Prea mulţi studenţi

love-me

Cred c-am mai scris la un moment dat, dar merită să repet: nu toată loaza trebuie să aibă licenţă în ceva. Nu tuturor loazelor care, cu chiu, cu vai, cu sau fără bani, le folosesc diplomele emise pe bandă rulantă de tonele de facultăţi româneşti.

Moda absolvirii unei facultăţi a apărut cînd Spiru Haret a dat liber la toată lumea. Se lăudau, la un moment dat, cu peste 100.000 de studenţi într-un singur an, parcă. În anul universitar 2007-2008, în România, erau 900.000 de studenţi. Adică 5% din populaţia României învăţa pe brînci. Aparent, desigur. Un an mai tîrziu, tot pe-acolo, cu amendamentul că, doar la privaţi, cifra depăşise 400.000 de plătitori de taxe.

Ce s-a întîmplat cu majoritatea studenţilor de atunci? Cîţi dintre ei muncesc? Cîţi dintre ei muncesc în domeniul în care şi-au luat licenţa? Cîţi dintre ei sînt şomeri? Cîţi n-au terminat, de fapt, facultatea?

E adevărat, toţi avem drepturi egale, toţi avem şanse egale să terminăm o facultate. Dar la ce te-ajută, dacă tu ajungi să munceşti ca vînzător? La un moment dat, într-un Mega Image, una dintre vînzătoare era foarte supărată pe şeful de tură, un tip la vreo 25 de ani. Păi, cum, ea e bătaia de joc a puţoiului?, ea, care a terminat două facultăţi?

Scurt şi cuprinzător: n-avem o cultură a muncii, n-avem o cultură a consilierii profesionale, n-avem o cultură a alegerii facultăţilor în funcţie de ceea ce ne-ar plăcea să facem. Şi, nu în ultimul rînd, mulţi dintre studenţi se duc la facultăţile la care vor părinţii lor. De aia avem profesioniştii pe care-i avem. “Du-te, mamă, la ASE, te faci contabil şi faci bani,” iar contabilul ajunge să muncească pe la Finanţele Publice, în calitate de casier, nu-i place deloc, şi ajunge să se poarte cu tine de parcă ai fi ultimul rahat.

E valabil şi pentru toate celelalte facultăţi (inclusiv medicina) care produc “profesionişti” care urăsc pe toată lumea.

Oameni buni, mai avem nevoie şi de şcoli de meserii.

Ah, sînt prea puţine locuri de cazare în cămine? Poate că, de fapt, sînt exact cîte trebuie. Poate că, de fapt, ăla e numărul real de studenţi de care e nevoie.

6 comentarii

  1. „Moda absolvirii unei facultăţi a apărut cînd”…

    …cînd jigodiilior cu bălegar între dește, gata să-și împuște mama și tatăl pentru o bucată de pîine (vezi chiar articolul Dvs. despre ziariștii-fomiști de la salonul auto 2007), li s-a părut că obsesiei lor pentru putere îi lipsește lustrul „´telectual”.

    VORBIM DE ANII ´50 AI SECOLULUI TRECUT !

    Apogeul l-a atins bîlbîitul din Scornicești și „ilustra” lui consoartă ADI (academician-doctor-inginer) deveniți ȘI membri ai Academiei Române (veșnicA ei rușine !).

    Restul sînt doar EFECTE COLATERALE.

    M-am săturat de țărănoi și țărănisme ! De peste 45 de ani (de cînd am atins vîrsta conștienței) producția de babe cu basma și picioare strîmbe (rahitism datorat alimentației imbecile – ATENȚIE ECOLOGIȘTI !) ESTE CONSTANTĂ. Să terminăm cu pășunismele ! SUFLETUL ROMÂNIEI NU E LA SAT !

  2. Eh, poate vom ajunge ca in America! acolo multi studenti u joburi second hand pentru a avea bani si dupa studiu nu au loc de munca visat asa ca raman la jobul second hand. pacat. asta pentru ca oricine aspira la o pozitie mai inalta in societate, dar nu oricine reuseste. E oarecum ca in natura: nu toate capriorele vor muri de batranete, multe vor muri de coltii lupilor in tinerete. crocodilii si varanii au mari probleme de supravietuire pana ating o anumita greutate. Nu toti leii masculi se bucure de un harem de leoaice ce se lasa posedate si apoi muncesc sa aduca hrana puilor si barosanului. si se intampla des ca barosanul sa-si apere pozitia. si uneori pierde si e silit sa provoace altii la duel. la fel e si in societatea umana. numai ca nu e o lupta centrata pe supravietuire si mancare ci e salariu mai mare si status social. E imposibil ca toti sa iesim invingatori, desi cu totii ne dorim asta. si un drum spre ‘un salariu mai mare’ trece prin facultate. e normal ca lumea sa vrea sa aiba o diploma, din pragmatism sau din snobism.

