Nişte idei despre soarta Realitatea-Caţavencu

sorin-ovidiu-vintu-mediafaxVali zice aici, la punctul al şaselea, că trustul Realitatea-Caţavencu şi-a dovedit ineficienţa, prin urmare ăsta ar fi unul dintre motivele pentru care n-are rost să mai bage Vîntu bani acolo. Eu nu cred că “ineficienţa” e problema. Ignor punctul următor (deşi mă întreb de ce încă mai pun unii preţ pe zvonuri neconfirmate) şi îmi dau cu părerea.

  • Realitatea-Caţavencu este, în continuare, un trust imens. Încă mai există două televiziuni, încă mai apar nişte gazete, încă mai emit nişte posturi de radio (trei, mai exact). Va fi mai mic peste vreo săptămînă, cam aşa. E logic să existe cheltuieli foarte mari, recte pierderi. E la fel de logic să existe multe datorii, dar numai pînă la un punct.
  • Trustul în sine nu a fost folosit de Vîntu, dacă are cineva impresia, pe post de investiţie în media. Impresia mea e că a fost folosit ca maşină de spălat bani. Dacă era doar o simplă investiţie, după cîte milioane de euro pierderi a suportat din buzunar, acum ar fi trebuit să fie pe profit, chit că e criză. Contraexemplu la Realitatea TV stă Antena 3, să nu-mi spună careva că Realitatea nu putea fi pe profit pînă acum.
  • Declaraţiile lui Vîntu, cum că îşi permite să-l cumpere pe Patriciu, zic eu, sînt praf în ochi, vorbe doar de faţadă. Cînd a închis robinetul la Realitatea-Caţavencu, a făcut-o pentru că nu mai are ce bani să spele. Simplu ca “bună ziua”. Omul, în general, este cinic, de ce ar fi Vîntu mai prejos? A spus-o şi el. La aşa cinism, de ce l-ar interesa ce se întîmplă cu angajaţii mai departe?
  • Dacă vrei un argument pentru folosirea trustului pentru spălare de bani, întreabă în jur şi află ce lefuri de cîteva zeci de mii de euro luau unii directori pînă prin primăvară. Să ne gîndim doar că în trust au ajuns nu-ştiu-cîţi super-manageri, aduşi… cam de peste tot, care au produs destul pentru foştii angajatori, dar care n-au reuşit să aibă performanţe răsunătoare la Realitatea-Caţavencu. Au venit pe bani foarte mulţi, n-au produs conform aşteptărilor. De ce?
  • Să ne gîndim la cîte angajări s-au făcut în trust şi la cîţi incompetenţi lucrează acolo. Politica de resurse umane, “lasă, nu-i dăm afară, că trebuie să ia şi ei o leafă“, a fost, desigur, contraproductivă şi folosită pe post de scuză pentru costuri. Oricît de bun ai fi ca manager, dacă ai o echipă de leneşi, nu poţi să-i dai înainte. Şi am exemple, doar că nu-mi permit să le public.
  • A fost o investiţie proastă? Nu. A fost o investiţie pe termen scurt în două afaceri diferite: spălarea de bani şi influenţa. Conturile din Cipru sînt blocate (vezi la Victor Roncea). Logica elementară spune că tai din pierderi şi din cheltuieli. Ce faci prima oară? Retezi printul. Şi aşa dispar Cotidianul şi Business Standard de pe piaţă. Simplu. Rămîne de văzut dacă urmează posturile de radio sau televiziunile.
  • Realitatea-Caţavencu nu a fost un trust gîndit pentru a produce, ci dimpotrivă, pentru a avea pierderi, chit că ai manageri foarte buni. Nu-i aşa că începe să aibă sens? Dacă s-ar fi vrut profitabilitate, ar fi existat din plin. Altfel, cînd ştii că intri în perioadă de recesiune economică puternică, iar business-ul tău are pierderi de 18 milioane de euro, ce sens are să cumperi un elicopter de cinci milioane de euro pentru care plăteşti cam 2.000 de euro cheltuieli per oră de zbor?
  • A doua afacere: pierderile Realitatea există doar teoretic, dar ele nu sînt, practic, pierderi. Sînt nişte preţuri plătite pentru cîştiguri din alte afaceri. Deţii o televiziune, e normal să fii extrem de influent. A manipulat Realitatea TV în campania electoral? Oho! Şi încă cum! A fost ineficient? Absolut deloc, dimpotrivă. Şi e doar un exemplu.
  • Realitatea-Caţavencu a fost şi este o afacere foarte eficientă, chiar dacă nu şi profitabilă în hîrtiile de la Contabilitate. Dar profitul a existat, iar Vîntu şi-a scos toţi banii, ba chiar mult mai mulţi. Dacă te gîndeşti că pierderile au fost constante şi, mai ales, au fost întreţinute… Nu este destul de clar?

E suficient? Dacă nu, nu-i problemă, mai am cîteva. Oricum, ca idee, cei mai şifonaţi, din toată afacerea asta, vor ieşi cei care au trăit cu impresia că dacă fac afaceri cu Vîntu vor avea doar de cîştigat. Din capul locului, cel mai rău va fi pentru naivii care au crezut că, dacă vin pe o leafă de 5.000 de euro, o vor duce aşa la nesfîrşit. Şi-au luat maşini, şi-au luat case, au dobînzi mari, au cheltuit aiurea, plătesc rate uriaşe. Greşeală mare.

