Află acum! Vezi aici! Care e rolul Facebook în presa de azi

rip-journalism

Că e un paradox cititul la români, asta am mai scris. Dar, pierzînd vremea pe Facebook zilele trecute, am avut o revelaţie. E drept, străfulgerarea a venit şi după ce m-am uitat pe nişte statistici. Traficul pe site-uri, din Facebook, de vreo doi ani încoace, este într-o continuă creştere. Modul în care e utilizat Facebook, per total, este scrollingul nesfîrşit şi un nesfîrşit ciclu de refresh după refresh.

Acum cîţiva ani, exista o dezbatere intensă pe tema rolului pe care-l are Google în viaţa omului de rînd. Pentru mulţi, Google devenise sinonim cu internetul. Google era browserul. În ultimii ani, totuşi, visul umed al Google, de a fi principala poartă către internet, s-a transformat într-o baltă. Mai pe româneşte, le-a luat-o Facebook înainte.

Sinonim cu internetul

În 2013, Facebook este sinonim cu internetul pentru marea majoritate a oamenilor. Două ocupaţii mari şi late au utilizatorii: Facebook şi mail. Reţeaua lui Zuck are nişte cifre impresionante la capitolul timp petrecut pe site. Site-urile de ştiri au creşteri de trafic doar la evenimentele importante, iar restul… trăiască Google, căzut pe locul al doilea şi folosit, în sfîrşit, ca utilitar, pentru căutări.

Bun. În condiţiile în care lumea pierde o groază de vreme pe Facebook, plictisindu-se teribil, logica publisherilor de a face aplicaţii de tip “reader,” adică “Dă-ne Like pentru ca noi să te putem spama cu titluri imbecile,” respectiv folosirea titlurilor înşelătoare, pare cît se poate de firească. Vrei trafic? Trebuie să fii pe Facebook.

Apogeul plictiselii

Partea proastă, cînd vine vorba de Facebook, este că îţi creează aşteptări. Te aştepţi să-ţi ofere tot, de la informaţii pînă la entertainment. Ceea ce, într-o oarecare măsură, se întîmplă. Predispoziţia omului pentru entertainment e vizibilă, de unde şi tonele de Like-uri înregistrate de pozele cu pisici. În momentul în care utilizatorul – şi potenţialul cititor – se mută pe Facebook, cum mai iese în evidenţă un publisher? Cum îşi creşte traficul, dacă cititorii lui au “emigrat?”

Partea bună este că se duce acolo unde e publicul, pe Facebook. Să zicem, prin absurd, că metoda de spamat utilizatorii cu aplicaţii şi titluri “bombă” este un lucru bun, că ajunge la ei şi, deci, are din ce să-şi plătească angajaţii. Partea proastă e că, odată ajuns pe tărîmul entertainmentului, trebuie să se bată parte-n parte cu pozele cu pisici. Mesajul, în principiu, ajunge la cine trebuie, doar că cine trebuie nu dă click. Nu e de mirare că titlurile tip trolling înregistrează un reach mult mai mare decît cele serioase.

Nu glumesc cînd spun “apogeul plictiselii.” Ăsta e modul în care oamenii ajung, în ultima vreme, să dea click pe o ştire. Dacă sînt prea puţini prieteni în listă, nu se întîmplă aproape nimic. Dacă sînt prea mulţi, se pierd statusuri pe drum. Oricum ai da-o, Facebook face bani folosindu-se de plicitiseala oamenilor. Or, modelul ăsta de business este genial: te plictiseşti şi cauţi poze şi link-uri care să te dezgheţe sau te plictiseşti căutînd ceva şi, ca reacţie nervoasă, sari peste cît mai multe.

Partea proastă

La final, din toată povestea asta, pierde conţinutul de calitate. Este unul dintre motivele pentru care nimeni nu mai produce materiale decente (fără să luăm în calcul şi faptul că e mai ieftin să produci gunoi.) Nu le poate “vinde” cititorilor deja plictisiţi şi deja distraţi (sau zăpăciţi) de tonele de conţinut pentru spălat creierul.

Pe termen lung, Facebook va pierde utilizatori, fie ca prezenţă în reţea, fie ca timpi petrecuţi pe site. Plictiseala în sine nu e altceva decît o formă de oboseală a creierului. Pierzi mult mai multă energie plictisindu-te decît atunci cînd faci ceva. Oboseala cronică de care va ajunge să sufere utilizatorul obişnuit de Facebook nu va face altceva decît să-l îndepărteze de reţea.

Ce te faci însă că, în tot acest timp, media online se deprofesionalizează? Că numărul producătorilor de conţinut de calitate se va împuţina? Că, pe termen lung, toată afacerea spamului pe Facebook, profitabil – ca cifre de audienţă – pe moment, va însemna un potenţial faliment în viitor?

Information overload

Vrem sau nu, sîntem nişte maşini care avem nevoie de ocupaţie. Căutăm să ne umplem timpul, iar în lipsă de o ocupaţie care să stimuleze creierul, ne umplem memoria cu gunoaie. Cantitatea mare de informaţie acumulată se transformă în oboseală cronică, mai ales dacă e stocată şi nu e folosită în mod constructiv. În ciuda avantajului de a avea un creier care poate face un memory dump temporar în ceea ce priveşte informaţiile inutile, există dezavantajul lipsei unui “Empty Recycle Bin.” Informaţia nu dispare definitiv, dar nici nu e stocată integral.

