O idee despre reciclare și colectarea selectivă

O idee despre reciclare și colectarea selectivă

Prin 2004-2005, la vreun an și-un pic de când mă angajasem în presă, redactorul-șef, de altfel și unul dintre acționarii ziarului, s-a gândit că e o idee bună să înceapă o nouă afacere, dacă-mi amintesc bine, cu niște fonduri europene.

Nu săriți!, știu că vorbim de perioada dinainte de intrarea României în UE însă e vorba de acele fonduri de preaderare, când Uniunea a decis să fie generoasă și să-i ajute pe români să se alinieze la standardele occidentale și a împărțit în stânga și-n dreapta pentru tot soiul de proiecte.

Fostul meu șef s-a gândit, atunci, că ar fi o idee bună să facă un business din reciclat plastic și sticlă. Nu știu ce socoteli și-a făcut, cert e că, la vremea respectivă, nu colecta selectiv nici naiba. Nu că acum ar face-o românii mai cu spor, dar orișicât. Ideea e că, cel puțin două zile pe săptămână, șoferul redacției se ducea să preia sacii cu sticle (de sticlă sau de plastic).

Nu-mi mai amintesc toate detaliile, dar îi prelua de peste tot, ba de pe la oamenii care umblau pe la groapa de gunoi și care, astfel, mai făceau un ban, ba nu mai știu de pe la cine. Eh, în zilele alea, bucătăria redacției se umplea de saci ba din plastic, ba industriali, de puțea a alcool de-ți muta nasul din loc.

A doua chestiune e mai recentă și e din Anglia. Acu’ vreo lună jumate, mi-am luat 100 lire amendă pentru că am aruncat pe jos un chiștoc de țigară. Am mai scris și pe facebook, la momentul respectiv: oamenii primăriei, la fel ca polițiștii, au în piept o cameră video. Te-au văzut, te informează că ai fost filmat, scot PDA-ul, îți bagă datele, îți printează pe loc amenda și-ți spun că ai două săptămâni ca să plătești 75% din ea sau 30 zile ca s-o plătești integral și nu uită să-ți spună că, dacă n-o plătești în termen, vei fi dat în judecată într-un timp foarte scurt.

A treia, tot din Anglia, e mai degrabă un cumul de experiențe cu niște comenzi online. Ai zice că britanicii fac risipă de hârtie și de carton. Dacă te apuci să comanzi de pe Amazon, să zicem, acest SSD, care e mai mic decât un pachet de țigări și gros cât un iPhone (știu pentru că mi l-am cumpărat), îți vine împachetat într-o matrioșcă. O cutie de carton cât un volum de Alexandre Dumas în care e altă cutie de carton (tot maro) în care se află, de fapt, cutia produsului.

Știți comenzile alea de la Fashion Days, când comanzi două tricouri și-ți vine o punguliță la ușă? Britanicii, dacă ar putea, le-ar îndesa într-o cutie mare cât una de laptop băgată în alta cât una de monitor.

Și logica mea a fost să întreb: băi, care-i șpilu’?, că nu înțeleg de ce se face atâta risipă. Iar răspunsul a fost: pentru că întregul proces de colectare selectivă este extrem de eficient. Vorba aia, “nimic nu se pierde, totul se reciclează”, este perfect adevărată aici.

Și am mai scris la un moment dat despre cum se face colectarea. Fiecare casă – sau scară de bloc – are două pubele alocate. Una e pentru plastic, sticle și carton, una e pentru gunoaiele celelalte, precum resturi de mâncare sau scutece.

Când vin să ridice gunoiul, bagă bățul și scormonesc în reciclabile să vadă dacă n-ai aruncat și altceva. Dacă ai scăpat un scutec, îți lipesc un sticker de pubelă și-ți lasă gunoiul acolo pentru încă o săptămână sau două, în funcție de oraș, sat, cartier și ce program au pentru zona aia. Și nu prea-ți vine să stai încă o săptămână cu pubela plină în fața ușii.

La asta se adaugă faptul că, la dude dintr-astea repetate, ai toate șansele să primești și-o frumoasă amendă, că deja ești nesimțit cu atâta aruncat gunoiul aiurea constant.

