De ce muzica românească e proastă

Citeam articolul lui Vali şi mi-am amintit de o idee pe care o discutam acum vreo două luni, apropo de muzica românească proastă. Că am ajuns, în 2015, o ţară plină de cântăcioşi de care n-a auzit nimeni, cu piese difuzate pe radio într-o veselie, graţie contractelor dintre  casele de muzică şi posturile de radio, dar cu viaţă scurtă, de câteva luni, pe care nu ţi le mai aminteşti la o săptămână după ce ies din playlist-uri.

muzica

Muzica românească e proastă din cauză că e compusă de compozitori profesionişti, cu versuri scrise de textieri profesionişti. Pe scurt, muzica românească actuală e proastă din cauză că n-are suflet. Din cauză că toţi cântăcioşii ăştia din showbiz nu fac altceva decât să cânte ce scriu alţii, nu trăiesc muzica.

Serios, hai să ne uităm în urmă la piesele pe care ţi le aminteşti şi azi. Oricât l-ai urî pe Tudor Chirilă, e imposibil să nu-ţi aminteşti melodiile trupei Vama Veche. Până şi “Vara nu dorm” are mai mult suflet în ea, mai multă trăire a cântăreţului, decât tonele de note înşirate în noul val de muzică pe care nu mai ştii dacă s-o plasezi în pop, dubstep, electronică, de câte influenţe are.

Toată muzica mare, aia la care ne raportăm când comparăm cu ce auzim azi, e trăirea celui care o compune şi o şi cântă. Dacă ţie îţi scrie Moga o melodie şi tu o cânţi, trăirea ta, ca artist, lipseşte cu desăvârşire, nu transmiţi absolut nimic. Or, muzica românească e plină de copii fără experienţă de viaţă, care n-au despre ce să cânte, care nici măcar nu empatizează cu compozitorul, să aibă o vagă idee de trăirea celui care a scris melodia. De aia, prea puţine piese ajung să fie reţinute peste ani.

Ah, şi mai e celălalt aspect: muzica făcută ca să fie. Şi IRIS au avut albume bune până s-au lăcomit şi au scos mizerii, că le-au compus pentru bani. Erau pe val şi publicul aştepta noi discuri, aşa că le-au scos fără să se uite la calitate. Şi de unde reţineai de pe un album majoritatea melodiilor, abia dacă-ţi mai aminteşti una, poate două, în vreun caz fericit, de pe ultimele albume. Şi e valabil şi pentru restul.

Muzica, la fel ca pictura, fotografia etc., e o formă de artă, trebuie să transmită ceva. Dacă tu nu transmiţi nimic, valoarea ei este zero. Dacă o faci pentru bani, valoarea ei este zero. Din punctul ăsta de vedere, o manea e mai valoroasă.

Cam despre asta cred eu că-i vorba.

(Foto: Shutterstock)

15 comentarii

  1. Punct ochit punct lovit. E la fel și în alte domenii, unele mult mai importante. Cred că pe unii îi trăiește viața fără ca să mai și poată spune ceva din propria „trăire”. Falsul, șmecheria, plagiatul, prostul gust și altele caracterizează aproape toate domeniile. Dar se găsesc locuri și oameni unde superficialitatea n-are a se dezvolta. Cineva spunea că iubirea implică trei limbaje: al minții, al inimii și al mâinilor, nu de alta dar persoana are trup, psihic și spirit!

  2. Sigur, a compune muzica si a o si interpreta e bine, poate ideal. Dar in opinia mea nu este esential. Nu cred ca Madonna isi scrie muzica, ca sa dau numai un exemplu.
    Este vorba de mult, tare mult profesionalism, dar si din placerea de a face ceva.
    https://www.youtube.com/watch?v=0zzvfUDMfHc
    Aveti aici o ilustrare atit a profesionalismului (pronuntarea cuvintelor romanesti), dar si placerea de a cinta atit a interpretei cit si a celor din orchestra.
    Iar despre compunere… mult, mult plagiat, copiat, chiar si la unii de top.
    Si mai cred ca e prea mult play-back.

  3. Ca tot ai adus vorba, am impresia ca muzica in Romania se face doar pe principiul care da mai mult sau care cade mai repede( valabil la femei). Vezi Ruby…Acum cu ultima ” piesa” cica, Nu mai pune la suflet…Versuri cu o bogata trimitere spre cinism si vandalism. ”Eu dupa prosti nu ma omor, N-am ganduri sinucigase”. Eu aveam o parere mai rezervata despre Lady Gaga, insa acum imi dau seama ca e parfum pe langa…

  4. “Cum femeile erau deja doamne
    S-a parasutat din cer un pluton de panarame.”

