Prejudecăţi despre PR, blogging, jurnalism etc.

think

Că tot am citit părerea Elizei şi am văzut nişte reacţii complet inteligente… Într-o bună zi, cu riscul de a mi-o lua urît, o să scriu un articol despre cum se munceşte în PR. Sînt prea multe prejudecăţi împămîntenite şi prea multe mui date complet gratuit, în completă necunoştinţă de cauză.

Şi recunosc, cu ruşinea de rigoare, că sînt aceleaşi prejudecăţi pe care le-am avut şi eu înainte de a cunoaşte domeniul (la PR mă refer) şi de a pricepe cum funcţionează, care e volumul de muncă şi cît de mare e gradul de stres.

Sună, poate, stupid, dar cred că sînt un norocos că am ajuns să cunosc ambele teritorii, şi de-a stînga, şi de-a dreapta zidului. Este, poate, motivul pentru care m-am mai calmat. E simplu să fii doar în stînga sau doar în dreapta şi să nu fi păşit niciodată în celălalt tărîm, dar, zău, nu e chiar aşa precum pare la prima vedere.

Nu, nici media, nici social media, nici PR-ul nu-s domenii uşoare. În niciunul dintre ele nu e mai bine decît în celălalt. Problemele sînt la fel de mari şi de-o parte şi de cealaltă, diferenţa o face doar obiectul muncii. De multe ori, problemele sînt fix aceleaşi, doar perspectiva e diferită.

Criza e la fel peste tot. La fel cum nici media nu se umflă, nici PR-ul nu se îmbogâţeşte. La fel cum se taie bugetele de machete sau de advertoriale, fix la fel s-au tăiat, în ultimii ani, şi fee-urile agenţiilor sau bugetele de acţiuni. La fel cum se refuză implicarea într-o zonă de media, la fel se spune nu şi tacticilor de PR recomandate.

Dacă are cineva impresia că s-a îmbogăţit vreun piarist, din 2008 încoace, pe seama unor preluări de ştiri din comunicate, atunci nu ştie pe ce lume trăieşte. Scăderile bugetelor de PR sînt direct proporţionale cu scăderile bugetelor de media. Dacă e sărăcie în media, e sărăcie şi în PR.

Nu vă mai faceţi iluzii că piaristul huzureşte. În multe cazuri (respectiv agenţii), un account exec ia o leafă mai mică decît un student angajat pentru copy/paste. Şi garantez că un exec munceşte mai mult decît studentul ăla, bagă rapoarte de nu mai ştie pe ce lume trăieşte. Ba, aş zice, un om de PR munceşte mult mai mult decît unul din media, chit că pare că singura lui ocupaţie este aceea de a scrie şi trimite un comunicat de presă şi de a te stresa cu telefoane sau mailuri. E mult mai mult de-atît.

Repet, e simplu să fii de-o parte a zidului şi să nu ştii cum e dincolo. Calmaţi-vă. Criza e la fel peste tot. Sărăcia e la fel peste tot. Nu se îmbogăţeşte nici o agenţie dacă nu ştiu ce publicaţie îi preia o ştire dintr-un comunicat.

Să nu se-nţeleagă greşit, nu găsesc scuze nimănui. Spun doar că, uneori, ar trebui ca toată lumea să caşte ochii cît mai mari. De cele mai multe ori, prejudecăţile alea nu-s decît prejudecăţi. Nu credeţi? Amintiţi-vă cît de repede se legau colaborările pînă-n 2009-2010, chiar 2011, cînd mai existau bugete mai de doamne-ajută. Prin intermediul agenţiilor. Nu se mai leagă la fel acum? E sărăcia mai mare? Eh, la fel e şi în agenţii. Şi la fel de tăiat e şi bugetul clientului. Înainte de a da cu parul, întrebaţi. Şi în agenţie, şi la client, dacă nu aveţi încredere în răspuns. Vă garantez, o să fie acelaşi.

Deci, zău, calmaţi-vă. E o discuţia inutilă, fără bază. E la fel de gri treaba peste tot.

