O cauză a pesimismului cronic în România

Fiți un pic atenți la următorul paragraf:

[A]m mai observat ceva. Toti se plang, nimic nu e bine. S-a trambitat sus si tare ca va fi mai prost la noi decat in Italia. Nu e. S-a urlat ca Arafat e incompetent, ca guvernul nu face destul, desi toate cifrele araa ca face,. La numar de teste la milionul de locuitori suntem aproape cat Polonia, la numar de morti pe milionul de locuitori suntem sub Germania, si stim cu totii ca acum se vehiculeaza ca toate mortile le raportam ca si cum ar fi COVID si ne testam si mortii.

Tot textul e de citit, iar per total, omul are dreptate. Dracul nu e chiar atât de negru, dacă stai un pic să te gândești, așa pesediști cum sunt peneliștii, au luat măsuri deloc populare, de la închis pe toată lumea în case la interzis slujbele într-un stat profund habotnic.

Deci, de ce se plânge lumea atâta? Răspunsul scurt: n-are încredere în statul român, în guvern, în autorități locale, în nimeni. De-afară – și am mai scris asta -, România se vede mult mai evoluată și mult mai modernă decât din țară. Însă lipsesc două lucruri:

  • încrederea în autorități – și e normal, că după 50 ani de comunism și încă 30 ani de furturi, spitalele sunt tot pline de bacterii, primarii tot fură, justiția tot dă rateuri etc. Când vezi zilnic oameni care aruncă pe jos gunoaiele, nu vezi schimbarea în bine. Uitându-mă în urmă, la cum arăta România acum zece ani, evoluția a fost ultrarapidă și spectaculoasă. Nu ai cum s-o vezi dacă nu ieși din sat
  • un pic de propagandă pozitivă – românii nu au nici un scop comun. Nu există nimic, în momentul ăsta, care să-i unească din cauză că toate mesajele sunt ca-n campania electorală din State: “să facem ceva negativ ca să ne fie mai bine

Pe prima am mai explicat-o, dar a doua trebuie un pic mai mult dezvoltată. Din cauza contextului din ultimii 30 ani, noi, românii, nu suntem activi, ci reactivi. Nu acționăm pentru a face bine, ci reacționăm pentru a corecta niște lucruri rele.

Or, când încerci să corectezi, obișnuiești să faci – mental, cel puțin – liste de lucruri greșite, nefuncționale, și o să vezi mediul înconjurător în alb și negru. Gândirea nu e de tipul “funcționează, dar poate funcționa mai bine“, ci “e rău, trebuie luat de la zero“.

Și nici politicul nu ajută. Nimeni, nici un partid, nici o persoană nu are un mesaj coerent de construcție, ci toate sunt pe critică. PNL critică PSD, PSD critică PNL, USR critică PSD și PNL, PSD critică USR că-s soroșiști etc. E un conflict permanent.

Nimeni nu vine cu un mesaj pozitiv. “Putem să facem împreună asta“. “Avem o șansă acum pentru a construi“, bla bla, înțelegeți ideea, iar dacă nu, o să dezvolt un pic ideea aia cu democrații americani în campania electorală.

Urmăresc, de chibiț, ce se întâmplă pe-acolo. Să presupunem că Trump e personajul negativ. Cam ca PSD-ul în România. De partea cealaltă, e o adunătură de potențiali eroi: Warren, Bernie, Biden, Pete etc. Aproape toți s-au concentrat, în campania asta, pe un singur mesaj: tre’ să-l dărâmăm pe Trump.

Și sunt două efecte aici:

  • l-au făcut pe Trump să pară mai puternic decât e în realitate. Concentrându-se pe dușman în loc de program, i-au dat puteri sporite în mentalul colectiv. Asta e o narațiune mișto pentru o carte. E, dacă vreți, fix ca-n Harry Potter: toți greucenii se tem de Voldemort și vine un puștan un pic mai focusat și îl distruge. Mitul e mai puternic decât dușmanul. Cam așa și cu PSD-ul în România: în ultimii 30 ani, am creat acest mit al PSD-ului atotputernic și reacționăm în loc să acționăm
  • s-au făcut pe ei înșiși să pară mai slabi decât sunt de fapt. Un pic de concentrare n-ar fi trebuit să strice, la fel cum un mesaj mobilizator ar fi fost varianta ideală. Pe lângă bugetul imens, e și motivul pentru care Bloomberg a crescut în două luni până la nivelul unora care făceau campanie de un an

Știu, banii, bla bla, dar nu. Bloomberg n-a fost singurul miliardar. Bloomberg a crescut masiv pentru că a venit cu o comunicare coerentă în care Trump era o temă marginală, era minimizat. Nu s-a dus cu mesaj de tipul “trebuie să-l învingem pe Trump“, ci “deja l-am învins pe Trump, uite ce construim“. Chestie de atitudine.

