Patriciu are dreptate. S-a terminat cu boemia presei

Într-un interviu pentru România Liberă, Dinu Patriciu spune că independenţa presei e relativă. Cătălin Tolontan, şeful GSP, vrea să explice că, de fapt, nu-i aşa, că politica editorială nu se subordonează politicilor comerciale, după cum spune mogulul. Să-mi fie iertat, dar uneori tind să-l bănuiesc pe Tolontan fie de naivitate (deşi ar fi culmea!), fie de un exces de discurs deontologic. Pentru că, vrem sau nu, Patriciu a spus ceea ce ştiau toţi ceilalţi, dar n-aveau curajul să o spună. Să fim serioşi, sînt prea puţine ziarele şi ar trebui să fie prea mici contractele ca o gazetă să scrie de rău despre o companie care-i dă bani pentru a-şi plăti angajaţii.

Este, dragilor, un truism. Dacă la Gazeta Sporturilor, probabil, nu se simte influenţa politicii comerciale în politica editorială, e fără doar şi poate datorită subiectelor abordate. Advertiserii nu vor intra niciodată în conflict de interese cu un ziar sportiv. Prin urmare, pentru Cătălin Tolontan, e uşor să spună că independenţa editorială este un drept fundamental şi o cerinţă elementară. Desigur, la nivel teoretic, are dreptate. La nivel practic, ştim cu toţii că trustul din care face parte ziarul său are o politică editorială care se subordonează politicilor comerciale.

Prin politici comerciale, în cazul Intact, înţelegem – dacă vreţi – subordonarea editorială în funcţie de apetenţele politice ale partidului de buzunar al patronului. Vrem sau nu, Dan Voiculescu are interese politice. Interesele politice se resfrîng mai ales în sfera economică. Pe Voiculescu îl interesează banii, iar politicul reprezintă unul dintre mijloacele care-i înlesnesc atingerea scopului. Simplu şi la obiect. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Patriciu sau pentru Vîntu, chit că ei n-au partide. Şi acelaşi lucru a fost valabil şi pentru Cornel Nistorescu sau pentru Sorin Roşca Stănescu, dacă vă mai amintiţi anii de glorie ai şantajului de presă.

S-a terminat cu boemia presei acum mulţi ani. De aceea se trasează linii editoriale precum: “noi criticăm puterea pentru că ţinem cu omul de rînd”. În traducere, “firmele politicienilor de opoziţie cumpără publicitate la noi”. Sau de genul: “sîntem obiectivi şi criticăm pe toată lumea”, adică “primim publicitate de la stat” sau “firmele politicienilor de la putere îşi fac reclamă la noi”. Vremurile în care se scria obiectiv, iar faptele şi evenimentele erau prezentate ca atare, au ţinut puţin şi s-au terminat acum multă vreme.

22 comentarii

  1. Presa si-a pierdut complet credibilitatea. Nu mai are aproape nici o valoare.

  2. la Gazeta Sporturilor “se simte” influenta fmaigliei Becali pt ca 90% din articole sunt despre Steaua. Trecand peste asta observam si ca articolele despre steaua sunt construite laudativ iar cele despre dinamo-rapid-etc sunt acuzatoare si negativiste

  3. Alex Mihaileanu: Asa e, in ceea ce ma priveste ai dreptate, dar nu cu “sau” intre ipotezele tale. Iti confirm. Cu “si”. Sint naiv si practic si un exces de retorica a regulilor de presa. Dar, in privinta presei, ma incapatinez sa sustin ca nu ai dreptate. Eu m-am referit la presa in general, la presa de afara la ideea de presa si am spus-o clar! In Romania s-a ajuns la o problema majora, de acord. Dar asta mi se pare cel mai periculos: sa ni se explice ca, de fapt, acest anormal este normalul si ca si in strainatate politica editoriala este subordonata politicii comerciale. Ceea ce, nu-mi dau seama care sint reperele tale, dar te asigur ca nu e asa. Marile ziare ale lumii nu stau sa vada ce machete publicitare publica pentru a scrie de bine despre companiile care dau publicitate. Si nu se gindesc ziaristi “auuuu, sa nu lovesc in cine stie ce prieten politic sau amic/partener de afaceri al patronului meu!”.

