Podcasturile în vremea pandemiei – și a monetizării

N-aveam de gând să scriu nimic pe tema asta, dar Dorin, cu textul lui, mi-a adus aminte de câteva idei mai vechi. Și dacă tot mă joc un pic cu audio, hai să le las și-aici.

Mai jos e o listă cu idei generice, dar totul se reduce la “e groaznic de mult de muncă; podcastul nu e job pentru un singur om; succesul unui podcast sau al fenomenului e direct dependent de ce înțelege podcasterul, respectiv publicul prin calitate a materialului, respectiv a producției.

Tot ce am scris mai jos poate fi lesne ignorat dacă deja sunt definite cele de mai sus. Dar cum nu sunt, nu în România, iată că îmi pot permite să contribui și eu cu aproximativ nimic la discuția asta.

Podcasturi în general. Și în România

  • n-au prins mai devreme în România din cauză că în România nu prea se face navetă. Da, îți ia jumate de oră să ajungi din Vitan în Pipera, dar majoritatea podcasturilor au între o oră și două ore
  • spre deosebire de Londra sau orașe mari din State, în metroul din București chiar ai semnal 4G, iar facebook e mai la îndemână decât o carte sau ascultat pe cineva
  • pentru România, mi se pare că durata maximă a unui podcast n-ar trebui să depășească 40 minute dacă vrei ascultători mulți, nu doar o mână, de nișă. Există excepții, desigur, eu zic la modul general
  • videocasturile cred că-s cu totul altă mâncare de pește, iar punctul de mai sus nu li se aplică
  • citeam o știre, zilele trecute, că numărul de ascultări a scăzut dramatic în SUA, în perioada asta, din cauză că lumea lucrează de acasă – deci, nu se mai face naveta; ca paranteză, am lucrat vreo nouă luni pentru un startup din State, iar un coleg conducea zilnic vreo patru ore – două dus, două întors – și uneori intra în call-uri din mașină – și semnalul era varză, se deconecta constant
  • cu atât mai mult, în perioada asta, dacă tot ia avânt trendul ăsta, ar trebui să existe înregistrări scurte, calupuri de știri, calupuri de comentarii pe știri
  • eu m-am prostit un pic cu chestia de mai jos și a ieșit o prăjeală, dar aici apare altă problemă: ca să produci cinci minute de comentarii, eventual și un pic funny, îți ia teribil de mult timp să găsești efecte și citate și fragmente din alte înregistrări sau filme etc. Mie mi-a luat vreo patru ore ca să scot vreo două minute jumate, bașca mai depinde și ce aplicație folosești; în cazul meu, Audition a avut o groază de crash-uri și sărit de pe un input sau output audio pe altul, total aiurea.

Monetizarea podcasturilor în România

  • există câteva variante: publicitate livrată de o rețea, publicitate vândută personal, endorsement, spoturi livrate de alții etc.
  • Dorin zice bine că e o problemă cu raportarea corectă a cifrelor, deci ce plătești și, mai ales, cât?
  • cine e responsabil de crearea spotului în sine? Merge să bagi spoturi ca la radio? E mai potrivit ca gazda să citească un text?
  • care e durata optimă pentru un spot? Eu aș merge pe vreo cinci secunde, maximum zece. Am încercat, la un moment dat, să ascult unele de-afară, inclusiv ceva de pe la BBC, iar partea de endorsement e groaznic de plicticoasă, asculți două minute despre nimic
  • am mai zis și-aici, cât de ieftin sau de scump te vinzi?

Personal, nu-mi bat capul foarte tare cu joaca asta de-a audio, nici măcar nu pot să-i spun podcast, dar cred că, mai ales în perioada asta, lumea se ia un pic prea în serios și ignoră nevoi reale, precum cele de informare, nu doar povești lungi sau interviuri cu cine știe cine.

Mă gândesc că ar avea mare succes un podcast al cuiva care se ocupă de știri, la un radio, e mai simplu pentru ei – una că, probabil, au deja jingle-uri și virgule, dar au și acces la o bază de înregistrări incredibil de mare și, îmi închipui, și foarte bine organizată.

Nu cred că ar sta vreunul din ei să inspecteze HTML-ul de pe site-ul Digi ca să descarce un video în care un parlamentar se ceartă cu Bacalbașa doar ca să ia o replică de trei secunde și s-o bage în coada înregistrării, că e amuzantă.