    La inceput a fost J de Janina. Fata care purta toalele altora si s-a trezit brusc intr-o dimineata creatoare de moda, upgrade potrivit noului statut. Cum couture-ul nu e asa de mainstream, de dupa blocurile gri au aparut asistentele TV, care au transformat peep-show-ul in reteta comerciala en-masse. Panaramele, fetele urate, tiganii si baietii grasi si-au descoperit octave ascunse si miscari a la Fred Astaire, iar intr-un dormitor din Balta Alba, cu un Pentium si un Virtual DJ de pe torrente au acaparat tot spectrul dintre 89 si 106 MHz (cu mici exceptii, sporadice).

    Junk exista si peste ocean (J Lopeti, mama trecuta de 40 ani canta despre un cur mare) si mult mai putin in Europa. Din pacate noi trebuie sa acceptam numai junk-ul guristilor .ro.

    Oriunde am acces la net, ascult radioparadise.com.

  5. Eu as spune ca muzica romaneasca e proasta tocmai pentru ca nu are compozitori profesionisti suficienti. Ascult multa, multa muzica. De toate genurile. Cred ca pot sa fac pariu si sa recunosc muzica romaneasca/scrisa de romani chiar si cand e cantata in engleza. Ritmul e la fel, frazarea artistului e identica. Orchestratia a tembela si ieftina, facuta pe calculator. Nimeni nu plateste doi-trei instrumentisti de studio sa cante la instrumente adevarate.
    Muzica pentru copii facuta in America de Nord e mai bine orchestrata si cu mai mult respect pentru public decat muzica romaneasca.
    In plus, nu avem producatori. As zice ca un producator are in muzica rolul unui regizor in film. Albume intregi au fost salvate de la anonimat de un producator genial care i-a spus artistului ca aici trebuie sa canti altfel si chiatara nu trebuie sa intre asa, lasi basul 10 secunde si apoi vii tu.
    My 2c

  6. balzac, beethoven, rembrandt produceau arta pe bani, interesati fiind de bani si cantitate. poate istoriile romantate spun altceva, dar istoria artei nu confirma teza articolului.

    • @dan_: nu ştiu de Balzac, dar dacă asculţi Beethoven sau dacă te uiţi la picturile lui Rembrandt, vezi o groază de muncă făcută din pasiune, fie şi pentru bani. Chestie complet diferită de ceea ce asculţi azi pe radio. Altfel, e normal să fi lucrat pentru bani, că trebuiau să trăiască din ceva. Dar asta nu înseamnă că au făcut o treabă de mîntuială, să fie făcută.

  7. Si cireasa de pe tort, sau bomboana pe coliva, la Eurovision, merge trupa de plagiatori Voltaj.
    Personal nu cred cine stie ce in Eurovision, singura trupa ce a avut succes dupa Eurovision fiind ABBA.

  8. Alex, te contrazic, muzica se face, deobicei, vezi USA, de profesionişti care nu sunt aceeaşi persoană ca şi cântăreţul.

    Problema la noi este că nu avem astfel de profesionişti. Orice urechist care a avut bani de un mixer de sunet mai ca lumea e compozitor. Orice pitzi care are amant cu banii necesari să plătească un astfel de compozitor şi un videoclip în care se bâtzăie 4 fete dezbrăcate e cântăreaţă. Mixerul de sunet face minuni chiar dacă nu ai voce.
    Piaţa noastră e mică, populaţie nu foarte mare, relativ săracă, deci cumpără puţină muzică, şi inevitabil suportă puţini artişti “pe bune”.

    La asta se adaugă tembelismul sistemului de colectare de bani prin organismele de gestiune colectivă OGC, care subvenţionează sistemul actual. Intr-adevăr dacă “te aranjezi” la radio să te bage în playlist, oricum scoti nişte bani, din punguţa acestor organisme de gestiune colectivă. Deci, investiţie iniţială spre zero din partea producătorului, şi dacă nu curge oricum pică de la OGC, deci facem showbiz profitabil. Deci şi producătorul nu e ălă care caută următorul talent muzical care va “sparge piaţa”, ci un individ care e bine conectat la “sistem” şi ştie să-i exploateze avantajele indiferent de calitatea “mărfii” pe care o are de vândut.