8 comentarii

  1. Mda. Din pacate dupa cum ziceai si tu, “Scăderile bugetelor de PR sînt direct proporţionale cu scăderile bugetelor de media”

  2. Si oricum o campanie de PR adevarata costa foarte mult. Numa strategia de PR costa enorm.

  3. Alex, cum iti explici faptul ca un PR nu stie despre ce eveniment este vorba. Tangential am treaba cu organizarea de concerte. Primesti un comunicat de presa unde in atasament ai o poza a trupei care nu mai este valabila de vreo 10 ani (componenta schimbindu-se de vreo 2 ori). Ca exemplificare primesti un link de YT care este un fan video (!!!) – pe intelesul tuturor- eu iau niste imagini video pe care pun muzica trupei – asta in conditiile in care exista clipuri oficiale…

    Nu mai vorbim de greseli de exprimare, dezacorduri, etc.

    btw.. daca esti cunostiinta cu PR-ul potrivit, poti primi acreditare foto unde te duci cu sapuniera sau telefonul ;-).

    In rest numai de bine :)

  4. Dragul meu, ma bucur ca esti mai calm :) stii ca am uitat sa-ti spun ceva – nu doar tie, ci tuturor celor care s-au grabit sa interpreteze eronat articolele de la care s-a inceput dezbaterea legata de presa/bloguri/pr/publicitate.

    Am omis sa mentionez ce anume m-a determinat sa scriu cele doua articole: faptul ca am multi prieteni chiar in… ghici ce! in PR si publicitate. Si ghici ce! Unii si-au dat demisia din agentii, dipa ce n-au putut sa faca ce li s-a cerut, pentru ca li s-au cerut lucruri aberante, iar altii au dat faliment, din 2008 pana azi, pentru ca au avut clienti prost consiliati, care le-au cerut din ce in ce mai mult pentru din ce in ce mai putini bani, pana au ajuns sa le impuna sa le faca si promovare media gratis – chestie la care le-a fost mai greu sa se descurce…

    S-a intamplat asta pentru ca au fost altii care le-au oferit clientilor toate serviciile aproape gratis. S-a intamplat si se intampla in continuare pentru ca unii cred ca pot lua o bucata mare din piata daca fac “discounturi” – dar asta inseamna, de multe ori, ca le explica unor clienti ca nu mai au nevoie nici de bugete pentru pro,ovarea media, nici de agentii de media (asta daca nu au agentiile de PR si agentii de media in cadrul aceleiasi companii), ba chiar, pentru clientii mici, unii oameni de PR ofera un “pachet atractiv” care exclude promovarea prin spoturi TV si/sau radio – adica exclude si componenta de publicitate.

    Vorbim de o strategie gresita care va conduce la moartea presei, a blogurilor, a PR-ului si a publicitatii. Stii ca in Bucuresti vorbim astazi despre niste preturi scazute pe piata de PR si publicitate, dar in restul tarii se face un spot pentru TV cu preturi intre 150-300 de euro? Fii publicitar si incearca sa te apropii de un client din alta zona a tarii, sa vedem ce raspunsuri primesti :) Eu le-am primit… din mai multe parti… nu acum, ci cam de un an incoace.

    Oamenii care au comentat de mai bine de o saptamana doua articole pe care nu le-au inteles in prealabil sunt, parca, de pe alta planeta, paraleli cu realitatea, dar cu manualele si terminologia la indemana. Doar ca manualele si terminologia nu rezolva problema bugetelor nici pentru media, nici pentru agentiile de media, nici pentru agentiile de PR si nici pentru agentiile de publicitate.

    Tema de gandire: acum vreo 4-5 luni cineva isi dorea branduire + site + film de prezentare (including sigla, identitate vizuala, documentare la greu, creatie texte/foto/video) + promovare media la pachet cu 200-300 de euro. Si stii ce spune, daca-i amintesti de preturile pietei? Spune ca niste baieti de la o televiziune vin sa-i filmeze si-i dau filmul gratis, iar textele si “pozele” si le face singur, sigla si-o deseneaza singur si-i mai trebuie un student care sa-i faca un site cu 3-4 milioane (lei vechi).

