O părere despre garantarea creditelor imobiliare

Am remarcat ştirea legată de proiectul de lege privind garantarea creditelor imobiliare în proporţie de 80% pentru cei care îşi cumpără prima casă. Am ajuns la o concluzie urîtă: proiectul în cauză este mai degrabă distructiv decît constructiv. Şi mă iau exemplu pe mine, care aş fi interesat să-mi cumpăr un apartament cu două camere în viitorul apropiat.

Potrivit ideii, statul garantează 80% din suma acordată de bancă, dar nu mai mult de 60.000 de euro. Ce înseamnă asta pentru mine, potenţial cumpărător al unui apartament? Înseamnă că, de bine ce-au scăzut preţurile apartamentelor în Bucureşti pînă la aproape 40.000 de euro, acum ar putea exista posibilitatea să crească din nou. Prin urmare, n-o să-mi convină să dau aproape 75.000 de euro pe o casă.

Sincer să fiu, sper ca toată vorbăria asta să rămînă la stadiul de goarnă electorală. În contextul în care vara trecută se vindea un apartament cu două camere, confort doi, într-un bloc din 1960, cu nu mai puţin de 100.000 de euro, deci la o valoare de vreo trei ori mai mare decît cea adevărată, dacă preţurile vor creşte din nou, n-o să mă duc sub nici o formă să cumpăr.

Ştiu că sînt destule persoane care încă mai speră să-şi dea apartamentele din 1900 toamna la preţuri uriaşe, dar ar trebui să fie foarte clar că zilele în care puteau să facă acest lucru s-au terminat. Iar cei interesaţi de cumpărare sînt foarte conştienţi de acest lucru. Prin urmare, dacă preţurile vor creşte din nou, nu sînt chiar atît de sigur că va exista cerere.

E drept, în momentul de faţă, vorbim, comentăm fără să avem habar ce va conţine textul legii. Personal, cred că dacă se va ajunge pînă la a vota în Parlament, va fi un act normativ tipic românesc, respectiv foarte prost. Pe de altă parte, goarna lansată de Boc şi de Pogea nu face altceva decît să stîrnească o panică. Populismul ieftin, de acest gen, asta produce. În primul rînd, stîrneşte panică în rîndul celor ca mine, interesaţi să cumpere o casă, care se sperie că vor creşte preţurile. În al doilea rînd, se vor panica cei care au vîndut “ieftin” în ultimele două-trei luni, dar şi cei care speră că acum pot creşte preţurile din nou, mai ales în momentul în care se vor trezi fără clienţi.

Nu în ultimul rînd, în condiţiile în care un cuplu cu venituri lunare totale de 2.500 de euro poate să primească de la BCR, de exemplu, un maximum de 50.000 de euro în condiţiile actuale (şi mă refer la recesiunea economică, schimbarea algoritmilor de scoring bancar, limitarea sumelor acordate, mai mici decît pînă acum), situaţia pentru cei care vor să crească preţul apartamentelor de vînzare va fi şi mai urîtă.

Să presupunem că banca va acorda mai repede suma de 50.000 de euro, sărind peste nişte proceduri pe motiv de garantare a creditului, ca să ajungi să iei 60.000 pentru a cumpăra un apartament cu două camere la 75.000 de euro ar trebui să ai venituri lunare nete (şi aici vorbim de scăderea tuturor ratelor, “coşului zilnic” etc.) de minimum 3.200-3.500 de euro. Nu am de unde să îmi dau seama cît de mulţi dintre cei 200-250 de mii de oameni care ar putea lua 60.000 de euro garantaţi de stat există. Presupun că nu vor fi foarte mulţi.

Care e partea – probabil – bună din goarna celor doi politicieni? În principiu, că unii care îşi permit un credit ar putea să-l obţină mai uşor, iar cei care vînd ar putea să scape de case mai repede decît în contextul actual. În rest, nu mai există nici o parte bună. Altfel, piaţa imobiliară (şi aici ţintesc segmentul apartamentelor din blocuri construite acum minimum 20 de ani) ar trebui să îşi păstreze ritmul de scădere pînă la valoarea reală a locuinţelor.

Ştiu, o să fiu înjurat pentru această remarcă, dar e inadmisibil ca o garsonieră în zona Tei să coste 60.000 de euro (preţul de vara trecută), cînd acum patru ani se vindea cu 10.000 de euro (vorbesc de cazurile concrete pe care le ştiu doar eu). O creştere cu 500-600 la sută în patru ani e stupidă şi denotă că românul nu ştie care e valoarea banului atunci cînd e dispus să plătească asemenea sume.