Gândindu-mă la ce-a scris Dorin, la cum vede el lucrurile, mi se pare că iar se pică într-un orgoliu d-astea de semi-industrie nestandardizată:

  • de ce ar trebui să promovezi doar produse în care crezi dacă formatul în care dai reclama e un spot realizat de o agenție de creație?
  • de ce-ar trebui să primești aceiași bani pentru un spot gata livrat când poți cere mai mult pentru un spot creat de tine pentru că e un produs pe care îl endorsezi cu încredere și, implicit, taxezi și munca de creație?

Pentru mine, cel puțin, zona asta de joacă de-a podcasturile mi se pare un pic confuză:

  • vrem să monetizăm, dar n-avem public destul, dar nici nu știm exact ce-ar atrage mai mulți ascultători
  • nu știm câți bani să cerem și nici ce formate publicitare să folosim: mergem pe cel standard de radio sau pe cel de… blog? Le combinăm? Cum le semnalizăm? Cum ținem ascultătorii aproape, fără să-i gonim sau obligăm să dea skip la următoarele 15 secunde?
  • vrem să producem conținut de calitate, dar e lung și plictisitor (“Satul Mădălinei” e pe model BBC; au ăștia niște foiletoane, altfel bine realizate, dar cu voci similar de lacrimogene, fără fundal sonor pentru mai mult dramatism, de te ia somnul)
  • dar nici nu vrem să muncim prea mult pentru el – așa că nu mergem cu niște pastile zilnice, facem o chestie săptămânală, eventual un interviu, că n-avem destul timp și e, oricum, mai ușor de editat
  • și nici nu știm dacă să tratăm subiecte serioase sau dacă să facem ceva mai entertaining

Ceea ce mă duce, cumva, la o concluzie provizorie: mulți se vor apuca, și mai mulți vor renunța. Un podcast făcut ca la carte nu e o joacă pentru o singură persoană pentru că… e un job în sine, ba chiar mai multe.

Eu îmi tai ăăă-urile, tai bucățele de respirație în care pare că-mi trag mucii – din cauză de sinuzită, am nasul mai tot timpul înfundat, acum și din cauza umidității scăzute din casă, și din cauză că vorbesc la cinci centimetri de microfon, se aude când inspir. Plus duble, că uneori îmi pierd ideile – mai ales dacă nu mi le notez. Și doar editarea ia 40 minute pentru un clip de patru.

OK, eu am mai avut tangență cu radio, am mai editat audio, încă mă pricep la citit o știre cu voce tare (deși mi-am dat seama c-am devenit romăn cu accent de București, cu “pă”-uri în loc de “pe”-uri). Iar dacă vrei să intri în zona de quality adevărat, ideal e să nu te prostești, ca mine, ci să îți scrii textul înainte, să îl citești în mod repetat, să îl înregistrezi, să îl editezi, să îl duci în zona de radio.

Ei bine, pentru o emisiune înregistrată, la radio, lucrează cel puțin doi, dacă nu chiar trei oameni. La fel și în cazul podcasturilor pe care le găsiți pe la BBC sau PBS, există echipe care fac fix asta, producție. De echipamente, de sound proofing, de astea nu cred că mai are sens să spun, nu?

Am o vagă bănuială că hype-ul ăsta o să treacă destul de repede. Va fi o inflație de podcasturi peste vreun an și, după aia, mulți își vor vinde microfoanele. E prea multă muncă, cifrele vor fi prea mici, iar banii prea puțini.

PS: Eu doar mă prostesc, am și zis că nu știu cât o s-o țin cu asta, că depinde de feedback și de dispoziție. Cert e că un audio banal ia, de multe ori, mai mult decât mi-ar lua să scriu un text. Și e și greu de corectat ulterior, n-ai un buton de “edit” ca să schimbi un cuvânt. Nu-mi propun să fac bani din asta – nici din blog nu mai fac de vreo doi ani nimic. Am un link de cerșeală, am și cont de Patreon, dar sunt mai mult la plezneală. Dar e amuzant. O să fie și mai amuzant să vedem cum nișa asta de audio se va cerne în vreo douășpe luni.

10 comentarii

  1. Podcastul trebuie să fie un hobby în primul rând. Să fie ceva care îți place, apoi vezi de alte chestiuni. Dacă nu ai o pasiune în direcția respectivă, este foarte greu să faci podcast.

    Și clar, este mai bine să fii în echipă. Știu pe pielea mea cât este de greu să faci un podcast de unul singur. Dacă ai niște invitați sau faci parte dintr-un grup de oameni, atunci simți că scaunul de sub tine arde și te ții mai bine de podcast.

