Prima emigrare e mai grea

O amică postase, azi, pe facebook, ceva de genul “votez ca să nu emigrez” sau similar. Mai în glumă, mai la mișto, am întrebat pe facebook cine emigrează dacă iese Dăncilă președinte. Nimeni n-a luat întrebarea în serios.

Am rămas însă cu câteva idei legate de emigrare, așa că iată-le:

  • prima e mai grea, în sensul că ori te duci la sigur, cu un job asigurat, ori tre’ să ai niște bani deoparte pentru câteva luni. Cam ăsta e și motivul pentru care, dacă câștigi Loteria Vizelor, condiția ca să te primească e să ai 5.000 dolari de căciulă, pentru că sunt niște bani care-ți asigură existența până găsești ceva de muncă. Americanii pun condiția asta, Europa nu, dar e cumva la mintea cocoșului logica
  • eu, de exemplu, am plecat cu job cumva asigurat, pe o românească. Colegu’ zidar a zis că are nevoie de un zugrav și că știe pe cineva, iar tot procesul de recrutare a fost făcut oarecum cu dedicație – eu primul la interviu, ei – gata! – au găsit omul potrivit. Bine, a durat patru luni toată birocrația corporatistă, dar asta-i altă poveste
  • prima tură zic că e mai grea pentru că durează până te obșinuiești cu un mediu nou, o cultură diferită etc. Asta și faptul că depinde de la caz la caz: pleci singur?, pleci cu familia?, ai proprietăți?
  • pentru mine, a fost mai simplu. Am plecat singur și aia a fost. Pentru cineva cu familie, procesul e mai complicat pentru că, probabil, întâi pleacă primul care-și găsește job, trec o lună sau două până se instalează, până vin și ceilalți șamd. Și mai e problema proprietăților: ai o casă la care încă plătești rate, ce faci cu ea? O dai unui chiriaș (ceea ce implică mutat o groază de calabalâc) sau o vinzi? Cum iese matematica?
  • zic că prima tură e mai grea pentru că, dacă s-ar împuți lucrurile în Anglia, pentru mine, nu mi-ar fi tocmai greu să iau o decizie serioasă: mă întorc în țară sau încerc în alta? Iese Viorica și îmi pute România? Nu-i bai, mă duc în Italia, pe capul soră-mii
  • exemplul ăsta cu Italia nu e chiar tâmpit. După doi ani în Anglia, engleza mea e suficient de fluentă încât să pot să m-apuc de un business de ghid turistic prin Cinque Terre
  • un pic de programare știu, un pic de marketing îmi mai aduc aminte, produc un site, bag niște SEO, niște google/facebook ads, mai întreb un prieten-doi, sor-mea deja e expertă în zonă și putem să producem niște trasee în funcție de nevoile oamenilor, ea-și vede de jobul ei, eu mă duc pe coclauri cu turiștii sau îi pierd printre turmele de chinezi care fac din localitățile alea să fie niște conserve de sardine etc.
  • mă gândeam la asta pentru că, pe vremea când încă eram în țară, nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca, în cazul în care nu m-aș mai fi descurcat în București, să consider o mutare în… Brașov, Sibiu, Oradea etc. În condițiile curente, n-am nici o problemă să o iau de la zero în altă parte
  • desigur, întotdeauna apar niște probleme logistice. De exemplu, în Anglia, casele se închiriază nemobilate. Am plătit în jur de 1.500 lire pe mobila din apartament, ar însemna să încerc să o vând, e un proces de oarecare durată să recuperezi o parte din investiție. În cel mai rău caz, o las acolo și aia e, îmi asum pierderea. Dar dracul nu e chiar atât de negru

Ce vreau să zic de fapt e că prima plecare e mai complicată. După prima, ai deja experiență. Sigur, există tot soiul de aspecte complexe: copilul merge la o anumită școală, ai cotizat până acum la un fond de pensii, o fi, o păți, dar până la urmă, există firme de curierat, banii din fondurile de pensii se pot muta dintr-o țară în alta, de la o companie la alta etc. E niște birocrație în plus, dar nu mai pare la fel ca prima dată. Sau, cel puțin, așa văd eu lucrurile. Până la urmă, în altă țară, tot dezrădăcinat ești. În afară de câteva chestii practice, nu te ține nimic serios, din punct de vedere emoțional, într-un singur loc.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

2 comentarii

  1. “banii din fondurile de pensii se pot muta dintr-o țară în alta”

    Nu știu dacă e așa, sună nasol. De obicei trebuie o contribuție minim un număr de an pentru a primi pensie dintr-o țară. Dacă lucrezi câte 5 ani în 6 țări diferite e foarte probabil să primești fix zero la pensie și trebuie să trăiești din ce ai strâns.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.