Cu sau fără potenţiala lege populistă – care, apropo, ne va usca buzunarele noastre, a plătitorilor de taxe, cînd statul va vrea să recupereze garanţiile plătite bancilor, care bănci vor scoate banii din ţară cît de repede vor putea -, piaţa imobiliară va scădea în continuare. Din punctul meu de vedere, preţurile locuinţelor vor ajunge la cel mai mic nivel undeva prin vara viitoare, cînd criza se va fi acutizat. Pentru moment, România încă o duce bine, însă va fi mult mai rău. Eu, unul, abia aştept să cumpăr vara viitoare o garsonieră cu 20.000 de euro sau un apartament cu două camere la 30.000 de euro.

Ah, să nu uit: dacă eu nu urmăresc în mod frecvent ştirile despre imobiliare, există aici un articol care explică exact care ar putea fi consecinţele ideii trîmbiţate în cor de Boc şi de Pogea.

8 comentarii

  1. Mie povestea asta imi aduce aminte de creditele SubPrime din SUA. Alea despre care se povesteste ca au fost “butonul” care a declansat actuala criza.

  2. Din pacate nu cred ca o sa mai ajunga vreodata asa de jos preturile. Atunci nu erau bani, nu erau salarii asa mari, nu erau credite.
    Cred ca iti dai seama ca sunt multi in situatia ta, stau cu banii stransi si asteapta momentul potrivit.

  3. Nu e cazul sa te panichezi. Iata de ce (extras dintr-un comentariu pe care l-am lasat pe blogul lui zoso):

    “Pana nu aflam mai multe detalii, nu ne putem pronunta, insa… stim ca:

    – La sfarsitul lui aprilie, cand se asteptau incasarile trimestriale de TVA si impozite, statul ajunsese in pragul falimentului si se imprumuta la greu ca sa poata plati pensii si salarii.
    – Dobanda BNR e de vreo 9.5% la RON iar dobanzile la banci sunt de cate 12-13%.
    – Vine luna iulie, cand se va repeta figura din aprilie. Statul se va imprumuta din nou la greu de la banci, la rate foarte mari.
    – Vine octombrie si ianuarie, cand se va intampla aceeasi figura (recurenta trimestriala).

    In tot acest timp, statul saraceste si se apropie din ce in ce mai tare de faliment, pentru ca plateste dobanzi astronomice si nu mai incaseaza prea mult, thanks to impozitul forfetar.

    Intrebarea fatidica este: Cat de mult valoreaza o garantie a statului, in programul “Prima casa” in conditiile in care Boc si Pogea sunt ocupati sa falimenteze statul si par sa si reuseasca ?
    Care banca va pune botul la astfel de garantii si va acorda credite la dobanzi mai mici sau la oameni mai nevoiasi ? Sa fim seriosi… ”

    Asadar, bancile risca sa nu-si incaseze atat de usor respectiva garantie, fapt pentru care s-ar putea sa nici nu le intereseze sa se arunce la astfel de combinatii, asa ca totul este o furtuna intr-un pahar cu apa, atata timp cat nu aflam exact ce le cloceste mintea lui Nastratin Pogea si Umil Boc.

  4. inca vreo smecherie de politician!

  5. nu cred ca o sa fie creditati doar cei care au salarii de mii de euro, asa cum calculezi tu. Faptul ca BCR acorda acum credite celor cu salarii mai mari, desigur ca reflecta prudenta in aceasta perioada dificila si dimensiunea riscurilor. Insa cand statul iti garanteaza 80%, atunci banca va credita si alte segmente de venituri – pentru ca dimensiunea riscurilor este alta. Mai bine asteptam sa vedem toate conditiile – insa n-o sa vezi apartament de 2 camere cu 30,000 eur. In Ferentari poate :)

  6. @Horea: iti place sa dai citate din tine? hi-hi-hi… Sunt total de acord cu tine, insa doar intr-o singura privinta: intradevar, “vine octombrie si ianuarie”… Si ianuarie ce?

  7. @ M-power – In ianuarie se platesc taxele. Sau nu. In functie de cum a mers economia. Economia nu prea merge, asa ca se vor plati taxe NOT. Asadar, guvernul va trebui sa se imprumute din nou si din nou, asa ca tu ca banca trebuie sa fii proasta sa iti imprumuti banii si asa putini, noilor sub-prime din Romania, la dobanda de 9%, in loc sa ii imprumuti statului Roman, odata la fiecare 3 luni, cu dobanda de 15%.
    Capisci?

    • @Horea: stai linistit, omule, inteleg. Adica, capisco. MA refeream doar la gramatica ta, in care “vine octombrie si ianuarie, cand se va intampla..” Asta, de fapt, n-am inteles-o. In rest, e ok, inteleg ce e aia subprime. Problema ta este ca tu nu stii ce inseamna subprime. Oricum, categorisirea asta in prime/subprime exista la americani. Nu inteleg de ce vorbiti de subprime in Romania.. Vorbiti va rog de standard, sub-standard, indoielnic, etc. Daca va pricepeti, desigur. Eu unul nu sunt risk manager.