    Altul (care preda 2 cursuri de Marketing la un master de la o facultate a Universitatii Bucuresti) vrea niste “articole inn care sa-i fie prezentata oferta agentiei lui de turism, cu program si preturi – dar le considera artciole de interes national. Si mai vrae un film de prezentare “documentar” prin zona lui de interes, pentru care are un buget de 500 de lei.

    O duduie care e responsabila cu un cabaret din centrul Bucurestiului a at in noiembrie un buget de 150 de euro pentru creatie de “pliante + invitatii + afise” including sedintze foto, identitate vizuala, documentare si texte. mai avea un buget de 100 de euro pentru site.

    In continuare iti ofer si arhiva mea de schimb de replici pe mail cu oameni din agentii de PR care imi cer sa le promovez lansari de magazine de haine, lansari de restaurante si hoteluri, usi de garaj etc.

    Ideea e ca agentiile mari vor muri si ele daca exista asemenea anomalii pe piata. Daca facem promovare media gratis, daca exista oameni de PR si de publicitate care ofera asemenea preturi, clientii aia mici, dar multi vor distruge intreaga piata – nu doar presa, asa cum s-au grabit multi sa se bucure.

    Sa mai lase manualele in biblioteca toti desteptii care s-au grabit sa-si exprime opinia zilele astea si sa incerce sa vada ce se intampla de fapt. Sa-i explice unui fotograf profesionist de ce o “poza” nu poate costa 50 de euro, pentru ca se poate face si cu telefonu’, sa-i spuna unui cameraman profesionist de ce clientii nu inteleg preturile pentru filmare, pentru ca a venit cineva care le-a oferit spot TV cu 150 de euro, deci “o simpla filmare nu-si justifica asemenea costuri”, sa-i spuna unui copywriter ca texte poate sa scrie oricine, deci n-ar trebui sa aiba pretentii de bani pentru niste “amarate de texte de prezentare”.

    Stii cu ce sume se plateste PR-ul in tara? Cu ceva care tinde spre zero! Ceea ce s-ar putea intampla in curand si in Bucuresti. Stii de ce? Pentru ca SE POATE. Pentru ca daca unii POT sa lucreze pe banii astia, isneamna ca ceilalti au preturi mult mai mari – asta din perspectiva clientilor. Este fix acelasi lucru pe care il spun unii despre preturile din media: CA SUNT MULT PESTE PRETURILE REALE!

    Stiu foarte bine care e diferenta intre agentie de media, agentie de PR, advertising – asta pentru toti desteptii care mi-au reprosat “confuzia”. Problema e ca nu se intampla in realitate ce cred ei, de-acolo, din spatele unor ziduri care-i despart de tot ce e real in tara in care-si desfasoara activitatea.

    Lucrurile inca mai merg oarecum in agentiile mari, dar in conditiile date, e greu de crezut ca vor merge la fel de bine si in urmatoarea perioada. Daca unii vor branding pe 300 de euro, sunt prosti, da’ multi! Si toti isi desfasoara activitatea in Romania.

    Si, da! Stiu cum se lucreaza in agentie. Eu stiu, tu stii, dar stie oare si clientul care pana acum a “beneficiat” de “serviciile” oferite de o fatuca imbecila care i-a spus ca ea e PR-ul care face de toate, ca presa e gratis si ca nu mai are nevoie nici de publicitate? Eu m-am lovit de asta. Tu inca nu? Daca nu, atunci iesi putin din capitala si-o sa fii surprins!