Vîntu a arătat de mai multe ori că, atunci cînd stă prost cu banii, taie tot. Or, dacă te duci pe bani mulţi la Vîntu, primul lucru pe care trebuie să-l ştii este că, înainte de orice, trebuie să pui nişte bani, cît mai mulţi, deoparte. Altfel, dacă intri în datorii, ai şanse mari să rămîi pe drumuri. A face afaceri cu Vîntu e ca şi cum ai face afaceri cu ruşii. Trebuie să te aştepţi ca, la un moment dat, să se întîmple ce e mai rău.
________________
Foto: Mediafax.ro.

7 comentarii

  1. mda, mare tragedie, mare. din partea mea, cum la tembelizor mă uit extrem de rar, poate să dea faliment cu totul respectivul trust

  2. Domnule Mihaileanu, nu stiu pe ce va bazati cind spuneti ca dl Vintu a scos profit din trustul media. Mult mai simplu e sa ne gindim ca a facut o afacere proasta si a iesit in pierdere.
    1. daca vroia sa spele bani de ce a adus manageri bine cotati? Niste oameni de paie erau mai potriviti.
    2. Daca pierderea e doar in contabilitate, de ce renunta la print? Ar putea sa mearga in continuare pe pierdere in contabilitate si cistig in realitate.
    3. Nu credeti ca de la inceput strategia a fost gresita, ca nu s-a pozitionat corect pe piata si nu a creat produse de calitate? Eu cel putin am incetat sa cumpar catavencu in momentul in care a fost cumparat de vintu, imaginea brandului catavencu a suferit un soc serios la mometul respectiv. Mie produsele marelui trust mi se par mai slabe decit concurenta.
    4. Nu credeti ca vintu nu e geniul afacerilor care se pretinde a fi, ci pur si simplu un gestionar de alimentara cu mult tupeu, si cu o inteligenta mediocra? Poate chiar nu se pricepe sa conduca un trust media si acum e falit.
    O ultima obsevatie: Presupunind ca Geoana e omul lui Vintu (aproape sigur) cit de prost a putut fi Vintu in momentul in care l-a chemat la el inainte de dezbaterea televizata ca sa fie tras in poza de paparazii de la catavencu? Eu cred ca era sigur de victoria lui Geoana si a vrut doar sa il umileasca, deci a evaluat gresit situatia. Astfel de estimari gresite, la fel ca aroganta de care da dovada, in afaceri costa foarte mult. Deci nu e de mirare ca acum vrea sa minimizeze pierderile si sa iasa dintr-o afacere neprofitabila.

  3. eu pe Vantu il respect in mod deosebit pentru o chestiune:
    SINCERITATEA.
    Domne, pe omul asta nu l-am auzit nici macar o data cu un bla-bla.
    Este cinic, sincer, il doare in fund de parerea lumii despre el, se prezinta exact ceea ce este: un om de afaceri al carui singur Dumnezeu e banul. Atat si nimic mai mult. Nu se da filantrop, dezvoltator al Romaniei, iubitor de semeni, filozof, vizionar. Este singurul roman din spatiul public, care are taria sa se poarte asa.
    Nu ca altii care te fac sa vomiti cu tot felul de demagogii, de chestiuni de imagine.

    Prefer canalia care imi spune: bai eu sunt omul banului, sunt canalie si ma pish pe tine, decat vrajeala, minciuna, oportunismul, 7 feţe

  4. avem doua fapte reale: 1) pierderile financiare inregistrate de trustul Realitatea-Catavencu si 2) cresterea afacerilor lui SOV de cand a devenit proprietarul Realitatii si a celorlalte entitati media atasate ei.

    ai o veriga lipsa in a pune in relatie 1) si 2); veriga lipsa o reprezinta DOVEZILE.

    P.S.: discutia se poate rasfrange (ba, din multe puncte de vedere, de acolo trebuie sa inceapa) si asupra rolului diviziei de business a RC in cresterea afacerilor lui SOV.

  5. definitia spalarii de bani e ceva de genu: Z vine cu bani de acasa si baga in firma fara acte. valoarea firmei e x(valoarea normala) + y (valoarea banilor adusi de acasa). Z vinde firma cu valoarea x+y. Y apare ca un profit legal dar de fapt sunt proprii bani.

    cazul 2. firma x -vinde catre y cu un pret enorm. y cumpara si din cauza ch. da faliment. x are profit in schimb pe hartie. Profit X e un profit curat !

    Deci cazurile de spalari de bani se cauta mai curand la firmele care au profit foarte mare.

    Eventual daca sunt firme proprii SOV care au beneficiat de Realitatea si au profit foarte mare, acolo s-ar putea scoate niste bani. Dar nu cred ca e cazul aici.

  6. Problema este interesanta, iar comentariile incitante.
    Ramane insa o zgura care ingroapa totul, daca ne gandim la ce fel de capitalism a “implementat” Iliescu, cu acesti oameni “bine pregatiti” in D.I.E. tocmai pentru acest gen de operatiuni in firmele paravan din strainatate si in legatura cu interlopii si teroristii arabi (fost “colegi” cu noi in facultatile anilor ’70-’90)!

  7. hah! Analiza asta a fost prea putin subiectiva :D)