AOC PDS241, un monitor care mi-a plăcut. Sau despre cum să lucrezi doar de pe telefon

AOC PDS241, un monitor care mi-a plăcut. Sau despre cum să lucrezi doar de pe telefon

Acum vreo două luni, când mi-a crăpat MacBook Pro-ul, am cam dat din colț în colț, mai ales în momentul în care, odată băgat în service, mi s-a transmis că timpul de așteptare va fi oribil de lung.

Am întrebat în stânga și-n dreapta și, până am găsit un laptop de schimb, am zis să fac un experiment scurt: cât pot rezisra să lucrez doar de pe telefon? În principiu, eu nu pot, nu doar cu telefonul, dar mi-am amintit că, totuși, am un Apple TV și un Magic Keyboard de la Apple, așa că pot să improvizez ceva.

O să fac o paranteză înainte de a scris despre monitor ca să își poată face fiecare o idee despre “mediul de testare”. Dacă nu te interesează, poți să sari direct la partea în care scriu de monitor.

Poți lucra doar de pe telefon?

În principiu, depinde ce lucrezi zi de zi. Dacă trebuie doar să răspunzi la mailuri și să scrii texte, da. Însă dacă ce faci în mod obișnuit, ca mine, implică ceva grafică și ceva scris cod, răspunsul este nu.

Ce-am făcut eu, în cele vreo patru-cinci zile fără laptop, a fost o improvizație simpatică, dar inutilă. Am primit, temporar, un monitor AOC PDS241, de 24 inci, pe care l-am legat la Apple TV. În perioada asta, mă joc și cu un iPhone 7 Plus, de la Telekom, care are un ecran suficient de generos, iar cum ultima versiune de iOS permite screen mirroring, am făcut exact asta: mirroring pe monitor via Apple TV.

Ca să pot scrie pe blog, am făcut pairing prin Bluetooth între telefon și tastatură.

Ce nu funcționează într-un astfel de setup

Problema cu mirroring-ul de pe iPhone pe un monitor de 24 inci e că nu ai nici un strop de control asupra rezoluției. Practic, chiar dacă întorci telefonul în landscape mode, pe monitor se va scala ce vezi în telefon. Iar dacă corpul de text ar trebui să aibă 19 pixeli (cât are pe blogul ăsta), pe monitor vei vedea echivalentul a 45 pixeli, dacă nu chiar mai bine, în funcție de site-ul pe care intri.

Pentru browsing, e decent, pentru că Safari are o funcție de “request desktop site“, însă nu e întotdeauna funcțională (ține și de implementările proaste făcute pe anumite site-uri), dar mie mi-a cam zăpăcit ochii scrisul uriaș (eu folosesc în mod constant Reader View în Safari – și pe Mac, și pe mobil -, că prefer text curat, negru pe alb, în loc de toate trăznăile de design inventate de unii sau alții, plus că îmi elimină orice bannere intruzive.

O altă chestie enervantă este folosirea unor aplicații precum cea de facebook, care – pe telefon – e funcțională doar în portrait mode, așa că, atunci când o deschid, centrează imaginea, iar în stânga și în dreapta, ecranul rămâne negru și gol. În fine, nimicuri.

Pairing între iPhone și Magic Keyboard

Încă un lucru complet idiot este modul în care Apple au sărit peste optimizarea lucrului cu un Magic Keyboard în iOS. E drept, nu cred că se așteaptă nimeni să folosești o tastatură externă, pentru desktop, cu un iPhone, mai ales când există zeci de tastaturi exclusiv pentru iOS (iPhone și iPad), dar, mno, m-aș fi așteptat ca cineva de la Apple să intuiască și o astfel de posibilitate și să regleze și un astfel de mod de lucru.

Iar problema principală, în cazul ăsta, e că nu poți folosi scurtături ca pe Mac sau pe un Windows. Mai exact, shift+săgeată nu va selecta textul într-un editor de text precum cel din WordPress, ci va face scroll. Și cum un trackpad extern n-am avut ca să-l leg de iPhone, ia și dă cu degetul pe ecranul telefonului ca să te-ntorci la ultimul rând scris.

În fine, concluzia era că se poate, doar că apar niște frustrări cu care fie te obișnuiești, fie îți creezi o serie nouă de rutine ca să sari peste genul ăsta de obstacole.

Monitorul AOC PDS241

În primul rând, trebuie precizat că AOC este o subsidiară a Philips. Prin urmare, când cumperi un monitor AOC, cumperi un monitor Philips. Și nu e vreun understatement, imaginea este foarte bună, ba aș spune că e comparabilă cu cea al unui display Retina de la Apple.

Eu am fost cumva surprins să remarc lucrul ăsta, mai ales că nu mai avusesem de ceva vreme de-a face cu monitoare “externe”. PDS241 e, practic, un monitor fără nici o urmă de pixelare, ca pe vremuri. Și spun că se ridică la calitate de Retina pentru că, în ultimele două luni, am avut pe mână – pe lângă propriul MacBook Pro cu display Retina – atât un MacBook Pro Retina generație 2016, cât și un MacBook Air (generație 2015, dacă nu mă înșel).

Calitatea imaginii de pe monitor o bate lejer pe cea de pe MacBook Air, iar eu n-am văzut nici o diferență majoră între Pro și display-ul pe care l-am legat la el, cu excepția temperaturii de culoare, pe care o pun pe seama calibrării de fabrică. Dacă aș fi avut la îndemână un spider, bănuiesc că n-ar fi fost nici o diferență între cele două.

