Nicuşor Dan e cam laş

Altfel nu-mi explic de ce trebuie să demisioneze din partidul pe care l-a creat. N-am altă concluzie decât asta, că Nicuşor Dan e laş şi nu vrea să-şi asume nimic.

Şi asta s-a văzut încă din campania electorală, “noi nu suntem un partid tradiţional“, “pe noi nu ne interesează să facem politică“, bla bla. Nicuşor Dan trăia cumva cu impresia că, dacă intră în parlament, gata, simpla prezenţă a USR acolo va transforma România?

E cumva amuzant că Nicuşor nu prea pricepe cum stă treaba cu democraţia. Şantaje emoţionale de tipul “dacă ne poziţionăm clar, eu demisionez” nu arată că el ar fi vreo valoare pentru partid, ci dimpotrivă, că e un personaj nesigur pe el, care nu vrea să-şi asume nimic.

Or, nu aşa schimbi, revoluţionezi, whatever, politica. Ori îţi asumi ceva, ori te duci să salvezi ruinele din Bucureşti. Nu merge altfel.

Ce mi se pare trist e că Nicuşor Dan trăia, probabil, cu impresia că, dacă e fondator al USR, îl dă importanţa pe-afară. A venit momentul unui reality check, iar realitatea l-a izbit peste spate: realitatea e că Nicuşor Dan, la conducerea USR, face mai mult rău partidului decât ar face bine asocierea imaginii lui cu cea a uniunii.

Demisia din partid nu-şi avea rostul, nu spune despre Dan decât un singur lucru, că se comportă ca un copil, “eu îmi iau jucăriile şi plec.” Cred că demisia asta îi face mai mult rău lui, imaginii sale personale, de om politic (asta e, ţeapă!, ai intrat în politică, devii politician, nu poţi să fentezi troaca).

Vorba aia, s-a născut talent, a murit speranţă.

Mai mult, Nicuşor Dan nu trebuia nici măcar să-şi dea demisia din funcţia pe care o avea în partid. Demisia lui reprezintă, de fapt, o nerespectare a unui fundament democratic.

Nu ştiu cu ce impresia trăia el, că dacă e preşedinte, părerile celorlalţi nu contează? Că ne place democraţia, dar numai dacă e aşa cum vrem noi?

În fine, demisia lui Nicuşor Dan cred că ar trebui să fie o veste bună pentru USR, care, în sfârşit, are ocazia să devină un partid pe bune, nu un grup de oameni care se adună după ureche.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

4 comentarii

  1. De acord, se poarta copilareste, dar plecarea sa nu are cum sa fie o veste buna. Putea sa isi dea demisia din functia de sef de partid desi chiar si asta inseamna de fapt o incalcare a mandatului pe care membrii USR i l-au oferit. E straniu cum un lider de partid care se vrea mai democratic decat restul se comporta ca un autocrat.

  2. ba eu as zice ca e dreptul fundamental al oricarui om sa refuze. de ce sa faca ceva ce se simte silit? si da, e un copil, dar pe partea ailalta unde e doctrina ‘sa ramanem inocenti ca niste copii’?
    politica e arta compromisului si nu a compromiterii. daca el se simtea ca se tradeaza in situatia in care s-a simtit pus, e foarte bine ca a demisionat. simte ca nu poate reprezenta oamenii, sa se dea la o parte.
    nu inteleg ce ‘fundament democratic’ a incalcat prin demisie. Nixon a demisionat ca altfel era dat jos de congres. Kohl a demisionat fiindca scandalul finantarii il indica drept escroc. aceste 2 exemple sunt despre 2 fosti lideri ce au plecat ca sa nu fie atinsi si mai mult de scadaluri in care ei au actionat necuvincios. Nicusor si-a dat demisia inainte ca sa se apuce sa-si implementeze vre-un plan secret. asemanator lui poate fi Cameron, care nu a crezut in Brexit si si-a dat demisia dupa ce acesta s-a realizat. au fost acestea modele de ‘incalcare a unui fundament democratic’? (ma refer la demisii, nu la ilegalitati ce au condus la ele)

  3. Am vazut si interviul de pe TVR. Parca prea copilareste. Radea incontinuu si a dat niste raspunsuri de gradinita. Mai avea sa raspunda ca fimiu cu ‘de-aia” si ma lamuream complet.

  4. Vad ca ai o durere mare cu dl. Dan, din moment ce il bagi in toate alea (laş, nu pricepe cum stă treaba cu democraţia, îl dă importanţa pe-afară, face rău partidului, se comportă ca un copil).

    In rest, pentru evenimentul asta, cred ca Radu Alexandru a fost cel mai coerent.