Munca, pomana, socialismul și populismul

Am văzut – mai ales pe facebook – tot soiul de reacții la textul de ieri despre ceea ce americanii au botezat, mai nou, corporate socialism. O să las și aici, fără ghilimele, un comentariu (ușor editat) pe care l-am lăsat acolo – asta pentru o mai bună înțelegere a contextului, pentru că e ușor să-ți dai cu părerea despre multiculturalism când nu l-ai văzut și să strigi în gura mare că e vina corectitudinii politice când n-ai trăit în culturile alea.

Faza e cam așa: ce nu pricep europenii continentali, în special sudici și estici, e că UK și SUA sunt, per total, nații de antreprenori, de hard working men, traderi (comercianți în cel mai pur sens), care nu așteaptă să le pice bani din cer.

Ăia de dreapta (din Estul Europei) nu înțeleg că socialismul anglo-american se termină la proprietatea privată și au impresia că democrații sau laburiștii sunt comuniști pentru că ei, cei din Est, se raportează la stalinism – singurul tip de “socialism” pe care l-au cunoscut.

Cei de dreapta (ai noștri) nu înțeleg că o măsură de stânga pe bune, în UK sau SUA, i-ar scoate din parlament pentru 20 ani, iar cei de stânga (din colțul de Est al Europei) nu pricep că singurul socialism acceptabil în UK și SUA e relaxarea unor cronisme crase.

Situația de azi e rezultatul faptului că, și în UK și în SUA, “bogații” sunt baby-boomers, care au găsit case la prețuri accesibile și cu dobânzi decente și au putut pune bani deoparte într-o perioadă de boom economic, spre deosebire de cei din Generația X și mileniali, care au venituri cu puterea de cumpărare din anii ‘80 și prețuri de secol 21.

Esticii și sudicii europeni ar face orice mizerie ca să facă bani ușor, de unde și corupția sistemică (inclusiv mica șpagă). De aia, nici stânga și nici dreapta de la noi nu pricep că trebuie să ajusteze ideologia la realitatea de acasă.

Nu poți sa copiezi peste noapte capitalismul altora dacă ai tăi vor doar să fure, la fel cum nu poți să copiezi socialismul în UK și SUA dacă cultura lor se bazează pe muncă. Efectiv, nu ține. E atât de simplu.

În concluzie, lucrurile sunt mult mai nuanțate decât pare să se vadă prin analizele stângii și dreptei, lumea e mult mai calmă decât pare pe facebook sau pe Twitter, extremiștii sunt, la fel ca în România, cei care se uită mult la televizor (în UK și SUA, pensionarii care au impresia, din fotoliul lor confortabil de acasă, că societatea se duce de râpă; cam ca pensionarii noștri care votează PSD pentru că așa a spus la Antena 3, că ceilalți sunt nașpa) sau care s-au împiedicat pe scări de Marx (în UK, e plin Twitterul de adolescenți comuniști, cu Marx în gură, până o să-i lovească în freză realitatea).

Personal, cel mai mult mă amuză analiștii de bibliotecă, de aia am și scris vreo câteva texte pe tema asta în ultimele săptămâni, care prevăd apocalipsa neomarxistă din fața laptopului, ei neieșind din casă, darămite din țară. Și viceversa cu analiștii de stânga ce prevăd apocalipsa neoconservatoare, neocapitalistă și neoliberală, ce mama dracu’ o însemna aia. Nu e chiar așa, iar între alb și negru e realitatea, care are mult mai multe nuanțe de gri decât au ei impresia.

Și Marx a prevăzut că lumea se va duce de râpă din cauza capitalismului, dacă nu luăm cu forța mijloacele de producție, și uite că suntem bine mersi, capitalismul n-a omorât pe nimeni, pe când comunismul a omorât câteva sute de milioane de persoane. O să fie OK, n-or să ne invadeze socialiștii și nici capitaliștii n-or să ne sugrume. Doar trecem printr-o perioadă de realiniere și redefinire a valorilor, asta-i tot. Dacă nu mă credeți, întrebați-l pe Nietzsche, că vă zice el cum e cu nihilismul.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

1 comentariu

  1. Pentru unu’ care locuiește în Anglia, îi regurgitezi destul de des pe vandali (nemți).

    Toată filosofia nemțească e una bazată pe contradictorie și antagonism cu celelalte curente filosofice. Și asta li se pare xenomanilor și filonemților ceva „deștept”. Haha!