Plimbarea corupţilor, “intimidantă”, cu cătuşe e foarte bună

New York Times a publicat un articol despre “mania anticorupţiei în România.” Zice autorul că deja e populism cu atâta justiţie, că nu mai sunt locuri în închisori, că arestul preventiv a devenit o măsură orwelliană, că întreaga campanie anticorupţie s-a transformat într-o cruciadă meschină.

catuse

Găsiţi sumarul aici. Apoi, apare Emil Hurezeanu, care mai că nu se plânge, la rândul lui, de “promenada” făcută cu corupţii în cătuşe, prin faţa camerelor de filmat. Dacă pe autorul american îl mai înţelegi, că nu trăieşte aici, când spune – cred eu – eronat că lupta anticorupţie a umflat sentimentul antiamerican, pe Hurezeanu eu nu-l pot înţelege.

Într-o ţară ca SUA, unde justiţia funcţionează altfel, poate că lucrurile sunt aşa cum spune americanul. În România, dacă nu cunoşti foarte bine contextul şi sentimentul oamenilor faţă de mizeriile din ultimii 25 – poate chiar 75 – de ani, nu e chiar aşa de simplu.

Există două aspecte ale plimbărilor corupţilor în cătuşe: primul, cel mai simplu, care ţine de vizibilitate, nu are legătură doar cu justiţia, ci cu televiziunile. Piaţa media e săracă, televiziunile n-au bani să facă presă serioasă şi, în consecinţă, trag de orice are potenţial de rating cu bani puţini – cîţiva reporteri de teren pe la partide şi instituţii, gaz consumat doar pe plimbări în Bucureşti, iar restul e talk-show-uri.

Al doilea este partea bună. E bine că-i plimbă în văzul lumii. E o metodă poate medievală, e varianta modernă a stâlpului infamiei. Da, e propagandă, dar e o propagandă pe care eu, unul, o consider binevenită. În primul rând, arată că se poate, arată omului de rând că justiţia începe să fie egală pentru toţi, că hoţii sunt pedepsiţi. În al doilea rând, e o măsură bună ca să-i sperie pe ceilalţi corupţi. Un soi de “ai impresia că n-ajungem şi la tine? Stai aşa, că venim, şi tu ajungi la fel

Pentru prea mulţi ani, justiţia a fost de formă sau doar pentru infractorii de rând. E drept, poate, că şi limba română are prea multe cuvinte prin care se fac distincţii între diferitele tipuri de crime. Poate că unul singur, ca-n engleză, crime, ar fi suficient, să-i pui pe toţi în aceeaşi oală. În fond, toţi au comis o crimă. Poate că de asta românii sunt mai indulgenţi, că “doar n-a dat în cap la nimeni,” fără să socotească, de fapt, că toţi banii ăia furaţi i-ar fi scos pe alţii din sărăcie şi n-ar mai fi trebuit să dea în cap altora. Indirect, au dat în cap.

Hai să privim lucrurile un pic mai relaxaţi şi să vedem că, intimidantă sau nu, înjositoare sau nu, plimbarea corupţilor în cătuşe, prin faţa camerelor de filmat, nu e deloc un lucru rău. Că vizitele lor în arestul poliţiei îi mai coboară din turnurile lor de fildeş şi le arată realitatea. Că nu toată lumea trăieşte în lux, ba chiar că sute de mii de oameni trăiesc în condiţii poate mai nasoale decât cele din celulele poliţiei.

Promenada corupţilor e bună. Ar trebui împământenită.

(Foto: Shutterstock)

7 comentarii

  1. Comentariul meu de pe hotnews:

    ÎNTREBARE: (Joi, 5 martie 2015, 11:00)
    CE s-a ales din acele sindicate ”moșite” de zisul Institut Democratic american ? După 1989 nici măcar o clipă nu am văzut unul, unul singur, care să inspire încredere. TOATE au fost deturnate, mafiotizate, golite de conținut. Și nu oricum ci instantaneu. De ce n-a zbierat ”mamoșul” ATUNCI ?

    Cît despre cum se practică justiția la noi voi povesti un banc pilduitor din anii 1950 (statul Israel nu împlinise 10 ani).

    Un turist american plimbîndu-se pe străzile Tell Aviv-ului aude venind dintr-o clădire niște urlete înspăimîntătoare. Mînat de grija pentru drepturile omului dă buzna înauntru și-l ia la rost pe primul întîlnit:
    – Ce-i aici ?
    – Pușcărie.
    – Și ce-i cu răcnetele astea îngrozitoare ?
    – Executăm un condamnat la moarte.
    – Și cum procedați ?
    – Păi… electric.
    – Imposibil ! La noi îl așezăm pe scaun și în cîteva secunde e gata, fără să scoată un sunet.
    – Să vedeți, Dvs. sînteți mai avansați. Noi nu avem decît un… reșou.

    Cam așa și la noi, după 45+25 de ani de INJUSTIȚIE.

  2. Like! E de bun-simt. Numai un natarau (si fara pic de instinct de auto-conservare) sau un nemernic poate sa valideze teoriile trompetelor de tip Hurezeanu sau de tipul aluia de peste Ocean.

  3. Oare nu acelasi autor il ridica in slavi pana nu de mult pe tigrul din Balcani Victor Ponta?

  4. Alex, a fost ceva vreme un scandal cu directorul FMI anterior. Ah, da, Dominique Strauss-Kahn, 2011, acuzat de agresiune sexuala. plimbat in catuse prin fata televiziunilor in America. Nu stiu cui a tinut partea NYT atunci. E posibil ca hurezeanu sa caute un post de consilier si de asta face lobby la corupti. Oricum, sa nu uitam ca a incercat sa fie consilierul lui bombonel, pe vremea când sinucisul era premier si Europa Libera se inchisese.