Olympus OM-D E-M5 Mark II. Experiment fără full-frame

Olympus OM-D E-M5 Mark II. Experiment fără full-frame

Olympus OM-D E-M5 mark II e generaţia a doua a unuia dintre cele mai bune aparate foto mirrorless de pe piaţă. L-am avut pe mână timp de vreo trei zile, l-am pus la test în cadrul unui eveniment, mai mult ca să-mi fac o idee de cât îl ţine bateria, şi pe stradă, să văd câţi oameni mă-njură după ce le fac poze.

Aparatul nu m-a dezamăgit, dimpotrivă. Continui să cred că E-M5 este unul dintre cele mai bune mirrorless-uri de pe piaţă, la fel ca modelul precedent (şi tot ca acela, are un senzor micro-four-thirds, cu factor de crop 2x), despre care am scris acum vreo doi ani şi jumătate. Însă atunci l-am butonat vreo două săptămâni, nu doar trei zile. Olympus OM-D E-M5 Mark II vine în două variante, argintiu şi negru. Eu l-am avut pe cel negru.

olympus-street-bucharest-15

olympus-street-bucharest-6

În materie de dimensiuni, e aproape identic, însă ce e schimbat ţine de butoane. Rotiţele sunt mai bine poziţionate, la fel şi o serie de butoane personalizabile. De altfel, aparatul e atât de uşor de personalizat, încât nu ştii ce să faci mai întâi. E drept, îţi trebuie vreo jumătate de oră să umbli prin meniu, să te obişnuieşti cu el, mai ales dacă eşti posesor de DSLR – şi mă refer la cel cu meniul mai simplu.

Manevrabilitate

olympus-street-bucharest-14

Prin urmare, am reuşit să îl aranjez astfel încât să fie aproape identic cu modul în care controlez DSLR-ul. Buton de schimbare a valorii ISO în partea de sus, primul de la dreapta spre stânga, rotiţa din faţă pentru viteza de declanşare, cea din spate pentru diafragmă şi tot aşa. Am tras în mod manual vreo două zile, până am decis să testez şi modul Auto, pe care l-am folosit pe primul model, ca să-mi satisfac curiozitatea, să văd dacă au apărut îmbunătăţiri. Da, au apărut.

Spre deosebire de primul model, unde erau diferenţe vizibile între ce se vedea în vizorul electronic, ce se vedea pe display şi ce se vedea pe laptop, acum, între vizor şi display nu prea mai e cazul. Diferenţă însă mai există între ce se vede pe display şi ce se vede pe laptop. De exemplu, pe display se văd foarte bine imaginile trase în Auto, cu corecţie de expunere de -0,7 sau chiar -1, iar în Lightroom apar subexpuse.

olympus-street-bucharest-13

olympus-street-bucharest-3

Utilitate

Eu, unul, am avut la dispoziţie două obiective. Un 12-40mm cu f/2.8 pe toată plaja, cu bulina “Pro” pe el. Am tras vreo 40-50 cadre la Innovation Labs, până a arătat că am bateria pe roşu. Nu apucasem s-o încarc decât vreo 15 minute înainte de a pleca de-acasă. Fotografiile din articolul despre eveniment nu sunt făcute cu el – am avut carduri de memorie diferite, le-am ales pe cele mai relevante, care au fost în a doua parte a evenimentului, după ce închisesem Olympusul.

În echivalent full-frame, 12-40mm e 24-80mm. Obiectivul e superb, e foarte sharp, claritatea imaginii e excelentă, şi cred că ar putea înlocui cu succes un DSLR full-frame la un eveniment. Să ne gândim doar că un 24-70mm f/2.8 pentru un DSLR costă cu 200 lei mai mult decât un OM-D E-M5 Mark II cu 12-40mm f/2.8. Nu glumesc, aici e link-ul.

olympus-street-bucharest-12

Am mai avut pe mână un obiectiv de 12mm f/2.0, absolut spectaculos. E genul de obiectiv ideal pentru fotografia de stradă. Te poţi apropia destul de mult de subiect fără să-şi dea seama că vrei să declanşezi, mai ales că OM-D-ul are display rabatabil şi nu trebuie să-l duci la ochi. Focalizezi şi apeşi pe buton, nimic mai mult. În plus, de la un anumit nivel de experienţă încolo, tragi de la f/2.8 sau f/4.0 în sus, iar luminozitatea, deşi e utilă noaptea, e mai mult decât suficientă la f/2.0.

