PR-ul românesc e într-o bulă şi o să se spargă

Am tot urmărit evoluţia mediei româneşti în ultima vreme, de la presă la PR, şi cred că o să vină un moment, curând, când bula în care se află PR-ul o să se spargă. Pentru că asta e, o bulă. Nu ştiu cât mai durează până să pocnească, un an sau doi, dar o să fie cu zgomot.

pr-bubble

În ultimii ani, agenţiile de PR s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie, iar publicaţiile s-au rărit mai mult ca niciodată. Bugetele de marketing s-au subţiat continuu, sunt tot mai puţine campanii şi tot mai puţine companii care investesc în reclamă.

Ideea de awareness a cam dispărut, iar tendinţa generală e aceea de a băga bani în publicitate în funcţie de calculele de Excel. Ceea ce, în sine, nu e un lucru rău pentru advertiser, dar nu e nici un lucru bun pentru media, în general, de la publicaţii la agenţii de PR.

Logica e simplă: fiind tot mai multe agenţii, se pune presiune pe preţ. O agenţie mică va lucra pe bani mai puţini, clientului îi convine că nu mai trebuie să plătească la fel ca înainte, scade şi mai mult bugetul. Per total, asta afectează toată industria de PR şi obligă toate agenţiile să lucreze mai mult pe tot mai puţini bani.

Media (presă, bloguri etc.) sunt inundate de conţinut deja generat – de la comunicate de presă la orice altceva – şi redactorii aleg ce publică. PR-ul fiind mai ieftin, nu se mai investeşte în reclamă – cu excepţia Google şi Facebook -, iar publicaţiile nu mai au încasări. Echipele se răresc tot mai mult şi se lucrează la limită, apoi încep să dispară una câte una.

În prezent, avem mai multe agenţii de PR decât publicaţii şi se ajunge în situaţia cruntă în care unui om de PR care vrea să intermedieze un interviu cu un CEO, de exemplu, pe teme de interes, care chiar ar putea genera nişte ştiri bune, i se cer bani pentru a publica un articol. Poate că sună ridicol, dar situaţia din piaţă te obligă să faci fix asta.

Modelul de plată pentru citirea conţinutului nu funcţionează în România, iar situaţia e tot mai tristă. Nu poţi prelua tot şi, în nici un caz, nu poţi prelua tot pe gratis, cu atât mai mult cu cât tu, ca publisher, nu ai încasări. De ce ai publica tot, gratuit, dacă tu n-ai ce pune pe masă? Comunicatul de presă nici nu-ţi dă să mănânci, nici nu-ţi plăteşte ratele.

Între timp, circulă ideea asta că jurnaliştii se vor transforma în creatori de conţinut pentru branduri. Corect, dar unde va mai fi plasat conţinutul ăla în momentul în care nu vor mai fi publicaţii? OK, pe site-ul companiei, faci content marketing, dar asta îţi limitează exact expunerea brandului în altă parte decât pe Google şi Facebook (care Facebook oricum îţi va limita reach-ul odată cu creşterea publicului şi îţi va cere tot mai mulţi bani pentru a duce conţinutul mai departe.)

Situaţia nu e roz nicăieri şi, dacă începi să întrebi în piaţă, singurii care se ţin pe linia de plutire sunt site-urile unde încă mai există oameni de vânzări, care se chinuie să vândă proiecte. Banii din bannere nu sunt suficienţi, indiferent de cât de mare e site-ul.

Nu vreau să mă hazardez, spun doar că, după discuţii şi cu oameni din PR şi cu oameni din media, asta e concluzia: earned media e pe ducă, iar singurul motiv pentru care se întâmplă asta e acela că advertiserii s-au obişnuit să arunce firimituri şi au impresia că o să meargă la nesfârşit.

În curând, n-or să mai aibă unde.

6 comentarii

  1. Cred că ai exagerat puţin mai mult. Nu va mai exista earned media? De ce? Nu va mai exista media? Dispar televiziuni, radiouri, trusturi de presă, bloguri? Sau PR-ul lucrează pentru print exclusiv? :)

    Ştii şi tu că o agenţie de PR nu face doar comunicate pentru presa scrisă şi evenimente cu ziarişti.

  2. Exista si o parte buna totusi, se mai curata si blogosfera din cauza asta. Desi cum vor fi iar bani si campanii cum or sa apra iar bloguri precum ciupercile dupa ploaie.

