PSD și prezumția de (ne)vinovăție

Toată lumea se ceartă și iar se ceartă pe tema alegerilor. A fost fraudă sau n-a fost? A fost fraudă sau doar tentativă? A mințit Clotilde? A mințit USR? A mințit Tudorache? A mințit PSD? Erau voturi în sac sau nu erau voturi? Erau procese verbale în alb sau erau copii? Era candidat PSD sau nu era? Etc.

Am văzut o groază de păreri, inclusiv din rândul useriștilor care n-o tolerează pe Clotilde – care e mai conservatoare versus minoritatea aia vocală foarte progresistă; deși, sincer, ar trebui să se calmeze pentru că, dacă Clotilde are un mare merit, acela e că a acceptat votul din partid și a lăsat comentariile pe teme de sexualitate și dumnezei acasă.

Or, discuția pleacă de la premisa falsă că dacă nu poți demonstra imediat că PSD au încercat o fraudă – deși toate indiciile spre asta arată -, ea nu există. Or, realitatea e că, atunci când vine vorba de PSD, nu poți să îi suspectezi că n-au încercat – sau măcar că n-au vrut să încerce.

Pe românește, eu aș putea paria că, dacă nu era scandalul de duminică, dacă nu era Clotilde să-l filmeze pe individul ăla, dacă nu se constatau neregulile – mai ales cele legate de trecerea voturilor din procesele verbale în tabelele greșite din sistemul electronic, Tudorache ar fi câștigat.

E o chestie procedurală mică și ridicolă, unde se poate da oricând vina pe oboseală, dar care poate fi speculată ușor de oricine e rău intenționat. Asta pentru că, atunci când noi ne uităm la cifre, ne uităm la cele mari. A luat 36.000 voturi, celălalt a luat 35.000. La nivel de secție însă vorbim de zeci de voturi, hai sute.

S-a întâmplat la toate rândurile de alegeri, s-a întâmplat acu’ patru ani, s-a întâmplat la europarlamentare ca “erorile umane” să se întâmple doar acolo unde USR n-are observatori sau reprezentanți sau acolo unde nu există cineva cu adevărat interesat de introducerea datelor corecte în sistem.

E adevărat că, tura asta, pare că au fost eliminate majoritatea riscurilor de fraudare a alegerilor. Cu toate astea, rămâne portița asta a introducerii datelor, cu atât mai mult cu cât e puțin probabil ca reprezentanții partidelor, care au propriile copii ale proceselor verbale, să ia fiecare secție la mână și să verifice dacă totul corespunde datelor. Munca ar fi titanică.

Înapoi la PSD, orice om cu o vagă putere de raționare ar trebui să atribuie din start prezumția de vinovăție unui partid care asta a făcut aproape la fiecare rând de alegeri: a furat. Personal, îmi imaginez că mecanismul a fost testat acum patru ani, a funcționat, iar anul ăsta l-au încercat la o scară mai largă, că e greu de crezut că Tudorache l-a ținut doar pentru el.

Oricum, alegerile astea sunt duse deja, rămâne să vedem la următoarele, pe 6 decembrie, cum va fi eliminat și riscul ăsta. Pentru că, în ciuda circului, vestea bună e că tocmai a mai fost identificat un mecanism de fraudare pe care îl putem tăia de pe listă până la următorul tur de scrutin.

PS: Uitați aici, explicată pe larg, întreaga procedură scoasă la iveală.