    Am deja 85 de episoade create despre viața în Londra din 2016 încoace și m învățat o mulțime de lucru, cel mai important fiind ăsta: fără prea multă editare. Dacă editarea durează mai mult decât episodul de podcast, atunci ceva nu e în regulă.

    O regulă generală zice că dacă ai ajuns să faci 50 de episoade, atunci vei face podcast ani întregi.

    • Tu faci episoade lungi, de o oră, și le faci săptămînale. Dar tu faci asta ca hobby. Eu mă refer la inflația asta de podcasteri, din ultima vreme, care vor să facă din asta un business. Legat de editare, da și nu, depinde ce anume vrei să realizezi și ce materiale ai la îndemînă. Pentru tîmpenia asta de mai sus, cel mai mult mi-a luat să găsesc inserturile, nu editarea textelor mele. Dar mai depinde și cum vorbești. Eu vorbesc repede, tu mai lent, eu încerc să spun rapid ce am de zis, tu încerci să pronunți toate cuvintele corect și pui pauze între ele. Debit verbal diferit, mod de editare diferit.

  2. Da, abordări diferite, clar. Aștept sa văd câte podcasturi vor mai fi în 2021. Plănuiesc să ajung la 500 de episoade și apoi mai rămâne de văzut.

  3. Doar parerea mea:
    Eu fac naveta cu autobuzul si metroul, si mai bine citesc carti sau ma uit la filme/youtube pe telefon, sau citesc bloguri. Cel mai mult imi plac videouri de tip TED/TEDx, The Royal Institution, Kurzgesagt, Numberphile, Standupmaths, Steve Mould.
    Daca vad un articol de blog care are numai audio, ii dau skip.
    Daca vad un video interesant pe youtube dar care are format de podcast (interviu, live Q&A), ii dau skip.

  4. Eu am ascultat „Dezastrul care va veni” și am fost dezamăgit de atitudine (nu neapărat de idei) – parcă am intrat într-o ședință cu vreun șef dintr-o instituție publică care trebuia să sublinieze nereguli ca să pară stăpân pe situație (e o abordare foarte comună în România, un fel de show of strength).

    Cred că e destul să ai un episod pe săptămână pentru că cine ascultă podcast-uri e abonat la mai multe. Eu când mergeam mult pe jos aveam în fiecare zi 1-2 episoade de ascultat și era ok. Nu înțeleg de ce se concentrează atât de multă lume pe știri, mi se pare cel mai comun subiect și e greu să ieși în evidență cu așa ceva. Știri găsești pe toate gardurile, mi se pare util dacă sunt legate de un domeniu anume – de exemplu The MacCast care e Apple oriented. Cât despre durată, tocmai aia e ideea unui podcast, să fie discuții pe care să le poți asculta când ai timp și/sau când nu reprezintă o distragere. Dacă vrei ceva mult mai scurt cu scuza că n-ai timp mi se pare că ar trebui să-ți cauți un alt gen de conținut.

    • Legat de durată, nu știu ce să zic. Nu știu cine mai are timp să asculte, în perioada asta, clipuri lungi de o oră-două. Iar eu n-aș avea despre ce să vorbesc atîta – și nici ceilalți n-au, de asta o dau în interviuri. Legat de atitudine, eu doar mă prostesc, nu fac podcasting. Încerc să-mi dau seama ce lipsește dacă tot e să-mi bat capul cu asta, iar momentan, din ce văd, lipsește o pastilă cu știrile importante și cu comentarii scurte pe marginea lor, care să explice mai bine ce se întîmplă în lume. Eu n-o s-o fac, eu o să pun în continuare episoade scurte, între 3 și 10 minute, pe cîte-o temă. Podcastingul de care zici tu nu e de mine.

      PS: Am avut în minte, la un moment dat, o chestie lungă, aveam și vreo cîteva idei de nume, de la banalul Romglish la altele, să-mi înregistrez discuțiile la bere cu amicul Dan – el e nativ în engleză și mai strică româna, eu sînt nativ în română și stric engleza, dar între timp s-a mutat în Londra și nu mai ieșim la băut așa des. Alea ar fi mers de episoade de-o oră-două, de weekend, ar fi ieșit ceva gen ICR Podcast, da’ cu zgomot de pub pe fundal și vorbit în două limbi în același timp.

