Foto: Radu Dumitru

O chestie care m-a distrat: cum se produce mătasea

Are Radu o serie de articole despre vizita lui în Tailanda, iar cel mai recent e despre producerea mătăsii, de la toată povestea cu viermii și până la punctul în care sunt produse țesăturile.

Și m-a distrat pentru că e genul ăla de articol care, pentru mine, e inutil, dar care pentru puștimea de azi e, probabil, foarte interesant. Sau, mno, posibil foarte interesant și pentru cei care au trăit și copilărit la oraș.

Ca fapt divers, bunică-mea avea, în podul uneia dintre case, o întreagă crescătorie de viermi de mătase. Era cumva amuzant să o aud cum urlă să ne dăm jos din pod, mai ales că viermii de mătase sunt nițeluș aroganți și cam greu de mulțumit. Adică nu-s chiar ușor de crescut și ai nevoie de ceva atenție ca să meargă lucrurile cum trebuie.

A doua chestie care m-a distrat e partea legată de războiul de țesut. Deși bunică-mea nu țesea decât extrem de rar folosindu-se de fir de mătase – chestie care, apropo, se traduce printr-o mașinărie diferită -, am văzut la prima mână cum se fac lucrurile astea.

Iernile, bunică-mea țesea covoare, iar eu număram erorile de design (că nu-i ieșeau toate florile alea “pixelate” conform certificărilor ISO). Practic, în fiecare noiembrie-decembrie, se punea pe asamblat, de ziceai că românii au inventat IKEA.

PS: Prin liceu, profa de geografie, care, întâmplător, era și directoare, a încercat un proiect de adus bani în școală, o crescătorie de viermi de mătase într-o încăpere de la subsolul clădirii. Nu știu dacă a fost o afacere profitabilă, dar pe la sfârșitul anilor ’90, încă nu ajunsese tehnologia prin România. Food for thought.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.