Mâncarea din spitalele româneşti – versiunea 2017

Întreba cineva pe Facebook, mai devreme, cum mai e mâncarea din spitale în anul de graţie 2017. Iar răspunsul e acelaşi ca în 1990, singura dată când am fost internat: proastă.

E adevărat şi că spitalelor li se aplică acea comparaţie între câini şi căţei, dar se face deseori confuzia între externalizarea unui serviciu şi catering.

Mai exact, de prin 2003 sau 2004, s-a dat verde liberalizării unor servicii care, până atunci, erau exclusiv parte din întregul pachet spitalicesc. În majoritatea cazurilor, primul serviciu externalizat a fost bucătăria.

Acum, să nu-şi închipuie careva că guvernul lui Adrian Năstase a dat o asemenea lege liberală de dragul dezvoltării concurenţei pe piaţă. Nu, nu, a dat-o pentru că erau nişte băieţi care finanţau partidul, cam prin fiecare judeţ, care mai aveau nevoie să încaseze nişte bani.

Bucătăriile spitalelor nu sunt singurele exemple. Tot în perioada aceea, s-au externalizat şi popotele de pe lângă unităţile militare, ba dacă-mi amintesc eu bine – că am scris la gazetă prin 2004 sau 2005 -, se puteau externaliza cam toate serviciile neesenţiale, iar aici putem să includem chiar şi laboratoarele de analize din spitale.

Acum, apropo de cât de bună sau de proastă e mâncarea, în spitale e proastă prin definiţie din cel puţin două motive: primul e dieta, că una primeşti la Interne, alta la Cardiologie şi altceva la Infecţioase.

În fiecare spital, ar trebui să existe cel puţin un medic nutriţionist care să creeze meniurile pentru fiecare secţie în parte.

La fel, chiar şi în cazurile de externalizare a bucătăriei, firma care preia responabilităţile ar trebui să aibă, la rândul ei, un nutriţionist, iar bucătarii ar trebui să respecte întocmai reţeta. Întrebarea e: câţi chiar oferă calitate?

În ’90, când am fost internat pentru o hepatită uşoară, meniul era acelaşi în fiecare zi: o zoaie pe post de supă, mâncare de fasole, mâncare de fasole verde şi câte-o fiertură de orez. Dimineaţa şi seara, ceai din căldarea metalică şi pâine cu ceva marmeladă (aia comunistă, oribilă).

Celălalt motiv pentru care mâncarea e proastă ţine de firma care se ocupă de “catering.” Catering e un termen cam exagerat, iar eu nu m-aş baza foarte tare pe el. În unele cazuri, mâncarea vine direct din bucătăria firmei, dar în multe altele, firmele au preluat direct bucătăriile spitalelor.

Cert e că, inclusiv în 2017, există cazuri precum cel din imaginea de mai sus (originalul e aici), în care ceaiul e şi astăzi adus în căldări metalice, iar fiertura de orez a începutului anilor ’90 arată la fel ca atunci, doar că acum nu mai vine în oale arse şi cu vopseaua ciobită, ci în altfel de recipiente.

Mulţumim din inimă partidului pentru contractele cu dedicaţie!

Scris de

Alex Mihăileanu

Alex Mihăileanu - Jurnalist din 2003, trecut pe la Business Standard şi Hotnews.ro, editorialist VICE România. Artist vizual în devenire.

4 comentarii

  1. Alex, țin sa te contrazic.
    Am mancat de câteva ori la Floreasca, în vara lui 2016.
    MANCAREA ESTE ACCEPTABILA, mie mi-a placut. Am mancat chestii mai proaste la pensiuni.
    Am halit și mic dejun și pranz, în zile diferite.
    Meniul variaza zilnic, asa ca nu mananci aceeasi chestie pana ti se face scarba.
    Destul de multe persoane refuzau mâncarea chiar daca se vedea ca nu au o situatie financiara buna si/sau erau din mediul rural. Preferau sa mănânce diverse conserve. Nu am înțeles logica.
    Nu sunt pretențios la mâncare dar nici nu as manca orice cacat. Intr adevar mai mancam și mancare de acasă pentru ca portiile erau mici.
    Sa stii ca mancarea era atât de proasta incat mancau și mare parte din asistente.
    Nu știu cum era mancarea din spital cu mulți ani în urma, dar am comparat cu ce face mama acasă și cu ce am mai mancat prin deplasari.

  2. @Gab încă o dată, depinde la ce secţie ai fost şi 2, cum ziceam mai sus, există spitale cîini şi spitale căţei, la fel ca dreptatea în fabulă 🙂

  3. eu (nu) am mancat la Polizu si daa, mancarea arata ca mai sus :)))
    nici eu nu-s pretentioasa, adica in fond mananc si mancare facuta de mine :))))

    de altfel, nu cunosc nici macar o persoana care sa fi fost internata in spital si sa manance mancarea de acolo

  4. Sunt medic rezident intr un spital din Iași și pot zice că pe alocuri mâncarea s-a mai îmbunătățit, dar în majoritatea spitalelor și secțiilor e la fel că în 1990 as zice. 5 felii de pâine pe care infirmiera le pune direct pe noptiera jegoasa de lângă pat, cubul de marmelada și feliuța de margarina pe una din felii, ceaiul rămâne în găleată comunistă, care poate la pranz e găleată cu ciorba..Ce s-a schimbat e că se dă mai multă carne acum…
    O chestie ce mă frapează e mâncarea oferita medicilor de gardă, care e mai proastă decât a pacienților: 3 linguri de fasole cu un cabanos cat degetul mic, sau 2 cartofi arși cu o bucățică de pui, cred că rămasă de la frații Petreuș sau cum ii mai chema pe puii aia. De cele mai multe ori am impresia că cei de la bucătărie (externalizata) vor să își bată joc de medici…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.