Încotro ne îndreptăm: mantra cu “milenialii vor experiențe, nu obiecte”

Văd tot mai des că presa ia de bună mantra asta cu “experiences over things” și o rostogolește pe unde poate, de fiecare dată când are ocazia. Ultima lamentație citită vine din New York Post, unde Maureen Callahan, o jurnalistă cunoscută pentru acoperirea zonei de pop culture și modă se plânge că moda a murit.

La un moment dat, bagă inclusiv placa cu milenialii care nu mai cumpără obiecte. Realitatea însă e că milenialii cumpără, doar că nu dau banii pe chestii pe care ar fi dat ea când era de vârsta lor. Și motivul e foarte simplu: oamenii n-au bani.

Așa că, în loc să cumpere de la Prada, cumpără de la Zara, că atât își permit. Zara, H&M și alți retaileri de fast-fashion fac profituri, separat, cât toată industria de high fashion. OK, exagerez, dar Ortega, patronul Inditex, are o avere evaluată la 70 miliarde dolari și era al treilea cel mai bogat om din lume. Pe banii “milenialilor”.

Am citit chiar recent o analiză foarte, foarte bună a dezastrului financiar care i-a lovit pe americanii tineri. Pe scurt, raportat la creșterea economică, veniturile lor au crescut doar în cifre, nu și raportat la puterea de cumpărare. S-a ajuns, astfel, că un milenial care câștigă, azi, echivalentul salariului părinților lor prin anii ’80 să nu-și poată permite să cumpere o casă.

Mai exact, prețurile în imobiliare au explodat, dobânzile au crescut semnificativ, asigurările s-au scumpit foarte mult. Așa că tot mai mulți renunță la ideea de a-și cumpăra o casă sau o mașină. Din același motiv, nu au suficienți bani nici pentru pensii private sau pentru economii.

E un calcul simpatic, în analiza respectivă, care zice cam așa: în anii ’70, să-ți cumperi o casă în Seattle te costa salariul integral pe 20 luni. Astăzi, te costă salariul integral pe zece ani. Desigur, aici vorbim și de faptul că, în State, nu se mai investește în affordable housing, ci în complexuri de lux etc. Cam cum se întâmplă și în România, unde apartamentele noi, raportate la condiții, au prețuri astronomice.

Prin urmare, când nu-ți permiți obiecte scumpe (includem aici și mașina sau locuința), ce-ți rămâne? Rămâne low-cost-ul. E extrem de ieftin, în ziua de azi, să te plimbi prin lume. E mai ieftin să stai în chirie, să circuli cu transportul în comun și să dai banii pe “experiențe.”

Asta nu înseamnă că nu se mai cumpără, drept dovadă profiturile din fast-fashion. Ce mai vedem, pe de altă parte, e o tendință tot mai pronunțată către cumpătare, cel puțin la nivel general. Vrei o mașină nouă? Te gândești de două ori dacă merită investiția.

Ce vom vedea în următorii ani: tot mai multe lamentări din partea companiilor cu profituri uriașe – vor da vina pe mileniali că nu se mai vând chestiile scumpe, că preferințele pentru “experiențe” sunt de vină pentru scăderile profiturilor lor, că o fi, c-o păți. Și, la un moment dat, vor începe să pivoteze către producția de lucruri accesibile. Inclusiv în imobiliare.

Personal, mi se pare că, în momentul de față, oferta este peste cerere, dar o mare încăpățânare sau lipsă de viziune duce la ținutul cozii sus (și, implicit, a prețurilor). Clasa mijlocie – și asta cam peste tot în lume – se scufundă din lipsa unui studiu serios. Cursa către profituri tot mai mari a dus la genul de inegalități pe care-l vedem azi. Și va frâna în următorii ani, când se vor prinde că profiturile nu mai au unde să se ducă în sus.

Știu că sună vag anticapitalist, dar nu. Va veni și momentul unei corecții, când conducerile marilor companii vor pricepe că mai bine faci profit vânzând mai multe produse mai ieftine către cât mai mulți clienți în locul unora puține și scumpe către puțini. A se vedea imperiul Inditex.

Ca ultimă observație: la un moment dat, va trebui să vină o corecție și pe piața muncii. Nu poți să vinzi către oameni fără locuri de muncă sau fără bani. Nu îndrăznesc să gândesc atât de departe. Dar pe termen mediu-lung, mantra “experiențe mai presus de obiecte” stimulează cumpătarea. Economia n-o să crape, dar cumpătarea asta s-ar putea să stimuleze un pic de umilință în oameni și s-ar putea să ne facă mai înțelegători și mai buni. S-ar putea…

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

1 comentariu

  1. te rog eu, renunta la insertiile de genul “OK, exagerez”, iti scad credibilitatea
    nu pot niciodata sa citesc pana la capat sau sa iau in serios un articol in care autorul zice “Mă rog, vorba vine”, “OK, exagerez” etc.
    si n-oi fi singura 🙂