Mini-review LG G6 - primul telefon cu Android pe care-am pus mâna în ultimii ani

Mini-review LG G6 – primul telefon cu Android pe care-am pus mâna în ultimii ani

Am tot fugit de terminalele cu Android în ultimii ani, dar m-a prins din urmă un LG G6. Am fugit pentru că mi se părea că sunt mult prea alambicate meniurile și că-mi prind urechile prea des.

Înainte de a pleca din România, am pus mâna pe un LG G6 – cu care încă mă mai joc – și, abia în 2018, newsflash-ul m-a lovit și pe mine: Android nu e chiar dracu’, ba m-am trezit că e mult mai puțin frustrant să-l folosesc decât dacă, de exemplu, aș încerca să trec de pe Mac pe un Windows.

Comparația nu e chiar după ureche. Pe șantierul pe care dau cu bidineaua, firma de construcții mi-a pus în brațe un laptop cu Windows 10, chestie care nu doar că m-a exasperat, dar m-a dus până în punctul în care am remapat tastele (am mutat – virtual, nu fizic – ctrl în locul lui alt și alt în locul lui ctrl).

De ce mini-review?

În fond, chestie de obișnuință, dar mi-a dat un bun reper pentru o comparație apropo de modul în care poți face trecerea, în ziua de azi, de la un sistem de operare mobil la altul.

În principiu, nu sunt calificat – prin lipsa de experiență din ultimii ani cu sistemul Google – să-mi dau cu părerea la modul profesionist. Dar ca amator, care n-a mai ieșit din propria bulă de niște ani buni, mi se pare că părerile mele sunt rezonabile.

Experiență de utilizator cu LG G6 – dimensiuni, ergonomie și ecran

În ultimele vreo patru luni, telefonul meu de bază a fost o paletă de ping-pong de 5.5 inci, cu cititor de amprentă pe față. Ca dimensiuni, LG G6 se simte mult mai bine la mine-n mână, carcasa de aluminiu e aderentă și nu riști să-l scapi și, bonus, chiar pot să scriu un mesaj folosind o singură mână, fără artificii de genul “apasă butonul ăsta ca tastatura să ocupe 75% din ecran, aliniată spre mâna cu care scrii de obicei.” Nu e glumă, așa scriam mesajele până la telefonul ăsta.

Deși nu m-am arătat niciodată încântat de ideea de a plasa un senzor de amprentă pe spatele telefonului, în cazul acestui model, e plasat destul de inspirat, la aproximativ un centimetru de camerele foto. Personal, având degetele mai lungi, l-aș fi preferat vreo trei milimetri mai sus, dar pentru cineva cu o palmă de dimensiuni în media populației, este foarte nimerită poziția. În ce mă privește, îmi lipsește un buton de power separat de cititorul de amprente, dar iarăși, e o chestie de obișnuință.

Venind, totuși, de pe o paletă de ping-pong, ecranul mi se pare mic. De fapt, ecranul e mai mare. E mai alungit, o “rație” de 18:9 (sau 2:1) față de obișnuitele 16:9. Cumva, mie îmi convine forma asta pentru că ai destul spațiu pe ecran și, în același timp, poți să ții telefonul în mână fără membre ajutătoare.

Ca luminozitate și culori, ecranul e comparabil cu cele de la orice alte branduri mari, are o densitate de 564 ppi, deci nu se pune problema de lipsă de claritate, filmele de pe Netflix se văd excelent, luminozitatea e foarte bună indiferent de vreme. Eu l-am ținut, în medie, pe aproximativ 75% luminozitate, se vede bine și pe vreme de tip moartea pasiunii (cer acoperit, dar puternic luminat, de nu vezi mașinile gri pe stradă), și pe soare.

Camera foto

Citisem review-urile de anul trecut, dar nu eram foarte convins de camera foto de pe LG G6. Mai bine spus, camerele foto, pentru că sunt două – una “tradițională”, wide angle, potrivită pentru peisaje sau fotografie urbană, și una cu distanță focală dublă (sau pe-acolo), pentru portrete – sau zoom, după preferințe.

