Utilitatea podcast-urilor în România

Prin 2006, cînd încă nu apăruse iPhone-ul, erau la modă podcasturile. Nu şi în România, ci mai degrabă prin Statele Unite, unde tot mai mulţi americani descărcau înregistrări şi le ascultau pe iPod-uri (de unde şi numele de podcast: înregistrare pentru iPod.)

podcasts

La vremea aceea, Dragoş Novac a încercat să le popularizeze şi pe la noi. S-a lăsat doi ani mai tîrziu, după înregistrări sporadice care n-au prins. Şi n-au prins din mai multe motive, de la faptul că piaţa nu era pregătită (puţine iPod-uri, probabil, la momentul acela), nu exista suficient interes, iar ca să le asculţi de pe laptop nu prea avea sens (computerul e pentru muncă sau joacă, pînă la urmă.)

Aparent fără legătură, cred că poate cei mai faini profesori din învăţămîntul românesc sînt cei ce predau filozofie. Cel mai mişto profesor pe care l-am avut în liceu a fost cel de filozofie, unul dintre cei mai faini din UNarte e Constantin Aslam, tot de filozofie. Aslam are şi o emisiune la Radio România Cultural, sîmbăta, se numeşte “Izvoare de filozofie” (nu chiar în fiecare sîmbătă.)

Eh, eu am curs cu el joia, timp de două ore, din două-n două săptămîni, dar e genul de profesor pe care ai putea să-l asculţi toată ziua. Evident, n-ai timp, atunci o idee ar fi să-i cauţi pe net emisiunea de la radio. Doar că… e greu să ceri postului public de televiziune să pună înregistrările în iTunes, ca să le poţi descărca pe post de podcasturi şi nu e chiar la îndemîna oricui să le descarce de pe site.

În plus, avem eterna problemă a lungimii fişierelor audio. Parcă mai degrabă ai asculta un podcast de 10-15 minute decît unul de 45. Şi nu cred că stă cineva să taie emisiunile pe subiectele discutate.

După zece ani de la apariţia ideii de podcast, îi găsesc şi eu, în sfîrşit, utilitatea în România, dar numai pe anumite zone de interes şi în anumite condiţii. Marea problemă a utilizatorului de internet rămîne concentrarea. Cîtă vreme eşti cu telefonul în mînă sau asculţi un podcast pe laptop, e aproape imposibil să fii atent. În autobuz, vei continua să butonezi smartphone-ul pe Facebook sau în alte aplicaţii, pe laptop vei continua să lucrezi.

Şi totuşi, dacă e de suficient interes, poate că, uneori, mai luăm şi pauze. Deşi e greu de crezut.

4 comentarii

  1. 10 min? Oh nu, macar o ora! Parerea mea e ca podcasturile daca nu sunt super nisate nu faci nicio branza. Da-mi voie sa fac o mica reclama. Jucatorii de poker asteapta cu sufletul la gura podcastul ajuns deja la al 188-lea episod. Va provoc sa gasiti alt podcast din ro, la fel de longeviv (si de bine realizat) si care sa nu fie o copie audio a unei emisiuni radio sau tv.

    http://ro.pokernews.com/stiri/2014/11/peste-prajit-episodul-188-invitat-emil-ciobanu-volfield-12115.htm

  2. Eu ascult tot timpul podcasturi cand conduc, cand merg pe strada sau cand gatesc. Pentru fanii Apple si nu numai recomand podcasturile lui Rene Ritchie, Debug si Vector. A avut invitati inclusiv fosti directori apple, Don Melton si Nitin Ganatra, fascinant de ascultat experientele lor.

  3. La un moment dat ma abonasem si eu la cateva podcast-uri, prin iTunes, bineinteles. Dar nu m-au tinut aproape mai mult de trei saptamani. Pe de alta parte, atunci cand e de ascultat o inregistrare, fie si atunci rar cand se intampla, stau si ascult, nu mai fac nimic altceva.

  4. Eu am descoperit podcasturile cam in perioada in care au fost scrise celelalte comentarii ,pe la sfarstitul lui noiembrie cand am aflat de SERIAL ,dupa ce l am terminat ,cred ca in cateva zile am cautat altele si de atunci cam numai asta ascult ,cand ma dau cu bicicleta, cand conduc, cand merg pe strada dar inca nu am gasit podcasturi romanesti interesante , doar niste emisiuni radio.