Master Chef. Primele impresii

N-am apucat să văd toată emisiunea. Am prins, cred, a doua jumătate şi, pe aia, în reluare, tîrziu, după miezul nopţii. Ce pot spune însă din ce am apucat să prind este că show-ul o fi el culinar, dar eu am rîs cu o… poftă! Producţia, cu product placement-ul de rigoare, mi se pare foarte mişto. Şi îmi plac oamenii aleşi, parcă special pentru a face spectacol, nu neapărat mîncare. Dar, de departe, cele mai tari mi s-au părut reacţiile celor trei bucătari din juriu. Ce-i drept, întîmplarea face că pe Florin Dumitrescu (foto) l-am cunoscut – într-un cu totul alt context, cu mai puţine legături cu mîncarea, de unde şi suprinderea să-l văd pe sticlă şi exclamaţia “Tare!“. Eu, unul, aştept ediţia următoare.

2 comentarii

  1. Am prins cateva secvente si mi s-a parut destul de penibil, concurentii erau atat de smeriti parca aveau in fata niste zei, poate alti concurenti pe care nu i-am vazut s-au comportat altfel. Sincer mi s-a parut o emisiune care cauta dinadins sa umileasca concurentii, care cred ca sunt pusi la randul lor de regie sa se comporte ca atare…dar ce stiu eu, poate asta cere publicul. Sa vina cineva (ala mai masiv din juriu) sa-si bage degetele in salata si sa arunce bucati in sus parca n-are ce cauta in asemenea emisiune, sa intrebi concurentul de 5 ori daca e sigur ca a gustat ce a facut parca e prea mult indiferent de verdict decat daca vrei sa-l umilesti. Dupa ce un personaj s-a rugat pentru inca o sansa pe un ton nedemn chiar si pentru un condamnat la moarte chiar n-am mai vrut sa trec cu telecomanda peste emisiunea lor.

  2. mie mi s-a părut un show drăguţ, cu indivizi bine aleşi. (oricum toate concursurile au nişte procente de regie, depinde de ce calitate e regia aia.) Pro-ul a înţeles cam de multişor care-s convenţiile jocului şi asta-l deosebeşte întotdeauna de eternele veleitare, Antenele.