Protest la Coada Calului

kafka-presidentAm citit pe site-ul ăla deocheat, Vice, o relatare decentă de la mitingul organizat pe 4 aprilie, la Bucureşti, împotriva “fracturării hidraulice,” metoda care ar urma să fie utilizată în cazul exploatării de către Chevron a gazelor de şist. Protestul a avut loc la “Coada Calului,” cum e cunoscută de bucureşteni piaţa din jurul statuii lui Mihai Viteazu.

Mi-am amintit de Coriolan Drăgănescu, tânărul înflăcărat din schiţa Tempora, a lui Caragiale. Habar nu am dacă scriitorul a beneficiat de un model real sau l-a plăsmuit pe Coriolan din realitatea moravurilor româneşti. Cum opera, mai ales dacă traversează timpurile fără să-şi piardă din prospeţime, generează realitate, în mintea noastră, Coriolan Drăgănescu stă călare pe calul de bronz şi poliţiştii îl trag de picioare să-l umfle.

Asta “văd” de câte ori trec pe lângă statuia voievodului. Altfel, nici nu m-aş mai uita la ea. E statuia lui Mihai Viteazu plus Coriolan Drăgănescu călare în spatele domnitorului, care nu şi-ar mişca şi el braţul cu buzduganul ca să-l apere pe tânărul student. Fireşte, Mihai e omul sistemului! Dar nici nu se scutură să-l trântească pe “eminentul tânăr.” Parcă ştie el, voievodul, ceva, şi anume că studentul revoltat va ajunge şi el, cât de curând, omul sistemului.

De la Caragiale încoace, s-au tot schimbat sistemele politice în România. Au fost şi câteva, vreo trei – dar suficiente – dictaturi. Democraţie fără proteste, va să zică, nu se poate. Fără o piaţă pavată cu bazalt, unde să vină omul şi să strige într-o portavoce, democraţia piere. Aşadar, beneficiind de libertatea de exprimare apărată de sistemul politic care îşi trimite companiile să ne exploateze gazele, ecoloşiştii au ieşit în piaţă să strige democratic împotriva acelor companii.

La protest a venit şi Remus Cernea, cândva un activist ecologist care nu cheltuia mai puţină energie civică decât bravul student din schiţa lui Caragiale. Ce-i drept, purtătorul de nume roman, ca personajul lui Nenea Iancu, nu a fost nevoit să urce pe statuă ca să nu-l umfle vardiştii. Sistemul a fost mai blând cu ecologistul nostru contemporan.

Scutit de mâna forte a poliţiei, Cernea ajunsese, într-un timp, să îşi exibe pulsiunile masochiste. Ceva de genul: “Dacă ei nu mă omoară, mă omor singur!” Aşa a ajuns să ameninţe că se va sinucide, parcă prin incendiere sau sepuku, în poarta TVR-ului care-l frustrase de nu ştiu ce spaţiu de emisie într-o campanie electorală.

Vă daţi seama ce credibilitate mai poate avea un ins, în arena publică, după ce a ameninţat că se sinucide! Uite însă că alegătorii, listele şi spiritul mamai Geea, l-au ajutat pe Cernea şi a ajuns parlamentar. Este şi el, de acum, omul sistemului. Coriolan a ajuns prefect, Remus deputat.

Sigur, Remus nu a asmuţit jandarmii împotriva demonstranţilor, ba şi-a exprimat solidaritatea cu ei, numai că ecologiştii ăia din piaţă, de la Coada Calului, nu-l mai recunosc ca pe unul de-al lor. Gata, adio activism! Lui Remus i-a fost un pic de scârbă să pună la gură portavocea pe care îşi lăsase balele un antevorbitor.

L-au taxat imediat: “Pune, bă, difuzoru-n gură, că parcă erai activist pe vremuri!” Uite aşa ne-am mai procopsit cu un nou Coriolan Drăgănescu. Oricum nu erau puţini. Istoria postdecembristă e plină cu sindicalişti ajunşi la Putere. Sistemele politice se schimbă, moravurile publice rămân. E bine, totuşi, cât poporul se mai poate aduna la Coada Calului care nu trage gaze.