Pe parcurs, tot gunoiul acumulat nu face altceva decît să producă o repulsie faţă de informaţie, cu atît mai mult cu cît, în continuare, media va produce şi mai mult gunoi. Pentru că ştim, din experienţa modelelor de business, că publisherii sînt, în general, conservatori. Eu zic că e cazul să ne aşteptăm, pe viitor, la o scădere şi mai mare a consumului media.

În fond, cînd ai în casă prea mult gunoi, primul pas, după ce-l arunci, este să vezi care e sursa şi să o elimini. Şi acelaşi lucru se întîmplă şi cu informaţia.

PS: Ştiu, lumea pare că se îndreaptă spre pierzanie, că oamenii se lasă prostiţi şi că direcţia este viitorul din Idiocracy. În acelaşi timp, să nu ne subestimăm. Într-un mod ciudat, oamenirea îşi găseşte întotdeauna timp pentru o nouă revoluţie, pentru un nou ciclu de învăţare, doar ca apoi s-o ia de la capăt.

6 comentarii

  1. Da,oamenii nu au ce face. Nu muncesc din greu. Au mult timp liber in care se plictisesc -pe facebook sau nu. Iar comportamentul vis a vis de presa e acelasi – cine se uita la emisiunile TV de “divertisment” sau la telenovele, nu citeste revista 22, contributors sau alte medii on line de gen. Sunt de acord ca acesta e trendul si perspectiva e Idiocracy. Semne sunt. Dar tonul optimist din final – hm, aici e de discutat – un nou ciclu incepe dupa un cataclism, ceva care va distruge civilizatia de acum. Daca vine era Idiocracy- va veni inevitabil si cataclismul,apoi renasterea…dar nu pentru generatia asta.
    Referitor la facebook -ati observat cati copii si tineri isi inchid contul? E interesant – cred ca s-au saturat de avalansa de informatii -spam, de prea multi “prieteni”, de poze, si, mai ales de ideea de a fi permanent in vizor, accesati sau urmariti de altii. Au inceput sa se simta manipulati, coplesiti, si asta nu le place. Poate toata aceasta experienta ii va aduce pe drumul bun – asta ar fi singura sansa sa nu ajungem la Idiocracy.(Am ajuns la acelasi ton optimist ca si D-voastra- mai moderat insa).

  2. As vedea mai potrivit in loc de “plictiseala”, “comoditate”. Facebook nu face decat sa satisfaca mai multe nevoi ale omului, intr-un mod mai simplu, rapid, comod. Acum zeci de ani, sau sute de ani, in sate se aduna lumea la colt de strada (pe ulita) ca sa auda ultimele barfe, sa fie “up to date” cu ce se mai intampla prin sat: cine cu cine, cine de ce, s.a.m.d. Aceleasi nevoi (barfa, curiozitate, socializare, s.a.m.d.) pot fi acoperite mult mai simplu prin online. Facebook nu este decat acea banca de la colt de strada. Si atunci daca doreai sa vinzi ceva, unde mergeai? Acolo unde se aduna lumea. Calitatea jurnalismului nu are nici o legatura cu retelele sociale.

  3. nu mi se pare o lupta dreapta intre facebook si google plus
    facebook este promovat si pe tv si peste tot

  4. E plictisealā în izolare, doctore, ai uitat sā spui.
    Primul pas e ca oamenii sā NU se întâlneascā la o bere/ceai/shuetā, cā dacā o fac, nu au timp de feisbucci. Si e mult mai plācut, de fapt.
    Apoi, dā-le ca la ’84, mesaje…sā aibā. Cât mai multe de -astea de îi freacā pe sub burtā, ce mama nayyvbyy, sunt pixeli, nu costā mai nimic.
    Cum crezi ca merge prizzâm-ul āsta, de îl folosesc americanii? Adā tontzi ciumecii într-un singur loc si annalizeazā-i. Pune annalizacii pe ei, de postaci, vorba lui manggo. :-)
    Ce tiranie, ai prosstovannie. Sistem nou.

  5. Nu cred ca putem generaliza. Am la indemana acasa foarte multe carti, ce isi asteapta randul la lectura. Imi ofera uneori mai multa satisfactie si analiza decat continutul online. Fiecare mediu are avantajele si dezavantajele sale. O parte din lumea noastra s-a schimbat. Nu ne mai vedem unii cu altii, suntem ahtiati sa avem comparatii si comparativitate. Poate ca Facebook este si un instrument de valorizare a experientei personale, de validare a existentei. Ce face celalalt, pe unde a mai fost, ce i s-a mai intamplat ? Este ca si mine, are aceleasi framantari ? Facebook este ca un fel de jurnal personal. Interesant este ca are la dispozitie suficiente date personale si suficient de multi click-uitori, ca sa functioneze ca un “joc cu suma nula”.