Ascultă Pink Floyd – Louder than words, primul single după 20 ani

Pink Floyd – Louder than words. E prima piesă de pe The Endless River, primul album scos de trupă la 20 de ani după Division Bell, lansată public. De altfel, albumul e o continuare firească a celui din 1994. E creat aproape în întregime din înregistrări de acum 20 de ani, din timpul sesiunilor în care a fost creat albumul precedent.

N-am apucat să ascult decît piesa asta – cea de mai jos, care n-a apucat să facă decît vreo 3.000 de vizualizări (surprinzător) pe YouTube. Albumul e realizat de David Gilmour şi Nick Mason, printre altele şi ca un tribut adus pianistului Richard Wright, ale cărui acorduri de acum 20 de ani au fost incluse în piesele lansate anul ăsta.

În altă ordine de idei, citiţi şi interviul ăsta cu Nick Mason, de săptămîna trecută.

PS: Ediţia Deluxe a albumului poate fi descărcată de pe iTunes (costă $19,99 pentru cele 27 de piese)

6 comentarii

  1. Oricit imi place trupa,nu poti trai doar din amintiri. Cum pasarica masii sa nu fi in stare sa compui nimic original in 20 de ani. Rolling Stones scot un album la doi ani, Black Sabbath mai pregateste unul (chiar daca live sunt tot cu piesele vechi), Judas Priest a scos album si e in turneu…

    Era mai ok daca spuneai ca Robert Plant i-a spus un frumos “fuck off” lui Richard Bronson pentru reunirea Led Zeppelin. Le oferise 800 milioane $ (!!!!!). Page , Paul si Jason Bonham acceptasera instant, Palnt a zis ca se gindeste doua zile. Dupa aia i-a rupt contractul in fata.

    O zi frumoasa!

    • @adib: Gilmour şi Mason nu s-au “reunit.” Nu ştiu dacă ai citit interviul ăla, Mason doar spune că nu crede că Pink Floyd a murit, ci că viitorul s-ar putea să rezerve nişte surprize. Din ce-am apucat să citesc în ultima lună, înţeleg că cei doi ar fi fost în discuţii, la un moment dat, să compună o coloană sonoră pentru un film, dar nu s-a concretizat. Şi atunci, Mason şi-a adus aminte de înregistrările de la crearea Division Bell şi s-a gîndit să se joace un pic cu ele. Pînă s-au apucat să lucreze la Endless River a durat doi ani, că Gilmour a continuat să refuze. Între timp, Mason a tot lucrat şi abia după aia a percutat Gilmour, pentru că i-a plăcut şi lui. N-au făcut-o că nu mai aveau bani, ci s-au gîndit că n-are sens să ţină un material bun la naftalină. Sincer, eu l-am ascultat pe jumate şi îmi place cum sună, e Floyd.

  2. @adib
    Trebuie să înțelegem că creativitatea artistică nu-i infinită. Pe la mijlocul anilor ´70 eram tot mai frustrat de clara ”încetinire” a TUTUROR grupurilor britanice. Abia după cîțiva ani, reflectînd intens, mi-am dat seama că explozia dintre 1965 și 1971-72 nu se POATE prelungi la nesfîrșit. Atunci a fost un context special, incitat și de valul contestatar al tineretului (prostesc, dar stimulativ). O bună paralelă se poate face cu muzica simfonică – de la Mozart la Mahler, o pleiadă de genii (majoritar germane) i-au epuizat potențialul. Au urmat niște cacofonii dodecafonice, întrerupte de mici scîntei (Carmina Burana). Deși ”The Wall” mi-a plăcut foarte mult, îl găsesc ușor inferior lui ”Wish you were here”, tocmai prin lungime. Ultimul te ține cu sufletul la gură (ȘI prin text), în timp ce primul are destule momente ”relaxate”. Nici nu mai vorbesc de iconoclastul ”We don´t need no education” – excelent melodic, distructiv (degeaba) prin conținut. Because WE NEED EDUCATION – toate relele ni se trag de la lipsa acesteia, indiferent dacă unul sau mai mulți ”dascăli” au fost, sau sînt, PSIHOPAȚI.

    Exemplu paralel: verva zdrobitoare din Led Zeppelin I-IV se ratatinează indubitabil începînd cu ”Houses of the Holy”. Forma e aceeași (perfectă) – conținutul, cam ”adormit”.

    Esențial, ca și cu Schumann, Schubert, Beethoven, Brahms, Berlioz, Bruckner, etc., SĂ NU LE ARUNCĂM LA GUNOI DE DRAGUL NOULUI. Avem ce asculta cît pentru trei vieți !

    Nu prea înțeleg ce caută în discuție ”păsărici” (de mamă, tată & alte rude) și ”fuck”-uri impersonale. Or fi fost iconoclaști băieții ăia anglo saxo(fo)ni (chiar și Sex Pistols), dar nici n-au coborît vreodată la nivelul mahalalelor maneliste valahe.

  3. Chiar azi ascultam High Hopes si undeva pe finalul melodiei e un vers: “The endless river/ For ever and ever” :) Deci albumul a fost anuntat de acum 20 de ani in stiul Tarantino :)
    Gata mistoul, albumul se cumpara si aia e.

  4. M-a luat un pic flama… scuze daca cineva s-a simtit aiurea / jignit din cauza opiniei mele personale sau a limbajului folosit.

  5. Pfua, ce bijuterie de melodie.
    Mi-a amintit de replica asta
    “…this is supposed to show that Floyd doesn’t need “Another Brick in the Wall.” (…) it proves instead that no matter who’s the nice guy, Roger Waters is the writer.”