Despre microcredite la domiciliu

Microcreditele la domiciliu sînt o găselniţă foarte interesantă. În ultimii ani, pare că au prins masiv la public. S-a lăsat cu scandaluri peste scandaluri, cu oameni care s-au trezit cu recuperatorii la uşi, ba chiar peste ei, în casă. Şi sînt mai multe aspecte de luat în considerare.

money

Doar că ideea de împrumuturi mici, la domiciliu, a prins nu doar în rîndul oamenilor, ci şi în rîndul companiilor şi e fascinant să urmăreşti fenomenul. Mă uitam, în ultima perioadă, pe toţi stîlpii, pe toate gardurile, tot vezi cum apar noi şi noi firme de microcreditare. E un afiş absolut demenţial pe care scrie “credite între 35 şi 75 de ani” sau ceva similar, oricum. Te face să te întrebi dacă vei prinde suta de ani ca să-l şi plăteşti.

Trecînd însă peste ridicolul unei astfel de marketări, apar discuţiile despre returnarea banilor. Cele mai multe firme lucrează cu terţi. Oameni cu PFA care se plimbă din uşă-n uşă, acordă împrumuturi în numele firmelor şi cîştigă din comisioanele de recuperare. De aia şi apar cazuri precum cele de acest gen. Nu-i răspunzi recuperatorului sau nu eşti acasă, te trezeşti cu o mare bucurie, de freci uşa două săptămîni şi tot rămîi cu lipiciul pe ea.

În fine, ideea e că am dat, zilele astea, peste Ferratum, altă firmă de microcreditare. Şi, în virtutea curiozităţii, mai ales în ceea ce priveşte modelul de business, mă uitam la condiţii şi, mai ales, la limitări. Interesant e că îţi calculează direct de pe prima pagină cît trebuie să le dai înapoi. În pagina de întrebări frecvente, ei spun că dobînda e zero, dar există costuri. Despre cît de mari sînt costurile, asta e discutabil şi ţine de cît de stringentă e nevoia de a face un microcredit.

Dar mi s-a părut foarte interesant modelul. Nu-ţi dau mai mult de 1.300 de lei, deci nici nu riscă să piardă mulţi bani. Nu-ţi trimit pe nimeni acasă pentru a-ţi aduce banii, ci ţi-i virează în cont sau îi ridici de la CEC şi nici nu trimit pe cineva să-i recupereze, ci aşteaptă să-i virezi tu (din bancă sau să-i depui la CEC).

Şi mi se mai pare foarte interesant că specifică exact pe prima pagină chestia asta: “Nu recomandam solicitarea unui microcredit pentru nevoi de tipul vacantelor lungi, reparatiilor majore ale casei, achizitie de electrocasnice mari etc. Aceste nevoi se acopera cu solutii de finantare acordate pe termen lung.

Sînt curios cît de bine va funcţiona.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

3 comentarii

  1. Eu nu ii intelegm pe cei care fac un astfel de credit in loc sa apeleze la un descoperit de cont pe cardul de salarii. Sigur, cei care au asa ceva.
    Oricum, e mult mai simplu, mai ieftin si mai civilizat. Plus ca e cu reinnoire automata.

  2. UAHAHAHA ! Cumnatul meu, un tip cam infantil (nu neapărat prost) a accesat un astfel de credit acum vreo doi ani. Acum un an a decedat (70 de ”primăveri”, obez și diabetic ”la vedere”). Creditorul bombardează insistent apartamentul cu scrisori imperative, dar n-are ce să recupereze fiindcă individul nu poseda nimic și, de fapt, nu garantase cu nimic.

    Rîd cu spume ! Sau vorba ”veche” românească (din vremea scorniceșteanului bîlbîit): SCAPĂ CINE… MOARE !

  3. Eu unul, n-am avut credite niciodata, si nici nu-mi doresc, dar si daca as avea, cu siguranta as putea sa fac cumva sa-i las cu buza umflata, cand vad ca umfla si ei dobanzile etc..