Nevoia de online

feelings

Din categoria “ce-nseamnă să fii early adopter,” mi-am amintit, zilele trecute, de o chestie. Acum vreo zece ani, dacă nu chiar 12, cu mult înainte de a mă muta în Bucureşti, singurul mod în care făceai bani “în online” era vînzarea de servicii de internet – dial-up sau “linii închiriate.” Vreo doi-trei ani mai tîrziu, ideea de a vinde un serviciu de design sau de dezvoltare de site era o absurditate. “La ce-mi trebuie mie site? Dau banii de pomană!

Încă vreo doi ani mai tîrziu, cei care au avut nervii de oţel pentru a negocia cu clienţii au reuşit să facă o afacere din asta. Ba, încă vreo trei-patru ani după, multe firme de apartament au avut din ce mînca o pîine, pînă cînd tot ce-a însemnat site de prezentare a picat în responsabilitatea unui licean. Sînt extrem de multe firme şi firmuliţe, din Bucureşti sau din fundul provinciei, care au site. E uşor ironic. Dacă le spuneai atunci că “dacă n-o să fii pe internet, n-o să exişti,” te mai şi înjurau.  Vreo 10-12 ani mai tîrziu, cine nu e pe internet nu prea există.

Încet, încet, istoria se repetă, deşi gradul de adopţie este mult mai mare. În speţă, cu Facebook. Iar Facebook trage de tine să bagi cît mai mulţi bani. Pe pagina blogului, am dat skip de atîtea ori la “promote your page,” că mi-au schimbat de vreo trei ori suma afişată ca recomandată pentru a-mi creşte numărul de fani. Întîi, 25 de dolari. Apoi 20. Apoi 15. Hai, poate, poate, ne dai şi nouă ceva. Nu vrei să ne dai, totuşi, nişte bani? Hai, te rugăm noi…

Diferenţa dintre Google şi Facebook e că de Facebook te poţi lipsi. Că, pe termen mediu-lung, e doar o bulă. Că, indiferent dacă am transformat sau nu nevoia de a fi online într-o dependenţă, dacă nu schimbi tutunul, o să schimbi marca de ţigări mai devreme sau mai tîrziu. Nu spun că-i bine sau că nu-i bine să fii pe Facebook, spun doar că există de ceva ani în vieţile celor din jur şi nu a mai adus nimic cu adevărat nou în ultima vreme. În mare, cam ca hi5, acum cîţiva ani.

Nu mă arunc la dat cu părerea despre soarta Facebook, doar spun că e interesant de urmărit încotro se îndreaptă. S-a ridicat datorită nevoii de atenţie a indivizilor, nevoii de a-şi creşte numărul de “prieteni,” apoi de a se informa cu privire la ceilalţi, apoi se duce, încet, în direcţia informării şi, ulterior, se va opri în nevoia de intimitate (privacy.) Iar odată cu privacy, intervine plictiseala. Pentru că da, cel mai mare pericol pentru Facebook e plictiseala utilizatorilor. Iar cînd utilizatorii se plictisesc, nevoia lor de online, dependenţa de internet, nu face altceva decît să îi trimită spre alte obiceiuri.

1 comentariu

  1. Facebook este principala cauza pentru rezultatele dezastruoase la invatatura din Romania, si pentru faptul ca generatia tanara e analfabeta. Asa zice un studiu. Asadar…multumim, Mark Zuckerberg !!