Unde voiam să ajung? Citeam textul ăsta scris de Fluture, la Vali pe blog, și mă gândeam că adevărata problemă în România este că reciclarea și colectarea selectivă se fac la mișto. Desigur, România nu e Anglia, unde majoritatea populației trăiește – în afara orașelor mari – la casă, unde îl poți lăsa pe meltean cu gunoiul în fața ușii timp de două luni, până și-l separă.

Dar funcționează educația cu forța. Eu mi-am luat 100 lire amendă pentru un chiștoc (detaliile chiar nu sunt importante, că venea autobuzul, că coștul de gunoi era la o sută de metri, c-o fi, c-o păți), dar când îți iei 500 lei amendă pentru un chiștoc, începi să te enervezi când îi vezi pe alții că fac cum făceai și tu.

Și e o lecție pe care o înveți pe loc. Acu’ două săptămâni, mi-am luat niște libere și am dat o fugă în Portugalia pentru vreo cinci zile. Și m-am trezit pe o plajă pustie cu țigara fumată și am căutat în rucsac cutia cu paracetamol, am scos foliile, am avut grijă să fie stins chiștocul, l-am băgat în ea și am plecat cu gunoiul după mine.

Cumva, de asta zic că educația cu forța prinde. Când îți put dozele de bere în fiecare zi, sub nas, în fața casei, și mai iei și-o amendă pentru că ești nesimțit și nu-ți separi gunoiul, întregul proces devine mult mai eficient. Și să fim serioși, nu-s englezii mai civilizați. Azi, în stația de autobuz, la întoarcerea de pe șantier, o tanti a stins o țigară călcând pe ea și spunând că îi e dor de vremurile în care putea să facă asta pe stradă. Comoditatea, dacă e amendată, dispare rapid.

PS: Partea aia cu sacii de gunoi, care-s galbeni, care-s verzi etc. e o tâmpenie. După ani de zile de văzut acele containere de colectare selectivă a gunoiului, inclusiv în mijlocul unor intersecții majore din București, încă nu știu pentru ce-i galben și pentru ce-i verde sau albastru.

Englezii au un sistem mai simplu: portocaliu pentru reciclabile și negru pentru restul. În pubela cu capac portocaliu tre’ să folosești doar saci transparenți, ca să le fie mai ușor să identifice alte gunoaie nereciclabile pe care ai fi putut să le uiți acolo. Dacă văd ceva, nu-ți ridică gunoiul. Dacă văd sac colorat, nu-ți ridică gunoiul etc.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

2 comentarii

  1. business…..castiga cei care fac business

  2. Există şi oameni, chiar şi-n românica, ce nu reciclează la mişto, o dată pe an.
    Îmi sortez deşeurile de ani de zile şi nu doar pet-uri, ci şi ambalaje de alimente pe care le spăl înainte de reciclare. N-am fost în viaţa mea p-afară, dar din auzite ştiu ca e mai bine să speli deşeurile, le e mai usor sa le reproceseze.
    Strâng uleiul în borcane şi fie îl ard, fie îl dau la reciclat şi pe ăsta.
    Strâng baterii şi becuri de dinainte să se dea gratis la schimb la Hornbach.
    Eu stau într-un sat de pe lângă Bucureşti unde până recent a existat o firmă de salubrizare ce ridica reciclabilele o dată la două săptămâni. Şocul ăl mare a fost să văd că după 1-2 săptămâni în care oamenii tot scoteau menajerul, iar gunoierii nu-l ridicau, s-au conformat toţi.
    O lună mai târziu tot satul recicla (probabil nu tot plasticul, nu toată sticla, nu toată hârtia, dar tot era un început).
    Un an a durat minunea, până a expirat combinaţia cu primăria (căci, să nu fim naivi, cineva facea nişte bani, nu facea voluntariat).
    Acum e altă firmă. Ridică gunoiul în pubele stradale, la gramada. Oamenii nu mai reciclează nimic şi probabil suntem iar singurii nebuni din tot satul rămaşi cu 3 saci în casa: hârtie, plastic, sticlă+aluminiu.
    Noroc că la maică-mea la bloc au băgat pubelă de plastic şi pubelă de hârtie. Acolo ne ducem şi noi deşeurile, că pubele din alea stradale tricolore n-am mai văzut de mult, se recicla prea mult probabil.