Nici la luări de ostatici nu ne pricepem!

Un român intră într-un oficiu poştal din Drumul Taberei, şi ameninţă că o să facă ceva. Nimeni nu iese, nimeni nu intră, cei dinăuntru sînt ostaticii lui. Superb! Dă şi Bucureştiul o temă de film de acţiune inspirată din realitate. Şi acum, urmează partea tragicomică. Cum, oameni buni, să iei ostatici într-un… oficiu poştal? Hai, o bancă! Un sediu de partid! Un hypermarket! Dar tocmai la Poştă? Serios?

Şi ca să fie tacîmul complet, atacatorul a intrat în oficiul poştal cu… un topor. Ah, da, şi cu un cuţit, să fie sigur. Fantastic. Nici măcar un film de acţiune serios nu sîntem în stare să scoatem din povestea asta. Cu un topor. Topor. Topor! Hai, pe aia cu cuţitul o pricep, e firească, sare unul să-i ia arma, îi bagă un cuţit în burtă, sînge, mult sînge, bălţi roşii, rîuri curgînd cu o viteză mai mare decît a unei cascade. Asian horror. Gore.

Dar, zău, cu un topor? Cît de românească să fie luarea asta de ostatici?

PS: Deşi, dacă mă gîndesc mai bine, la cît de tare a fost “Amintiri din epoca de aur,” sînt convins că Mungiu ar scoate o comedie neagră fenomenală.

1 comentariu

  1. Si daca te gandesti ca el de fapt nu vroia sa jefuiasca nimic ,vroia doar pace intre popoare si lumea unita , ar fi o provocare pt Mungiu dar cred ca ar iesi ceva din paradoxu asta :))