Orice, numai bărbat să nu fii când vine vorba de parfumuri

Când eram puștan și încă mai trăia bunică-mea dinspre tată, eram complet fascinat de designul unor sticluțe de parfum. Pe vremea aia, încă înainte de ’89, rezistase moda recipientelor cu pompiță. Ce nu mi-a plăcut în mod deosebit era mirosul, mult prea puternic pentru un copil de cinci ani.

După care a venit adolescența și traiul în “tranziția” românească, moment în care ne-am trezit pe cap întâi cu turcisme, apoi cu chinezării. Și nu erau chiar ieftine raportat la puterea de cumpărare.

A fost perioada de glorie a eficienței în advertising, când spray-urile Axe erau o dovadă de statut social, iar spray-urile Athos de la Farmec, care copiau mirosurile la fel cum copiază chinezii telefoanele, erau cel mai simplu mod de a trece neobservat drept posesor de respectivul statut social.

Să crești, ca adolescent, într-o perioadă în care inflația se ducea la 600% și totul era scump, cam ăsta era maximul pe care-l puteai atinge în materie de grooming, cum hipsterește în zicem acum, când ne-am năpădit trimmere și uleiuri pentru barbă și s-au umplut orașele de barber shops, că frizeriile ne stau în gât, cu angajați specializați în a-ți lustrui părul facial.

Nu c-ar fi vreun reproș, e foarte bine că e așa, dar pe mine m-a urmărit toată viața blestemul postcomunismului incipient. În sensul că, atunci când am descoperit – și am început să-mi și permit să cumpăr – parfumurile, am aplicat aceeași strategie ca în mai tinerele mele tinerețe.

Mai exact, am descoperit un parfum care-mi place și pe care-l recumpăr de fiecare dată. Mai intru, ocazional, în câte-un magazin de specialitate și mă opresc pe la rafturile cu parfumuri bărbătești, mai bag nasul în câte-un cartonaș pe care-l stropesc cu acela care mi-ar face cu ochiul, după care-mi bag nasul în borcanul cu boabe de cafea și plec mai departe.

Din punctul ăsta de vedere, sunt conservator. De vreo opt ani, eu m-am blocat în Chrome de la Azzaro și n-am mai ieșit de-acolo. Am mai primit parfumuri cadou, le-am folosit – în general, în perioadele dintre terminat Chrome-ul și cumpărat noul Chrome.

De asta zic, orice, numai bărbat să nu fii când vine vorba de parfumuri. Mie mi se pare un chin să încerc să aleg altceva. A devenit mai comod să-l comanzi online decât să pierd vremea cu borcanul cu boabe de cafea în mână.

Articol scris la invitația eMAG.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

3 comentarii

  1. Pe de alta parte, pentru o fata e foarte simplu cu parfumurile barbatesti – iti plac toate si toti care le poarta. :)) Eu n-am simtit pana acum parfumuri de barbati proaste, nu zic ca n-or fi, zic doar ca nu mi-a ramas mie niciunul prost in cap. Eu intotdeauna am zis ca un baiat spalat, parfumat si cu ceas la mana e elegant fara efort.

  2. Încearcă firefox data viitoare 🙂
    La fel si eu. Unul. Black Code.

  3. Sal, incearca Jean Paul Gaultier sticla albastru deschis aia neagra nu prea miroase cine stie ce si ar mai fi costume national homme care pare decent