O diferență de un grad. Celsius

Căldura, această calamitate care s-a abătut asupra Angliei. Nu există gură de englez care să nu se plângă că se sufocă dacă temperatura de afară depășește 25 grade. Zilele astea, e iadul pe pământ. De luni încoace, s-a strigat “peste 30” și nimeni nu se mai poate opri din plâns că vine sfârșitul lumii.

Când vii din România – sau, mai bine zis, din cuptorul numit București -, unde ai parte, de obicei, de opt luni de vară pe an, iar 28 grade se simt 36 pe trotuare, cele 32 grade englezești se simt ca niște banale 24 de martie. E cald, dar nu suficient de cald ca să transpir.

E drept că satu’, cu suta lui de mii de locuitori, n-are blocuri de beton de câte zece etaje înălțime care să reflecte-n stradă vipia. E dezvoltat pe orizontală, plin de case și de copaci, cam ca orice așezare de pe stâncă, și cu un râu mediu care-l traversează prin centru. Mai adie un vânt, mai bate-o briză.

Ne uităm la știrile despre încălzirea globală. În nu știu câți ani, temperaturamedie din nu știu ce parte a lumii ar putea crește cu două grade. Și râdem. Hai, mă, ce mare chestie? Două grade e nimic.

Cumva, scara Celsius e amăgitoare. Un grad sau două nu pare mult. În Fahrenheit, 25 grade se traduce prin 77. 30 prin 86. 32 prin aproape 90. Șapte grade Celsius diferență înseamnă aproape 13 în Fahrenheit pe cifrele date.

La nivel de cum resimți vremea, Fahrenheit reflectă cu mai multă acuratețe percepția omenească asupra mediului înconjurător.

Când m-am mutat în Anglia, am venit cu – și mi-am păstrat – obiceiurile din țară. De exemplu, stat în tricou în casă, indiferent de anotimp. La 20-21 grade înăuntru, fie de la aerul condiționat, fie de la umiditatea de aici, încep să-mi amorțească buricele degetelor. La 22 grade, sunt în mediul meu de confort.

N-am dat importanță atunci acestei diferențe. În fond, un grad înseamnă nimic, nu? 21 sau 22 e cam același lucru. Doar aparent.

Acu’ două seri, ajung acasă. Lăsasem geamurile deschise și jaluzelele trase. În living, 30 grade. În dormitor, 30 grade. Cumva ciudat – nu chiar, dar să zicem, de dragul conversației -, afară nu transpirasem. În casă, tot o apă.

Când ziua și-a dat stingerea, am închis ușa la dormitor. N-am plase de insecte la geamuri, iar o lumină în living era necesară. Nu-mi propusesem să fiu atacat de gângănii peste noapte, atrase de lumină în casă.

Două ore mai târziu, plec din living, de la 30 grade, în dormitor. În dormitor, răcoare! Afară, 24 grade la miezul nopții. Sigur a scăzut temperatura la 26, mă gândesc. Aprind lumina și mă uit la termometrul de pe comodă. 29.

N-ai cum să înțelegi cât de importantă e o diferență de un grad până când nu te-ai bucurat de trecerea din iadul de la 30 grade în primăvara de la 29 grade, la cinci metri distanță și-o ușă de deschis.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

1 comentariu

  1. Mie mi s-a facut rau de la caldura azi, ca niciodata. Desi sunt obisnuita cu aslfatul bucurestean si parca ma descurc, dupa o copilarie in Bacaul friguros si 12 ani de capitala, aici a fost altfel.
    Aproape ca m-am dus la urgente, nu reuseam sa imi revin din heat exhaustion, mai ales ca ma luase si panica si nu mai puteam respira.
    Nu prea imi vine sa rad, dar cica incalzirea globala e un mit…