    Mai grav e ca si unele agentii au adoptat aceeasi strategie, probabil tot pentru ca au venit clientii cu pretentii foarte mari pe bugete foarte mici si pentru ca nu poti sa-i refuzi pe toti pana la urma…

    Nu fac eu nicio confuzie, doar cei care traiesc intr-o lume paralela cu Romania, intre zidurile de protectie ale vreunei agentii cu fee mare si clienti inca multi nu-si dau seama ca realitatea e alta decat cea din manuale. Va fi foarte interesant de observat ce se va intampla si cu ei si cu agentiile, atunci cand cineva va incerca sa gestioneze o situatie de criza, cu manualul in mana :) in Romania! O sa ma distrez. Sau o sa ma intristez, pentru ca nu e nimic distractiv in moartea unei intregi piete care include media, social-media, PR si publicitate.

    Sia acum vine intrebarea: daca “bugetele” astea sunt acum in piata – in Romania, in general – ce te face sa crezi ca cineva va mai putea trai din blog dupa ce va muri presa, apoi din PR sau din publicitate? Poate vor mai fi preturi cat de cat decente, dar vor scadea direct proportional cu “oferta” pietei. Vezi reclama la ROMVAC :)

  5. Lucrurile se vor aranja pana la urma, pe baze realiste. Inainte de criza se aruncau bani aiurea pe orice proiect facut pe prietenia dintre un PR, agentie, blogger, chiar daca nu era benefic clientului, iar acum toata lumea plange dupa ciubucurile trecutului.

    @Diana, o sa se poata trai “din blog”, daca nu te bazezi pe publicitatea venita de la agentii sau regii de publicitate. Duse sunt vremurile cand regii precum Boom sau Intact ofereau garantarea unui castig anual, acum exista metode mult mai eficiente de monetizare a unui blog. Ce se vinde prin agentii e doar umplutura, care n-ar trebui acceptata daca e sub limita bunului simt dpdv financiar.

  6. @ Ovidiu “umplutura” a devenit majoritara – fie ca vrem sa recunoastem sau nu. Teoria cu “nu ar trebui acceptata” suna foarte bine, dar majoritatea accepta. Rezultatul: se inlocuieste publicitatea platita prin contract cu publicitatea mascata, clientii au inteles ca promovarea e gratis, deci PR-ul trebuie sa fie in stare sa-i faca promovare gratis, ca de-aia e PR, iar presa trebuie sa promoveze gratis, ca de-aia e presa :) bloggerii, la fel :)

    Uite o cerere de angajare de miercuri:

    Account Executive

    Varsta – 24 – 40ani

    Experienta – peste 3 ani

    Cerinte – specialist comunicare si strategie on line si social media; PR (foarte buna relatie cu jurnalisti, televiziuni) ; persoana creativa;

    Buget in functie de experienta – 2000 – 3000 ron net

    Beneficii – telefon, laptop

    Angajatorul mai punea conditia ca PR-ul respectiv sa fie atat de bun prieten cu jurnalistii, incat sa poata introduce materiale print, online si TV pentru niste saloane de infrumsetare, cabinete medicale si cabinete de avocatura :) de cateva ori pe luna!

    Nu e nici primul, nici ultimul, ba, mai mult, in felul asta se pune problema PR-ului astazi. Chiar si la agentiile mari am intalnit incercari de genul asta, din ce in ce mai multe.

    Cand am intebat, in legatura cu oferta de angajare de mai sus, cum crede el, angajatorul, ca va putea un PR – oricat de mult s-ar lauda ca poate! – sa fie atat de bun prieten cu jurnalistii, incat sa treaca peste DEPARTAMENTELE DE VANZARI si chiar peste CNA :) mi-a spus ca n-are cum sa le explice clientilor ca materialele lor se numesc ADVERTORIALE si se platesc – pentru ca nici nu vor sa auda de asa ceva clientii.

    Si aceleasi explicatii le primesc zilnic, de la toata lumea. Iar de in inceputul lui 2013 am ajuns in situatia in care cele 3-4 incercari lunare de publicitate mascata care mi se propuneau inainte sa se transforme in 7-8 insistente zilnice – MIE MI SE PARE MULT PREA MULT!

    Iar asta se intampla in timp ce Paid Media nu mai exista.

    Si, apropo de anunt, cred ca cineva face si confuzia intre PR si hostesa. Gresesc?

  7. Serios, uneori cuvintele sunt de prisos…