    Visul tatalui meu era sa fac ASE si sa ies director cam imediat dupa facultate. E un vis frumos. Eu am visat sa fiu inginer si pot spune ca pe undeva am reusit.

    zoso nu gandste prea mult. Brasov e un oras mare si universitatile spera ca multi studenti sunt brasoveni si stau acasa la mama si la tata. si sa contruiesti camine costa, trebuie sa cati spatiu, constructorii iti cer mult, ai nevoie de bani poate pentru alte proiecte, etc.

    In alta ordine de idei nu inteleg ce ar trebui sa faca rectorii universitari: sa reduca numarul de studenti? Ei tocmai din asta traiesc. cam fraier e cine cere nu cine da.

  3. Problema e de fapt reflexia facultății în sistemul central. Fiecare facultate/universitate are niște costuri de funcționare. Bugetul alocat se rotunjește sau nu cu banii încasați de facultăți din diverse activități. Teoretic (dar prost) o facultate care produce un număr tot mai mare de absolvenți, evident cu aceleași costuri, e mai eficientă – banii bugetați pe cap de student sunt mai puțini. Desigur, poate fi cazul în care cheltuielile unei universități cresc, iar pentru un număr constant de absolvenți, cheltuiala statului pe cap de student crește.

    Evident, e stupid raționamentul de mai sus dacă intrăm în sfera realității. Din păcate numărul absolvenților/domeniu nu e dat numai de cererea pieței, ci e ridicat artificial. Cei ce conduc facultățile susțin că trebuie să treacă aiurea studenți pentru a avea acel număr de absolvenți.

    @Silviu: e normal ca lumea să vrea o diplomă pentru că acea diplomă e ușor de obținut.

  4. @dam17: nu stiu cat de usor e de obtinut o diploma in ziua de azi. mie mi se pare pe undeva o groaznica pierdere de timp. am facut 5 ani de inginerie auto dar nu folosesc efectiv decat 2-3 pentru ca lucrez pe ce as numi post de tehnician desenator. nu stiu cat de mult mi-ar folosi cunostinte de fizica atomului sau calcul cu integrale de volum a curgerilor fluidelor. Sunt lucruri intresate, dar nu imi folosesc la nimic. cu atat mai putin fostilor mei colegi care sunt sefi de service. dar nu pot ajunge sefi de servici fara hartie de 5 ani de derivate, termodinamica, limbaj de programare s.a. nu stiu alte facultati, insa mie mi s-a parut ca multi profesori imi manca timpul ca sa aiba si ei o scuza pentru luat salariu. nu contest materiile respective, sunt interesante si chiar mi-au placut unele dintre ele. acum cu sistemul Bologna nu stiu ce se realizeaza. dar ‘pe vremea mea’ (am juns sa zic as desi uram vorba asta) in facultatea de ingineri de stat se cerea obedienta din partea studentului fata de marele profesor universitar invechit rau de tot. asta pntru a prinde o pozitie sociala mai inalta. si un salariu mai bun. cred ca acum ‘pe vremea asta’ e tot la fel.

  5. Cel mi relevant mi se pare “n-avem o cultură a consilierii profesionale, n-avem o cultură a alegerii facultăţilor în funcţie de ceea ce ne-ar plăcea să facem”. În ultima vreme am observat că noile educații gen educație antreprenorială, educație economica sau orele de consiliere și orientare câștigă tot mai mult teren. Când am terminat eu liceul nu mi-a zis nimeni că facultatea unde vreau eu nu-i de mine. A trebuit să treacă 1 an să-mi dau seama :) Iar la sfârșitul facultății habar n-avem să completez un CV…
    PS. Poate vorbesc prostii, dar cred că examenul de admitere la facultate era un lucru bun. Părerea mea.

  6. “Cel mai relevant” (scuze pentru greșeală)