Avem nevoie de o propagandă europeană

N-am găsit un cuvânt mai bun decât propagandă, dar “cultură” cred că e un pic prea mult spus având în vedere că sunt deja 27 culturi diferite reunite sub aceeași umbrelă. Aparent, se încearcă ceva timid pe la Bruxelles, probabil ne amintim și de celebrul slogan “sunt cetățean european și am drepturi“, dar nu mi se pare suficient.

De ce m-am gândit la asta? Ei bine, citeam niște știri în ultima vreme și a început să mă zgârie pe creier câteva detalii. Înțeleg că suntem o țară deschisă și tot tacâmul, dar mă enervează de fiecare dată când văd contracte pe bani publici atribuite unor companii nu doar din afara României, cât din afara UE.

De exemplu, suntem cu toții conștienți că autobuzele turcești nu sunt tocmai Mercedes, iar tramvaiele lor nu sunt tocmai Siemens. La fel, mă uitam la ceva știre despre o licitație pentru un ciot de autostradă sau ceva de genul ăsta și am văzut ceva asociere a unui SRL de cartier cu o companie chineză.

Serios, cu toate șpăgile tipic românești, aș prefera să-l văd mai degrabă pe Umbrărescu câștigând licitațiile pentru drumuri, că oricum are cel mai bun track-record pe partea de calitate a asfaltului, decât să văd niște chinezi care vin să se laude, dar care nu-ți oferă nici o garanție serioasă că pot produce ceva ca lumea.

La fel cu transportul în comun: de ce te-ai duce la turci să dai aceiași bani pe care i-ai da nemților, de la care știi exact la ce calitate a mărfii te poți aștepta? Cam cât de greu o fi să pui niște condiții în licitațiile alea astfel încât, poate, să aduci și o bucată din producție în România?

Evident, procedurile de atribuire a contractelor prin licitație sunt extrem de greoaie, asta din cauză că ne-am tot ars, în ultimii 30 ani, cu contracte dubioase, mai ales pentru șosele. Dar dacă nu se poate altfel, de ce nu schimbăm criteriile? Au prioritate companiile din UE. Măcar pe astea știi unde să le cauți dacă trebuie să le dai în judecată. Încearcă să faci asta cu chinezii.

Desigur, înțeleg interesele – apropo de autobuze, trolee, tramvaie -, dar poate că și astea ar putea fi schilodite un pic dacă există o lege care reglementează mai drastic modul în care au prioritate la licitații companiile străine – din afara UE, adică.

OK, ce-are sula cu prefectura și propaganda cu contractele? Păi, e destul de simplu: România “duduie” de când a intrat în UE, birocrația bruxelleză – așa înjurată precum e ea – ne-a curățat mâncarea de prostii, ne-a obligat să respirăm mai puține substanțe nasoale, a impus standarde – care par tâmpite la prima vedere, dar care s-au dovedit bune pentru calitatea vieții – etc.

Avem nevoie de mai multă Europă în Europa – și implicit în România. Consumă românește, consumă europenește, ceva. Cam ăsta ar trebui să fie mesajul. Într-acolo ar trebui să ne îndreptăm. Europa e mai bună decât China sau Turcia sau dracu’ mai știe ce. Iar dacă cetățeanul de rând înțelege asta, poate că e mai ușor să se scandalizeze atunci când o Firea vrea să aducă turcisme în București și să se ducă cu furci și topoare la primărie.

PS: poate că n-ar fi o idee rea ca atunci când mai facem licitații pentru diverse, precum autobuze sau tramvaie sau trenuri, una dintre condiții să fie implicarea celor de la care cumpărăm în ceva producție locală. De exemplu, cumperi cauciucuri de la fabrica din România, asamblezi vagonul la Arad dacă se poate șamd.

Trebuie doar un pic de matematică, astfel încât să nu coste producătorul mai mult decât l-ar costa dacă le-ar face la el acasă. Și, cine știe, poate investește mai ușor pe plaiurile mioritice dacă descoperă că poate avea mai mulți clienți prin regiune – gen Bulgaria, Grecia și restul.