  3. Dle Mihăileanu – și care-i baiul?

  4. Acceleratori ai “bang”ului bulei sunt/pot fi si “sterilizarea” mesajelor din semantica reciclata, scaderea drastica a semnificantei, super/hiper anglicizarea si, mai ales, utilizarea excesiva a limbajului “mistolanesc” (mistocar-golanesc). Rezultat: o magma semantica nediferentiata > non-reactie (chiar rejet), indiferent de instrumente/vehicule/tinte

  5. Comparind ce se vede in Romania in ce priveste presa tiparita si ce se intampla afara, poti spune/aprecia ca in Romania vedem viitorul. Fara presa scrisa. Cum este posibil ca un chiosc de presa sa fie inchis la ora 12:00-13:00 ca nu vinde mai nimic. Cum este posibil ca in Occident inca sa existe ziare full, cu zeci de pagini?

    Exista si pentru asta un raspuns, si cred ca trebuie sa ni-l asumam. In alte tari substanta sociala, politica, morala, societala, culturala este incredibil de consistenta, solida si consolidata. Acolo ai la baza/fundament sute de ani, mai mult poate, de cultura. Care sustin o societate diversa si diversificata. Romania este un sol permeabil, cu idei si stari care se schimba la orice vant. De exemplu la noi au penetrat lanturile de comert modern, fara nici o opozitie culturala. Nu ai o cultura solida a restaurantelor, cafenelelor, bistrourilor.

    Sunt “subiectiv” si ma bucur ca nu se arata cu degetul catre PR, ca acum vreo 2 ani. Atunci se spunea ca PR-ul a tras toata “smantana” pe partea sa, ca de aceea s-a prabusit presa. Pe cale de consecinta, presa astazi se vinde, nu se mai joaca de-a “earned”. Pe de alta parte nu poti cauta vinovatul doar la media, doar la publisheri, doar la advertiseri sau doar la PR. “Ecosistemul” media este complex si se comporta ca atare.

    Suntem intr-o revolutie care a inceput prin 1996 (atunci foloseam eu Netscape) si orice analiza arata o continua schimbare/ajustare a raporturilor de forte in ce priveste media, publicitatea. Publicul raspunde intr-un fel sau altul acestei framintari. Si raspunde la activarile cele mai facile: metroul din Bucuresti, in prezent, este inundat de telefoane inteligente, tablete, e-readere. Ce se intampla? Timp de 4-5 statii se joaca jocuri simple, pe telefon. Se rasfoiesc statusurile de Facebook. Se trimit mesaje Whatsapp. Se lectureaza un pic in e-reader. Poate se rasfoiesc carti, putine. Si atat de putine incat observi ca se citesc foarte multe carti religioase.

    Este PR-ul romanesc intr-o bula? Depinde ce intelegem prin PR romanesc. Si poate cauzele nu sunt relatia cu media, sau schimbarea modelului cultural. Companiile de PR care domina piata sunt de fapt lanci ale multinationalelor. Sunt si aici o piata de ofertare. De fapt piata din Romania a fost cucerita de multinationale, retele europene, etc. Cate din companiile din Romania sunt detinute doar de antreprenori romani? Si nu au nici o legatura cu centre de “comanda” din alta parte? Si exista dinainte de 2000? Putine, pe degetele de la o mana.

    Mai este de spus ceva, si anume ca probabil prin PR se inteleg micile companii de cativa oameni, care doar revand serviii de organizare de eveniment, catering, promotionale. Este o munca onesta si asta. Dar esti la un nivel al competitiei foarte jos, cu putina valoare adaugata, mereu haituiti.

    Ce impi place, apropo de vanzare de continut, magicul content marketing, ori content branding, este ca la ICEEE Fest se anunta, cu surle si trambita cum vor veni niste lectori de la companii media internationale sa ne spuna cum se salveaza ei. Extraordinar, au descoperit reteta vanzarii de continut si iti pun pe masa un model, un plan, si te-ai scos?

    PS: Ce continut sa vanda siturile? Urmariti tweet-urile idioate de la Realitatea, de la EVZ, altii, nu au nimic de comunicat. Oriune te uiti vezi articole din articole, stiri din YouTube, inventii aberante, o parodie de realitate. Si oamenii aceia se iau in serios. Cica sunt in presa.