Omar Hayssam, interesele politice şi cîteva idei de discuţie

trial

Trei articole publicate zilele astea sînt demne de luat în seamă în cazul lui Omar Hayssam şi a “recuperării” sale. Dan Turturică sumarizează foarte bine, într-un editorial – culmea despre modul în care Victor Ponta a dat cu bîta declaraţiilor în balta cunoştinţelor sale despre diplomaţie, modul în care Omar era implicat în politica românească:

Acum 10 ani înseamnă 2003, adică un moment post-11 septembrie 2001, când România era angajată activ şi oficial, alături de SUA şi statele occidentale, în lupta antiteroristă. Atât SRI, condus de Radu Timofte, slujbaşul lui Sorin Ovidiu Vîntu, cât şi Ion Iliescu ştiau precis cu ce se ocupă Hayssam. De fapt, se pare că exact investigaţiile SRI şi ulterior protecţia pe care i-au vândut-o lui Hayssam l-au transformat pe acesta în sponsor de vază al elitei prezidenţiale şi PSD-iste.

Având în vedere că există numeroase înregistrări video şi documente care probează legăturile lui Hayssam cu liderii de atunci ai unei ţări care altfel se afla în război declarat cu teroriştii şi încerca să intre în NATO, este greu de crezut că oamenii care îl vor interoga pe Hayssam pot fi suspectaţi de naivitate.

Tot în România Liberă avem o retrospectivă foarte bună a acţiunilor lui Omar (inclusiv dintre cele de afaceri) în România şi a legăturilor sale cu politicienii din PSD. Însă există cîteva detalii demne de luat în seamă. De exemplu:

Deşi averea lui Omar era evaluată, în 2003, de revista Capital la circa 100 milioane dolari, în realitate, spun sursele noastre, specialişti şi în evaluări de exporturi financiare clandestine, averea sirianului-român depăşea miliardul de dolari. În plus, Omar avea o platformă economică puternică la Moscova, plus afacerile sale cu armament făcute în parteneriat cu celebrul traficant KGB Viktor Bout, aflat acum în închisorile americane (a fost capturat cu ajutorul ofiţerilor de informaţii români, care se aflau pe urmele lui Omar – surse)

Bun. Avînd în vedere că băieţii cu ochi albaştri nu sînt chiar proşti şi, cu siguranţă, ştiau foarte bine cu ce se ocupă Omar, ba chiar ştia tot PSD-ul, cu Ion Iliescu în frunte – nici nu-i de mirare că îl lua cu el, în avionul prezidenţial, în deplasările externe, – sînt convins că, pe lîngă sponsorizarea partidului, Hayssam avea şi alt rol decît acela de bancă de investiţii politice.

Nici serviciile secrete nu s-au lăsat mai prejos, şefii lor de atunci, respectiv Gheorghe Fulga – SIE – şi Radu Timofte (între timp, decedat) – SRI, asigurându-i lui Hayssam protecţia şi oferindu-i, prin transmitere de informaţii clasificate, oportunităţi de afaceri. La fel a procedat şi MApN, care a şi importat păcură (obţinută prin contrabandă) prin intermediarul Hayssam.

În momentul în care armata importă păcură de contrabandă, e mai mult decît clar pentru toată lumea că lucrurile sînt mai complicate decît ar putea părea la prima vedere. Nu mai e vorba doar de protecţie, din partea serviciilor, pentru protejarea unei surse de bani. Nu te foloseşti de un om cu relaţii în tot soiul de medii dubioase doar pentru a fura bani de la stat, cu atît mai mult cu cît România devenise, după 11 septembrie, partener al SUA în lupta antiterorism.

De altfel, cancerul lui Omar, “diagnosticat” şi “operat” de Mircea Beuran, fost ministru al Sănătăţii, şi motivul pentru care a fost pus în libertate, nu e vreo bagatelă. De altfel, niciunul dintre servicii, afară de DGIPI, n-a reacţionat atunci cînd Hayssam s-a fofilat din ţară pe sub nasul tuturor. De ce n-au reacţionat serviciile? De ce-ar fi făcut-o? Ce motive să fi avut să acţioneze după ce, timp de ani de zile, l-au protejat? Ce motive ar fi avut să se lege singuri la cap?

Horia Tabacu are, la rîndul lui, un editorial în EVZ, în care publică o serie de amintiri despre Omar Hayssam. Tabacu îi vînduse, la un moment dat, un teren, şi au rămas un soi de amici, conversînd din cînd în cînd. E foarte interesant următorul paragraf:

Doar o lună mai târziu, l-am întrebat pe Omar dacă poate ajuta revista Hustler cu reclamă. El mi-a spus că da și am stabilit că vom pune, pe ultima pagină a acestei publicații, o reclamă cu apă minerală. Suma era impresionantă (pentru mine) și visam să primesc și eu un comision. Doar că, la firma lui Omar, când m-am dus să semnez contractul, am fost întâmpinat de colaboratorii lui, care păreau colonei, și care m-au refuzat. Am rămas cu impresia că nu tocmai el decidea pe acolo.

Ironiile la adresa pesediştilor, de genul “proastă zi pentru PSD,” nu sînt deloc departe de adevăr. De fapt, nu e deloc interesant de aflat ce s-a întîmplat cu jurnaliştii răpiţi, cum s-a ajuns la situaţia respectivă, de ce sau alte amănunte. Dincolo de mărunţişurile astea, e mult mai interesant de aflat care-au fost jocurile politice din ultimii zece ani.

Toată lista din retrospectiva României Libere nu face altceva decît să arate amplitudinea unei adevărate reţele mafiote. În acelaşi timp, nu poţi să nu tragi concluzia că, dincolo de mafia în sine, vorbim şi de o adevărată reţea de informaţii de care, probabil, s-au folosit şi serviciile. Or, asta are o parte bună şi una proastă. Partea bună e că serviciile au avut de cîştigat, partea proastă e că informaţiile au fost folosite în interesul mafiei româneşti.

Lăsînd la o parte tonele de date care ar putea să-i bage în puşcărie pe o sumedenie de pesedişti, e interesant de aflat ce ştie Omar despre reţelele teroriste arabe şi ce legături ar putea avea românii cu unele dintre ele – asta dacă n-a făcut altceva decît să se ascundă, în Siria, în ultimii ani; ceea ce, nu-i aşa?, ar fi un pic absurd pentru un om cu trecutul şi cu relaţiile lui Omar Hayssam.

1 comentariu

  1. un articol cu substanta