Am avut ocazia să mă tot joc cu ele și o să revin cu un articol separat, cu poze, pentru că n-are sens, pur și simplu, să pun câteva aici și atât.

Este foarte sharp, nu am absolut nimic de reproșat. Am pozat cu ea și pe timp de zi, și pe timp de noapte, și pe soare și pe vreme cu cer acoperit și zăpadă pe jos, și nu am sesizat aberații cromatice.

Dimpotrivă, balansul de alb este foarte bun – iar asta se testează bine mai ales când afară e zăpadă și cer acoperit. Albul zăpezii e bine capturat, cerul are tenta de gri potrivită, chestie care m-a cam surprins, pentru că nu e tocmai din drum să ai astfel de rezultate (și trebuie să recunosc că telefonul meu anterior nu avea performanța asta în materie de ghicit griurile).

Aplicația camerei foto are tot soiul de moduri de fotografiat, inclusiv unul de mimat efectul de fisheye, unul de pozat mâncarea (fără glumă) și unul de panorame 360 (pe care o să-l folosesc la modul serios zilele astea), dar, în general, eu prefer varianta standard.

N-am apucat să mă joc serios cu camera de portrete pentru că n-am avut pe cine să fotografiez. Am folosit-o pentru zoom – ca, de altfel, pentru ce o folosesc în general. Dar, cum ziceam, revin pe tema asta.

Sunet

Eh, aici intervine distracția. Eu nu ascult muzică de pe telefon, în nici un caz cu volumul de boxele lui, și foarte rar cu căștile cu care vine telefonul. Asta pentru că nu-mi plac “doapele” alea standard și recunosc că nici nu le-am folosit.

Am folosit însă o pereche de căști LG Tone Pro, care sunt mult mai interesante din punctul ăsta de vedere, și despre care o să scriu câteva vorbe mai jos, mai ales că nu vin standard, însă pot fi primite la o promoție (vezi paragraful de mai jos).

Apropo, există și o campanie pentru cumpărătorii telefoanelor LG G6 și LG Q6. Cine a cumpărat sau cumpără unul dintre cele două modele în perioada 12 februarie – 24 martie și îl înregistrează pe link-ul de mai sus, primește prin curier o pereche de căștie LG Tone Pro sau LG Tone Triumph.

Revenind la subiect, când am primit căștile, m-am uitat un pic strâmb la ele. Au o formă “ciudată” față de cele pe care le știm cu toții. Mai exact, au un suport care se pune în jurul gâtului, cam ca o pernă de avion, iar în capete intră “doapele”.

Eu încă nu am reușit să termin bateria, dar mai important e că se aud foarte bine. Nu au un volum care să-ți spargă timpanele, nici nu cred că ăsta e scopul – că, altfel, dă o mașină peste tine când treci strada, dar sunetul e bun, bass-ul e bun și, cel mai important, sunt extrem de comode.

Eu n-am reușit niciodată să mă împac bine cu căștile de telefoane din cauză că, după jumate de oră, mă dor urechile. La astea, chiar n-a fost cazul, aproape că nu le simți. Și nici nu ai vreo ocazie să le pierzi din două motive: primul e că nu prea au cum să-ți iasă din urechi, iar al doilea… cablurile care ies din suport.

Altfel, nu știu exact ce să mai adaug, altceva decât că, de vreo două săptămâni, se găsesc la ofertă, cu reducere de 40%, inclusiv la eMAG. De fapt, ăsta a fost primul lucru la care m-am uitat, prețul. Momentan, telefonul se vinde cu 2.000 lei. Căștile, cum ziceam mai sus, vin bonus.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

1 comentariu

  1. Mi se pare un pic neclara descrierea camerelor. De fapt cea standard e cea cu distanta focala mai mare (pe care o numesti de portrete sau de zoom) si care e de fapt asemanatoare cu camera standard a altor telefoane. Pe cand cea pe care o numesti “traditionala” e camera mai speciala, care are o distanta focala mai mica (si deci un unghi de cuprindere mai larg) decat camera standard a altor telefoane.