    Ca în orice domeniu din România de vină e impostura. Suntem o ţară de impostori. Cum avem şi doctori cu lucrări plagiate, de ce nu am avea şi compozitori, cântăreţi şi producători tot aşa. Că “e oameni” şi ei.

    • @fefe: more or less. Uită-te la hiturile de-afară din ultima vreme, Rihanna, de exemplu, o găseşti pe ea în muzica aia făcută de profesionişti. Şi asta lipseşte la noi, lipsesc artiştii din muzica pe care-o cîntă.

  9. @Stelian

    Gresesti…Lordi cistigatorii de acum ceva ani au avut succes (daca se poate spune asta) si inainte de Eurovision.

    Iar cine reprezinta Romania la mizeria mai sus amintita, nu are nici o treaba cu vechea trupa.

    https://www.youtube.com/watch?v=Yk3beOm0OYw

  10. pentru ca romana :))

  11. fefe, dacă tot e cu păreri la liber, hai să-mi dau și eu.

    „Alex, te contrazic, muzica se face, deobicei, vezi USA, de profesionişti care nu sunt aceeaşi persoană ca şi cântăreţul.”
    Se face binemersi peste tot, pentru că, deși pare absolut halucinant, există oameni care-și merită banii și pe aici, lângă cocotier.

    „Problema la noi este că nu avem astfel de profesionişti. ”
    Ba avem. Dacă nu știi tocmai tu cine sunt, care bănuiesc că ești foarte adânc înfipt în branșă, îmi cer iertăciune. Să le dăm un comunicat de presă să pășească înainte, la raport.

    „Orice urechist care a avut bani de un mixer de sunet mai ca lumea e compozitor. ”
    Îți dau cinci mixere și ție, și altor cinci care au terminat conservatorul, să vedem dacă din senin vă apucați de scris hituri.

    „Orice pitzi care are amant cu banii necesari să plătească un astfel de compozitor şi un videoclip în care se bâtzăie 4 fete dezbrăcate e cântăreaţă”
    Îmi pare rău că spun ceva atât de zguduitor, dar un videoclip cu sunet și dans nu e neapărat muzică, ci entertainment. Să învățăm să distingem între biscuiți și spanac.

    „ Mixerul de sunet face minuni chiar dacă nu ai voce.”
    Adevărat, însă nu neapărat și live. Ceea ce mă duce laaaa…..

    „Piaţa noastră e mică, populaţie nu foarte mare, relativ săracă, deci cumpără puţină muzică, şi inevitabil suportă puţini artişti “pe bune”.”
    Da. Absolut de acord. Însă știi la ce duce asta? La competiție pentru banii de bilete. Un artist care face muzică se susține în mare parte din bilete. Știi când scoți bani din buzunar pentru ceva? Când ceva-ul ăla merită banii tăi. Deci dacă un artist e îndeajuns de bun, oamenii plătesc bilet să-i vadă concertele. Dacă e doar marketingul de el, nu-i problemă, în maxim un an s-a stins ca lumânarea.

    „La asta se adaugă tembelismul sistemului de colectare de bani prin organismele de gestiune colectivă OGC, care subvenţionează sistemul actual. Intr-adevăr dacă “te aranjezi” la radio să te bage în playlist, oricum scoti nişte bani, din punguţa acestor organisme de gestiune colectivă. ”
    Adevăr grăiești, fratele meu. La care se adaugă și paralelismul complet ar firii de artist cu cea de businessman.

    „Deci, investiţie iniţială spre zero din partea producătorului, şi dacă nu curge oricum pică de la OGC, deci facem showbiz profitabil. Deci şi producătorul nu e ălă care caută următorul talent muzical care va “sparge piaţa”, ci un individ care e bine conectat la “sistem” şi ştie să-i exploateze avantajele indiferent de calitatea “mărfii” pe care o are de vândut.”
    Pe acest sistem, orice cârciumar ar trebui să vândă numai Jack Daniels Single Barrel.
    Unii își fac business ca să facă bani, ce-i așa greșit în asta?!

    Și motivul care m-a îndemnat la tastatură:
    „Ca în orice domeniu din România de vină e impostura. Suntem o ţară de impostori. Cum avem şi doctori cu lucrări plagiate, de ce nu am avea şi compozitori, cântăreţi şi producători tot aşa. Că “e oameni” şi ei.”

