Problema cu presa în 2020

Pe vremuri, cititul presei însemna cititul a vreo 75% știri, 5% opinie și 20% reclamă. Asta pentru că, pe vremuri, când primeai ziarul la ușă, nu primeai doar câteva cearșafuri de hârtie, ci primeai știrile.

Azi, pe vremea site-urilor de știri, nu mai citim știri, citim opinii. Din cauză că nu mai primim știrile la ușă, ci trebuie să ieșim din “casă”. Iar când ieșim din casă, ne sunt vărsate “știrile” de către alții. Ni le servesc amicii de pe facebook, colegii de la birou, algoritmii de pe Twitter etc.

Azi, nu mai urmărim știrile, ci urmărim oameni. Pe Twitter, de exemplu, urmărim direct ziariștii – ca și pe facebook, de altfel -, care se folosesc de scuza “opiniile sunt ale mele, nu reprezintă bla bla” pentru a a-și da cu părerea despre orice. Obiectivitatea presei s-a transformat în subiectivitatea ziaristului.

Nimeni nu mai citește știrile pe bune, ci ne-am apucat de citit persoanele. Sau, mă rog, părerile lor. Presa în sine, ca instituție, a rămas într-o mare măsură obiectivă – și nu mă refer la cea românească, mă uit către NY Times sau Washington Post -, însă ziariștii au devenit subiectivi pe platformele gratuite (cunoscute și sub numele de sociale).

Cumva, mi se pare că Trump are dreptate atunci când spune că presa e biased, chiar dacă el face abstracție de la presa care îi e fidelă. Dar nu e biased instituția, cât sunt biased cei care scriu știrile, care acum au libertatea totală de a interpreta faptele fără a fi trași la răspundere, care ți le livrează deja mestecate.

Azi, e mare distracție pe Twitter cu episodul de ieri din podcastul lui Joe Rogan, în care l-a avut invitat pe celebrul conspiraționist Alex Jones. M-am uitat aseară, cred că mai am vreo 20 minute din el, am râs de-am crezut c-or să mi se rupă cusăturile de la operații.

Nici o persoană normală, care citește știrile, n-ar putea să creadă tâmpeniile pe care le debitează Alex Jones. Omul e complet incoerent, sare dintr-o idee în alta mai repede decât o face Kanye West, are un debit verbal care nu-ți dă voie nici măcar să rumegi ideea precedentă.

Doar că… nimeni nu mai citește știrile. Toată lumea citește opiniile. A zis Gigel Economistu ceva despre noua măsură X? Nu mai dăm click pe link să citim, luăm de bun tweet-ul. A zis Gogu altceva? La fel. Sau dacă dăm click, informația deja ne-a fost mestecată, o s-o judecăm prin filtrul celui care ne-a livrat-o.

Pe vremuri, la gazetă, scriau editoriale șefii. Redactorul șef, adjuncții, poate șefii de secție. Ăia care chiar erau capabili să vadă întregul tablou. Uneori, mai apăreau invitați. Azi, scriu opinii puștani de 24 ani. Azi, toată lumea scrie editoriale în mediile “sociale”. Cu un link la coadă.

Ceea ce acum vreo zece ani încerca să devină un cod al manierelor online pentru ziariști – se încerca o regulă de a-i ține departe de dat cu părerea pe Twitter -, azi nu mai e valabil pe motiv de “cenzură”.

Poate că, totuși, dacă presa tradițională se vrea salvată, un astfel de cod ar trebui reinstituit. Datul cu părerea înainte de link mai rău face instituției în sine. Analize în 280 caractere. Concluzii fără argumente. După care ne mirăm că publicul e atât de divizat. Publicul interacționează, azi, mai puțin cu știrea și mai mult cu opinia. Eu asta văd. Poate ar fi nevoie de un reset.

5 comentarii

  1. Ce parere ai de documentarele DW de pe YouTube? Sunt biased sau oneste?

    Dar emisiunea Starea Natiei e biased sau onesta?

  2. Sa iti schimbi domeniul in biased.ro :)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.