    • @Catalin Tolontan: daca e sa vorbim la modul ideal, sint total de acord cu tine. Doar ca schimbarea nu vine ca vrem noi doi sa vina. Schimbari in presa romaneasca, la politica editoriala, ma refer, au fost in mai multe transe. Prima a fost dupa caderea regimului Nastase, cind s-a dus naibii santajul de presa si am avut, in sfirsit, o presa bazata pe economie de piata, care se sustinea din publicitate, nu din bani de la stat, iar a doua s-a intimplat acum, recent, cind a venit criza, si n-au mai fost bani, iar mogulii au zis ca trebuie indiferent cum. Vezi cazurile Intact si Realitatea.
      Eh, in aceste conditii, raspunsul meu este doar unul: presa romaneasca trebuie sa moara. Americanul o spune mai bine: “to die in order to be reborn”. Or, tocmai de asta mi-e frica mie, ca nici n-o sa moara, nici n-o sa “renasca” dupa niste principii serioase, mai ales cita vreme politica romaneasca (ma refer la modul general, de la politica din parlament si pina la politica personala de conduita in societate a fiecarui roman – deci, bun-simt) este, in continuare, “lasa, ba, ca merge-asa”.
      Da, la altii o fi cum zici tu, desi nici acolo nu-i tocmai roz situatia. Ia exemplul Murdoch, care are un singur scop: sa-si vada interesele economice, inclusiv apelind la filiere politice. Se vede cel mai bine ce incearca prin Italia si prin UK, dar si prin NZ si Australia. La americani e mai greu, ca acolo tre’ sa muncesti mult mai mult ca sa cumperi influenta. Dar daca tragem linie, inclusiv cititorul s-a obisnuit ca interesul economic dicteaza, de cele mai multe ori, ce intra in ziar. Ba chiar a ajuns sa accepte asta.

  4. Așa cum scria și Cătălin Tolontan în articolul la care se face referire, presiuni există peste tot în lume. Ingerința managementului în editorial nu a fost inventată în România (vezi cazul FoxNews). Problema cea mai mare a cititorului de presă scrisă românească (hai să ne referim doar la presa scrisă, dacă ne avântăm să vorbim și despre televiziuni mi-e că nu o să mă pot limita la un discurs politicos) este că alternativele sunt puține. Să ne înțelegem, puțini români citesc presă scrisă. Iar aceștia sunt întâmpinați în mai toate jurnalele de articole părtinitoare, insuficient documentate, copiate, răuvoitoare. Asta denotă lipsa de profesionalism a majorității jurnaliștilor. Rezistența la presiuni ar trebui să facă parte din deontologia respectată a acestei profesii. Atunci când un jurnalist scrie la comandă, sau nu scrie la comandă, nu se poate numi un bun profesionist. Știucă e ușor de pe margine, așa cum sunt eu acum, dar rolul presei într-o societate democratică nu se poate reduce la a face cât mai mulți bani pentru patron.

  5. Patriciu are intotdeauna dreptate…

  6. Pe mine nu atat scrisul partizan ma deranjeaza, ci faptul ca nu se recunoaste acest lucru. Cu totii pozeaza in jurnalisti deontologi si obiectivi, dar in realitate multi dintre acestia scriu partizan. Ce sunt eu, simplul cititor, masa de manevra, prostul numai bun pentru a fi manipulat? Atunci sa nu-mi mai ceara bani pe ziar, sa traiasca numai din sponsorizari si sa scrie P la fiecare articol.

  7. “Este, dragilor, un truism.”
    “tind să-l bănuiesc pe Tolontan de naivitate”
    “daca tragem linie, inclusiv cititorul s-a obisnuit ca interesul economic dicteaza, de cele mai multe ori, ce intra in ziar. Ba chiar a ajuns sa accepte asta.”

    Trebuie ca esti foarte nefericit sa traiesti in tara asta a ta. Noroc cu cinismul care te ajuta sa vezi lucrurile clar si sa nu cazi nici in naivitate, nici in dogmatism.

  8. Alex: Inteleg ca sintem amindoi de acord ca ceea ce ivoca patronii din Romania nu e ce se petrece in presa de afara. Ca, pe de alta parte, nicaieri nu e perfect, evident. Cit despre cazurile Murdoch si Berlusconi, ele nu sint cazuri de buna practica si asta se stie in presa occidentala.
    Inca o precizare: nu e usor, cum spui tu, sa fii independent nici la un ziar de sport. Niciodata nu e usor. De aia e si frumos cind esti. Sigur ca nu sint acealeasi mize tematice, ai dreptate, dar usor nu e.