Dacă e ceva ce m-a deranjat, e doar un aspect pur subiectiv, care ţine de obişnuinţa mea: nu pot apuca aparatul ca pe DSLR, ci mai degrabă ca pe aparatul meu pe film. E drept însă că e jumătate cât full-frame-ul meu şi cu vreo 30% mai uşor. Partea bună e, cum ziceam mai sus, că-i suficient de subtil pe stradă. Am tras liniştit, fără să-şi dea nimeni seama că-i pozez. Şi, precum bine ştim, românii nu duc lipsă de paranoia când vine vorba de a fi pozaţi pe stradă. Parc-ai fi de la Securitate, nu un pasionat de fotografie.

olympus-street-bucharest-10

Vizor electronic şi stabilizare pe Olympus

La fel ca la prima generaţie, continui să cred că Olympus are cel mai bun vizor electronic de pe piaţă. Lag-ul e insesizabil când încadrezi, de fapt, nici nu ştiu sigur dacă există aşa ceva. Claritatea e foarte, foarte bună, iar reproducerea culorilor e excelentă faţă de alte mirrorless-uri de pe piaţă.

Din păcate, dacă cu primul model am filmat şi m-am jucat cu modurile creative, de data asta n-am mai apucat, că n-am avut destul timp. Nu cred însă că s-a schimbat mare lucru. Însă de data asta am reuşit să fac un test de stabilizare pe foto, nu pe video, ca atunci. Eu nu am cele mai sigure mâini, dimpotrivă, îmi tremură serios, dar pot să spun că stabilizarea pe cinci axe îşi face treaba excelent.

olympus-street-bucharest-stabilizer

La 1/5s, a ieşit perfect (da, imaginea e arsă, dar era miezul zilei, e irelevant câtă vreme poţi să numeri firele de păr din barbă.) De altfel, a ieşit o imagine decentă şi la o secundă de expunere, cu mişcarea vizibilă doar la crop 100%. Pentru cineva cu mâini sigure, asta n-ar trebui să fie o problemă.

olympus-street-bucharest-11

olympus-street-bucharest-8

Fotografii de noapte şi noise

olympus-street-bucharest-2

În funcţie de setări, poţi scoate nişte imagini excelente. Desigur, am reuşit şi eu performanţa de a trage complet aiurea şi de a da peste nişte imagini cu un noise urât, dar asta e din cauză că le-am subexpus (vezi mai sus) – şi, cum ziceam mai sus, m-a păcălit display-ul, unde imaginea apare mai luminoasă faţă de cum este, de fapt, în realitate. La setări corecte, la ISO 3200, imaginea e aproape perfectă. Practic, nu ai zgomot (vezi mai jos; la cerere, originalul – are 8 MB, nu l-am mai uploadat).

De reţinut, în cele trei zile am tras exclusiv JPEG, ceea ce nu-mi stă în fire, dar m-am gândit că majoritatea utilizatorilor de aparate mirrorless sau compacte nu-şi bat capul cu Camera Raw din Photoshop sau cu Lightroom, iar OM-D E-M5 Mark II nu se adresează direct profesioniştilor, ci tuturor. Iar majoritatea utilizatorilor n-au nevoie de fişiere de 20 MB, ci de imagini la o rezoluţie decentă.

olympus-street-bucharest-1

În plus, dacă ne gândim că modul Auto îşi face treaba excelent (preferabil, totuşi, cu corecţie de -0,3 sau -0,7 pe timp de zi, ca să nu iasă cerul ars), singurele aspecte care rămân de definitivat sunt obiectivele şi ochiul fotografului.

Bateria

Cred că bateria e singura problemă mai serioasă pe care am întâmpinat-o. În primul rând, din cauză că e mică, în al doilea rând, din cauză că, pe cât de multe setări ai, nu poţi să setezi timpul de afişare a imaginii pe display (iar display-ul consumă destulă baterie) la mai puţin de opt secunde sau să-l dezactivezi de tot dacă eşti obişnuit să foloseşti aparatul foto ducând-l la ochi.

olympus-street-bucharest-5

olympus-street-bucharest-4

E drept, duce mai bine de 300 cadre la o singură încărcare, la fel ca modelul precedent. Şi tot drept e că, adresându-se unei plaje largi de public, e făcut în primul rând pentru a fi folosit în acelaşi mod în care e folosită camera de pe telefon. Nu duci telefonul la ochi. Din punctul ăsta de vedere, e gândit ca să acopere nevoile utilizatorilor obişnuiţi.

olympus-street-bucharest-7

Concluzii

Olympus OM-D E-M5 Mark II e genul de aparat pe care mi l-aş lua, alături de un 12mm f/2.0, pentru fotografia de stradă. E excelent pentru asta. La fel, cu un obiectiv de portret şi cu 12-40mm, plus o baterie de rezervă, s-ar putea acoperi inclusiv nevoi de studio sau de eveniment. În plus, există vreo 80 obiective compatibile.

Altfel, eu l-am testat mai mult din punctul de vedere al utilizatorului obişnuit, care vrea un aparat bun şi care nu se uită la specificaţii. Şi, ce-i drept, nici la preţ, pentru că nu e chiar tocmai ieftin (e drept, e şi modelul vârf de gamă.) Pentru un review mai amplu, mai ales pentru pasionaţii de specificaţii, îl recomand pe cel făcut de Călin.

PS: Toate imaginile au salvate pentru web la 51% calitate, iar vreo două dintre ele chiar la 31; pe unele monitoare, s-ar putea să nu se vadă perfect unele detalii.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.