    De fapt, suntem o țară de români. De români penibili cărora le pute tot. Nimic nu se poate frate, o țară de nemernici! De hoți!!! De necivilizați!! Iar ceilalți, care sunt eu, niște năpăstuiți și asupriți de sistemul nemilos, care îngroapă orice e de valoare.
    Scoate-ți capul din propriul fund, domnule, și vezi că, printre tot ce-ți pute, există o grămadă de oameni normali; printre oamenii ăia normali există o grămadă de oameni excepționali, și uite așa. Doar că nu umblă prin aceleași tarlale. Dacă te-ai obosi ca în loc să arunci etichete și păreri să cauți și altceva decât ți se dă default când aprinzi tv-ul, ai ieși mult, mult mai câștigat.

    Altfel, mai e o chestie la care suntem absolut ași.
    Suntem o țară de păreriști extraordinar de prolifici.

  12. de fapt nici nu știu ce mi-a cășunat să scriu doar lui fefe.
    Mai sunt câțiva la fel de siguri pe ei. Eh.

    Ceva pe thread:
    Eu cred că aș putea da niște răspunsuri la întrebările articolului. Desigur, subiectiv.
    Mă repet un pic. Ce se întâmplă pe tv și radio nu e neapărat muzică, cât mai mult entertainment. Nu are neapărat mesaj social, complexitate muzicală, nu-ți solicită atenția.
    În mare, muzica pop (că bănuiesc că despre asta e vorba) este un fel de drog pentru creier. ”Cercetătorii britanici” au conectat un RMN unor subiecți, le-au pus muzică pop pe care subiecții nu o mai auziseră și au stat la pândă. Când un posibil viitor hit a sunat în căști, centrii de plăcere din creier s-au aprins ca pomul de crăciun. Surprinzător a fost că ce spunea RMN-ul față de ce spuneau subiecții era foarte diferit. Ei, conștient, respingeau muzica pop. Creierul lor însă, not so much.
    La fel, creierul se mai aprinde și când prezice chestii, când recunoaște ceva familiar. Produce dopamine. Aia e, n-ai ce-i face.

    * http://www.scientificamerican.com/article/brain-scans-predict-pop-hits/

    Și când ai rețeta prăjiturii care știi sigur-sigur că se va vinde, ce te împiedică să-ți faci cofetărie?

    Cât despre Iris, ce să zic, nu mi s-au părut mare brânză mai niciodată, dar o fi o chestiune de gusturi. Însă blazarea unei trupe sau că „au devenit comerciali”, de plânsul hipsterilor, e, într-adevăr, o problemă complicată.
    Cred că pornește de la „firea de artist”. Fă ce-ți place și n-o să muncești o zi în viața ta, gen. Așa cred că se apucă toți de cântat pe scenă. Și dacă unii n-au talent/șansă/aptitudini și se lasă, alții încep să ițească capul. Și de la un punct intervin chestii. Mult mai complicate decât „o, să cântâm că e foarte mișto”. Dacă te limitezi doar la partea asta, foarte tare, doar că nu poți trăi din asta. Tre’ să-ți iei job, că nu te întreții din hobby. Nu mai ai timp de repetiții. Nu mai ai timp de nevastă. Chirie, rate, mașină, program fix, copii. Renunți la cântat.
    Dacă nu vrei să renunți la cântat, trebuie să intri în partea de biznis. Ia manager, producător, PR, semnează contracte. Bani. Logistică. Angajați. Site. Social media. Labels. Chestii urâte cu pasiune de orice artist, treburile astea. El știe clar că vrea doar să cânte, n-are chef să-și bată capul cu toate ciurucurile aferente. Și începe dansul. Rămânem la stadiul în care suntem acum? O să ajungem niște pletoși bătrâni care vin cu cadrul pe scenă să cânte la cinci moși nostalgici? Facem o piesă comercială, cum ne cere manageru’ să apărem și noi pe teveu? Noi ce facem cu viețile noastre? Săptămâna asta IAR la Craiova?! Un festival afară, nimic?…
    E, pe undeva pe aici se duce firul la ciorap. Încă n-am reușit să pun degețelul pe punctul exact, dar bănuiesc. Când aflu, am să scriu o carte.

  13. Muzica romaneasca in primul rind nu are nicio legatura cu trendurile internationale (ma refer la vestul europei si USA). Prin comparatie a noastra suna foarte invechit si de ani de zile nu s-a schimbat nimic in soundul autohton. Astia care sunt acum pe piata, la fel ca si politicienii, nu se vor mai adapta la o piata muzicala normala ce presupune inovatie an de an (ca si trendurile din moda vestimentara de altfel).