  9. Daca si Patriciu se pricepe ,si mai are si dreptate atunci e vai de noi total.Marele mili……..are dreptatate!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  10. D-nul Tolontan da ex.de presa internationala,limitandu-se la 1-2 .
    Eu nu am avut niciodata senzatia,ca presa internationala este una asa cum este caracterizat de dansul.
    Presa internationala este libera de mogulisme si partinitati.
    Este adevarat,nu este libera de politica comerciala,deoarece fiecare incearca sa suprevietuiasca intr-un fel.
    Cred ca este o diferenta f. mare intre implicarea “patronului”in editorialism
    si “fabrica”de bani prin fetele goale de pe prima pag.,sau reclama unui anumit product!
    Am impresia ca se confunda intr-un fel categoriile de presa :
    1)cea de bulevard,de care multi cititori internationali o citesc ptr.divertisment,amuzament,pr.costul minim la chiosc,etc.
    2)presa serioasa,care-i citita ptr.cultura generala si politicile lor neutrale.
    Sunt mii de cotidiane,care nu se pot compara cu balciul romanesc.
    In Ro.toti guralivii s-au trezit cu microfonul la gura si s-au autonumit:jurnalist.
    Si asa s-a ajuns,ca-n prezent sa avem pulime,manelisme si cretinisme
    (nu sunt eu autorul acestor denumiri,ci cei mai onorabil jurnalisti romani).
    Asa ca mancam ce semanam.
    Da,dpdv al presei din Ro.Patriciu are dreptate!

  11. Mi se pare de bun simţ să concluzionezi că presa e vândută şi jurnaliştii, vor nu vor, sunt obligaţi să ciupească după cum le dictează afilierea politică şi / sau economică a proprietarului publicaţiei / trustului, precum şi să ţuce unde trebuie tot ce ţine de conducere şi aliaţii acesteia. E foarte limpede în special în cazul posturilor locale: luăm ca exemplu RTT/Monitorul < primarul municipiului Braşov, George Scripcaru < PD-L versus Mix < preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, Aristotel Cancescu < PNL. Între entităţile mediatice e de multă vreme o bătaie cu frişcă în scris, care traduce perfect puerilitatea afişată de cei doi adversari prin acţiunile lor – cred că nici nu are rost să intru în detalii.

    Cât despre presă în general, locală sau de aiurea, mi-e greu să cred că publicaţii de interes general, cu difuzare largă şi tiraj mare pot rămâne mai mult decât parţial neutre şi obiective. Cele de nişă, mai degrabă, dar şi acolo se duc multe lupte şi există presiuni, cu mult dincolo de problema machetelor publicitare pe care le difuzează.

    În plus, având în vedere că propaganda, spălarea mai mult sau mai puţin subtilă pe creier şi manipularea s-au înrădăcinat ca fiind constante ale societăţii secolului XX şi cu atât mai mult ale celei contemporane, dedicată consumului şi traficului de informaţie (şi dez-informaţie, ca să spun aşa), e o naivitate să mai crezi că există oameni cu poziţii cheie în ierarhiile economice, mediatice şi politice care într-adevăr se luptă pentru interesele individului şi în general ale poporului din care fac parte. Ceilalţi fac ce li se zice, mai refuză, mai demisionează, strâmbă din nas, dar spectacolul merge mai departe. Desigur, admit excepţii, destul de puţine, care nu fac altceva decât să întărească regula căreia i se subordonează majoritatea covârşitoare.

  12. Am si eu o intrebare, la un moment dat aproape toti arbitrii din Divia A erau la DNA, sau in arest. In GSP nu s-a scris niciodata, inainte de povestea de la DNA, despre coruptia din sport, care este imensa. Nu s-a scris despre meciuri trucate si despre sume vehiculate. Nu stiau? Eu nu cred. Cred pur si simplu ca pe felia lor au fost corupti. Ei l-au creat pe personajul politic Becali. Asa ca, sa ma scuteasca dl Tolontan cu independenta presei. N-a stiut ca toata divizia A era corupta? Sau a primit bani la greu, ca sa nu dezvaluie in presa! (Vad ca la Ridzi n-a mers, asta inseamna ca doamna n-a dat banii?).