  5. În general un podcast de 40 min – 1 hr în care doar o persoană vorbește da, e cumva plictisitor. MacCast de care ziceam eu e ținut e un tip (Adam) și îi încurajează pe cei din comunitate să-i trimită comentariile în format audio ca să le poată introduce în episoade. Eu unul le ascult și din mai multe bucăți, de exemplu drumul meu până la birou era la un moment dat de 40 min, iar restul până la o oră îl ascultam la birou în timp ce îmi făceam cafeaua sau chiar la drumul de întoarcere. Cele mai ok mi se par podcast-urile unde sunt minim 2 interlocutori, fără să fie neapărat interviu, ci se discută liber după un script inițial.

    Cred că mulți care încep acum un podcast se agață de ce știu ei mai bine (în cazul tău jurnalism, al altora entertainment) și nu zic neapărat că nu e ok, doar că nu are așa mult farmec, e mai greu (în sensul de încărcat). Ideea e să asculți lucuri noi, nu ce ai în fiecare zi ambalat altfel, de asta nu cred că voi asculta ce apare în România.

    Eu nu sunt neapărat pentru audio impecabil, dar nu știu ce să zic despre discuții cu zgomot de fundal, pare ceva încropit, improvizat. Am ascultat un podcast al unui fotograf într-o cameră de hotel și era ceva cam de 30 min, cu audio destul de prost și nu foarte coerent pentru că evident nu avea un script pus la punct.

    În podcast-urile străine (preponderent americane) am văzut că se intră foarte mult în viața personală și e mai ușor de urmărit pentru că oamenii mai povestesc chestii, mai zic o glumă, simți că nu e ceva la care trebuie să fii atent 1 hr.

    • Știu ce zici, dar pe mine nu mă interesează să fac podcast. Scrie podcast că ăla e titlul pe care l-a băgat automat Anchor.fm. Eu fac doar conținut audio. Ca să citești un text de-ale mele ia, în medie, 3-5 minute. E același lucru dacă asculți ce am de zis. Dacă n-ai chef, oh well.

      PS: Legat de ce ziceam de ideea cu Dan, zgomotul de fond era inevitabil, dar am fi folosit microfoane, ar fi trebuit să se audă OK. Apropo de alea de-afară, pe mine nu m-au prins. Pe de altă parte, eu nici n-am navetă – pînă la muncă fac zece minute, încă cinci de așteptat autobuzul, plus că nu mă pot concentra la două lucruri deodată, am mai scris asta la un moment dat. Ori fac una, ori alta.

  6. Am fost și blogger când blogul era o industrie nestandardizată, și podcaster când era industrie nestandardizată. Da, e un pic despre orgolii, și atunci și acum am refuzat să fac reclamă „ce-mi zic nenii ăia cu bani”. Problema e că din foarte mulți sunt foarte puțini cei care rezistă, și încă nu e niciunul la nivelul la care să merite niște bani de reclamă. Poate doar Între show-uri, dar lucrurile la ei sunt complicate, nu știu sincer dacă nu cumva o să se lase de asocierea cu ThinkDigital.

    Care e zoso și arhi în podcastul românesc? Eu cred că ăștia nu au apărut încă. Nici nu știu dacă o să apară, podcastul e din start nișat și învechit când compari cu video. E ca și cum te-ai apuca de scos ziar pe hârtie în anul 2020, deja am trecut peste tehnologia asta, mai e loc ici-colo de ea, dar în general am trecut peste.

    Dacă cineva se apucă de podcast pentru a face un podcast pe bune pentru că crede în ceea ce face, o să-i fie foarte greu să accepte compromisuri la vândut șosete. E normal. Și o să pun pariu că oricine vrea să-și facă reclamă o să meargă pe video, că acolo e și mai ușor de măsurat, și programele mai scurte deci mesajul reclamei mai pregnant. Eu de exemplu nu mi-aș face reclamă într-un videocast decât dacă ar fi în primele n secunde, pentru că altfel ar fi imposibil să știu câți se uită la mesajul meu, și să fim serioși, oriunde altundeva apare mesajul publicitar e irelevant.

    Mă întristează să aud că o să fie inflație de podcasturi peste un an. Speram să fie pe terminate faza asta, și să ne lase în pace pe noi, ăștia care chiar vrem să facem programe audio.

    • Podcasturile nu sunt chiar așa de neimportante pe cum ți se pare “[…] în general a trecut peste”. Leo Laporte face podcast din 2005, Dan Carlin de vreo 10 ani și oamenii ăștia au creat valuri de emisiuni pe internetul american. Formatul audio, fie ca e vorba de radio online sau podcasting, o să aibă viața lungă chiar și în România. Suntem al început în România și se vor defini podcasturi bine închegate în timp, în ceva ani.