România are nevoie de oameni și partide care să inspire o astfel de atitudine. Oameni care să vină cu un proiect pe care cetățenii să-l creadă. O idee comună. Un ideal. O propagandă națională pozitivă, nu una isterică și de superioritate.

Am mai avut propagandă în care românii erau cei mai cei, în care intonam cântece patriotice pe burta goală. Acum nu mai facem foamea, suntem într-un cerc select, în UE și NATO, acum avem mai multe drepturi decât obligații, acum putem schimba orice și avem exemple că libertatea de azi ne permite să facem asta.

Dacă două femei, într-o țară profund misogină, au reușit să strângă zeci de milioane de euro ca să construiască spitale, putem și noi, ca nație, să ne unim într-un oarecare optimism și să acționăm, nu să reacționăm. Să-l dăm dracului pe Caragiale și să construim. Se poate. Suntem pe drumul cel bun. Doar că ne concentrăm atenția pe lucrurile nasoale, nu pe niște idei mai mărețe. Avem nevoie de un ideal.

7 comentarii

  1. Pentru un cadru mai amplu, apropo de guvernare, societate și guvernați. Recomand “Grupurile de interese și politicile publice”. Un studiu de sinteză, ușor și plăcut de citit (eu recitesc a doua oară), este publicat în 2010 (! dar l-am descoperit acum 2 ani, la o librărie cu reduceri) scris de Șerban Cerkez (cadru didactic, la acea vreme la SNSPA, nu am mai verificat), “Grupurile de interese și politicile publice”, ed. Polirom. reunește, organizează și explică pe teorie- dar și cu exemple practice, cum se agregă, se afirmă și se ajustează reciproc interesele grupurilor de interese. Da, încrederea în instituții depinde în parte de instituții, dar este un tango cu mulți parteneri (sau parteneri multipli). Și guvernații trebuie să dea ceva înapoi. Este un dans vicios.

  2. textul in cauza e propaganda ieftina, penibila. vor sa scape de purici si omoara cainele. cam asa poate fi sumarizat genialul program al guvernului!

  3. Tara aia profund misogina e aia in care diferenta salariala dintre barbati si femei e de 4.1 % (cea mai mica din UE), aia unde a fost o femeie prim ministru sau e o alta tara ?

    • @Daniel, du-te la orice prietena de sex femini si intreab-o daca a vazut vreodata un barbat care i-a aratat penisul neinvitat (nu, serios, chiar du-te, o sa ramai uimit). Du-te si intreaba-le daca au primit o palma peste posterior neceruta, evident. Du-te in mediu rural si vezi cate femei se machiaza cu mov la ochi. Du-te si vezi cate femei sunt abuzate sexual. Apoi fa o comparatie cu UE. Toate femeile or sa fie multumite de situatie, e ok sacrificiul, ca sa ai cea mai mica diferenta salariala din UE.

  4. PSD reprrzinta foarte bine mental ul colectiv al uni paturi social foarte groase din placate de oamenii cu educatia atit cea formals cit si cea informal precara dispusa oricind sa fure sa insele sa se bage in fata sa ceara de pomana sa munceasca putin si prost. Nu trebui sa ne mire ca un partied cu conducatori dovediti corupti cu scoala si educative terminate pe genunchi au mare success la public. Poporul votant se regaseste in ei pentru ca sunt asemenea si in mintea multora doar norocul sau Dumnezeu nu I a ajutat sa fie si ei ceva sefi!

  5. @ursu polar. Comentariu Jalnic care chiar intareste concluzia articolului. Ca sa iti aperi o idee preconceputa combati un argument solid, statistic al salariilor din toata economia cu argumente subiective gen du te si intreaba femei.Cand o sa termini de intrebat 10,1 milioane de femei din Romania daca au vazut un penis neinvitat si o sa iti dea procentele visate de tine atunci o sa ai un argument solid. Pana atunci esti doar un tip cu idei peconcepute si vocatie de carcotas.