  13. Dinu Patriciu nu are dreptate !
    Deontologia profesionala impune unui gazetar sa fie din punct de vedere profesional , intodeauna in acord cu propria constiinta . Administratia unei societati de presa poate sa impuna propriile pozitii sau opinii doar daca specifica foarte clar ,acest lucru in articolul pe care il comanda . Orice presiune asupra unui gazetar ,indiferent de unde vine , este un atac la libertatea de opinie sau de constiinta a cetateanului gazetar aflat in exercitarea profesiei sale ,prin urmare este ANTICONSTITUTIONALA !
    Cei care dau dreptate unui proprietar de presa in acest caz , incearca sa-si justifice propriul ‘servilism’ , ‘ lipsa de coloana vertebrala ‘,adica lipsa de caracter !.

  14. Nu mi-e clar daca autorul articolului accepta realitatea din lumea mass media ca pe o fatalitate a pietei/societatii si considera inutila orice impotrivire caci si asa nu putem schimba mare lucru sau daca pricipial i se pare ca dreptul asta la libera exprimare este rezultatul unei tranzactii intre patron si ziarist.

  15. Patriciu din pacate are dreptate, presa va urmari tot timpul interesele actionarilor asa cum se intampla in orice societate comerciala.

  16. voi cititi presa ? ce sa facem, care presa ? majoritatea ziarelor au aceeasi tema; jos basescu, iar cele de sport fac cultul personalitatii clanului becali, asadar care presa ?

  17. referitor la presa de sport, chiar şi aceasta poate fi vulnerabil la tentaţia manipulării, atîta vreme cît în sport există corupţie.
    on-topic, problema presei per ansamblu, este mult mai complexă. “uită-te cine-și face publicitate ca să-ți spun cine scrie ziarul” funcționează, dar nu e singura explicație. problema, însă, nu ar mai trebui pusă așa. din păcate, pe politic, presa românească este foarte disproporționată. e împărțită în două tabere, iar societatea civilă este prea slabă pentru a avea o reacție de forță la excesele de presă. cred că simptomele pe care le vedem cu toții se vor mai atenua în viitor, pentru că echilibrul aparent de astăzi nu pare unul stabil. cred că vor apărea o a treia, a patra, a cincea forță, etc., care vor avea suficientă putere și credibilitate încît să demonteze orice exces venit dintr-o parte sau din alta. practic, actorii principali de pe piața presei se vor înmulți, iar tendința spre exces a unuia dintre ei va fi mai ușor contracarată de ceilalți. se vor controla reciproc. sigur, un rol îl va avea, probabil, și societatea civilă, în numele consumatorului de presă.
    nu poți să-i ceri ziaristului obiectivitate. îi poți cere, în schimb, bună credință. iar asta nu se poate garanta prin mecanisme legislative sau de autoreglementare, deoarece acestea fie că reprezintă un abuz, fie că și-au dovedit de atîtea ori ineficiența. noile media încep să-şi arate colţii, iar mogulii sau statul nu vor mai putea controla puzderia de ziare, reviste, televiziuni, radiouri, ş.a. libera circulație a informației și a opiniei putînd demonta în timp real tentativele de manipulare venite dintr-o direcție sau alta.

  18. @alex:
    <>
    mi se pare ultra nasol sa spui asa ceva, e o generalizare a micii lumi in care se invarte fiecare jurnalist.
    “prea multa deontologie” = “prea multa justitie”, nu? rusia lui putin e ceva normal, atunci. si catalin voicu & gastile transpartinice, la fel.
    stii cum a iesit peru (asta ar trebui sa fie modelul de urmat, nu cel suedez sau mai stiu e ce aiureli) din fundatura economica&sociala din anii ’90? cu rigoare juridica (cu accent pe cea financiara).

  19. citatul era: Dar daca tragem linie, inclusiv cititorul s-a obisnuit ca interesul economic dicteaza, de cele mai multe ori, ce intra in ziar. Ba chiar a ajuns sa accepte asta.

  20. Realitatea este ca Patriciu a facut o afirmatie destul de voalata/vaga, in orice caz interpretabila in mai multe feluri: “Independenţa presei este însă o chestiune relativă.”
    In timp ce d-l. Mihaileanu face un expozeu univoc, reductionist-maximalist, pretinzand, in acelasi timp, ca ii da dreptate lui Patriciu.