Ce mi-a plăcut

Monitorul AOC PDS241 e desenat de Porsche Design, are o ramă argintie foarte subțire, ecranul are un ușor coating anti-glare, ceea ce face să nu reflecte foarte tare lumina și să pară vag mat. Ăsta e un avantaj și, în același timp, un dezavantaj, în sensul că, uitându-mă pe Netflix la filme, a trebuit să orientez constant unghiul pentru o distribuție uniformă a luminii.

De arătat, arată extrem de bine pe birou, mai ales că nu atârnă cabluri de nicăieri. De fapt, are un singur port de încărcare situat la capătul piciorului și cam asta e tot ce-i la vedere.

Ce nu mi-a plăcut

Marele dezavantaj al monitorului ăsta însă e altul, anume că folosește un adaptor pentru restul de căblăraie. Mai exact, are un cablu de încărcare destul de scurt care intră într-un adaptor pe care-l bagi în priză. În același adaptor există un singur port HDMI pentru a-l contecta la un computer.

Pentru cine folosește un desktop ținut sub birou, nu cred că e foarte enervant – cu excepția faptului că tre’ să ții adaptorul pe “turn” și tre’ să-l ridici de fiecare dată când ștergi praful, dar pentru mine a fost ușor frustrant, că mai mult se sprijinea pe woofer-ul de sub birou (care are vreo 25 cm înălțime).

Cam la fel de frustrantă e și lipsa unui alt port HDMI, respectiv a unui adaptor pentru Mini DisplayPort/Thunderbolt. Mai exact, când am dat înapoi Pro-ul de împrumut și am luat un Air, n-am mai putut să folosesc monitorul decât pentru Apple TV, iar screen mirroring-ul via Apple TV (generația pe care o am eu) nu e tocmai sănătos.

Sunetul…

Apropo de deciziile de design, eu nu prea am înțeles de ce nu s-a optat pentru mutara mufei jack în altă parte, preferabil tot în piciorul monitorului. Au ales s-o pună lângă singurul buton în partea de jos-dreapta.

Pot să pricep că s-au gândit la modul în care va fi folosit cu căști, dar tot nu-s convins că e o alegere bună, mai ales dacă folosești boxe tot timpul. Acel cablu atârnă. Nu-i chiar așa de grav – cel puțin dacă e să compari cu alte monitoare, dar dacă ești perfecționist, te cam zgârie la ochi.

Că am zis de sunet, la mine n-a funcționat semnalul audio via HDMI. Pur și simplu, n-a vrut să-l preia de pe Mac, așa că a trebuit să conectez boxele în laptop. În schimb, înțeleg că funcționează fără probleme pe Windows.

Monitorul cu un singur buton

O altă chestie ușor dubioasă mi-a părut decizia de a pune un singur buton. Nu e grav, dar nici nu mi se pare foarte inspirată.

Cum funcționează: apeși pe el o singură dată, iar pe ecran îți apare meniul. Apeși din nou pentru a naviga printre iconițele din meniu, până la cea care te interesează, apoi aștepți ca respectiva iconiță să clipocească și apeși din nou pentru a face setările.

Spun că nu-i grav, dar pe alocuri – de exemplu, controlul volumului sunetului – este ușor frustrant. Dacă, să zicem, te uiți la un film pe Netflix via Apple TV și vrei să dai mai încet, trebuie să pui pauză, că altfel îți trezești toți vecinii. Setarea a orice are un singur sens: dreapta; când ajunge la 100% și apeși din nou, sare la 0% și continui de-acolo. Deci, ca să dai mai încet, trebuie mai întâi să dai la maximum.

Ideal ar fi fost să mai pună măcar două butoane (unul pentru meniu, celelalte pentru stânga-dreapta), dar cum spuneam, nu e dracul chiar așa de negru.

Concluzii

Pentru ce oferă, mi se pare un monitor destul de ieftin – în jur de 900 lei, însă din ce-am putut eu să remarc, nu prea e de găsit în magazine. L-am căutat pe site-urile eMag, Altex și Flanco și nu e pe stoc, presupun că va fi reintrodus de îndată ce vor mai aduce un tir în România.

Personal, cred că 24 de inci e un pic prea mult pentru mine, obișnuit cu display-ul de 13 de pe laptop, dar… i-am găsit o mare utilitate în legarea lui la Apple TV. Am încercat să lucrez și ceva grafică pe el, dar am un birou destul de mic (1,2 metri lățime pe vreo 60cm adâncime) și stăteam prea aproape de un ecran imens.

În altă ordine de idei, e genul de monitor pe care mi l-aș cumpăra nu doar pentru că arată extrem de bine, cât mai ales pentru faptul că e genul acela de display care se vede foarte bine și care costă suficient de puțin încât să nu mai fie nevoie să pierzi vremea căutând alternative, mai ales în gama asta de preț.

În plus – pentru mine, cel puțin -, este suficient de mare încât poate ține loc de televizor (dacă nu te interesează să-ți tragi cablu). De când l-am dat înapoi, îi cam simt lipsa atât seara (că mă uit la seriale pe laptop), cât și ziua, când îl foloseam pe post de display secundar mai ales pentru muzică via YouTube sau pentru streamul de la Digi24.

Dacă aveți nevoie de un monitor bun și-l găsiți prin magazine, încercați-l, comparați imaginea cu altele și comparați prețurile. Eu l-aș recomanda oricui, mai ales în bugetul dat.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.