Publishing: public fidel şi social metrics

Zilele astea, blogul meu înregistrează un trafic foarte interesant. După un trollaj subţire între semifinala şi finala Roland Garros, cu acest articol, numărul de vizitatori s-a dus în cer. Public şi cifrele, dar nu pentru a mă lăuda, ci pentru a demonstra că traficul masiv, bazat pe Facebook, titluri înşelătoare şi SEO spam, valoarează fix zero.

come-back

Mai jos, datele de trafic din ultimele cinci zile (inclusiv azi – pînă la ora asta, 6.000 de unici; ieri au fost peste 31.000, alaltăieri – vîrful – au fost peste 51.000.)

metrici

Articolul a strîns undeva la peste 16.000 de like-uri şi are undeva la peste 90.000 de vizualizări. Cifre exacte, pînă la ora asta, mai jos.

trafic-halep

Ar fi, aici, două observaţii:

  1. s-ar putea spune că articolul a fost citit de aproximativ 1,25% dintre totalul utilizatorilor români de internet (am pus opt milioane cînd am socotit.) Adică e de bine. Am atins aproape 100.000 de oameni dintre care, cu un pic de speranţă şi de baftă, mulţi au învăţat ceva. Da, dintr-o simplă ironie. În ciuda celor vreo 40 de comentarii cu înjurături (adică foarte puţine, trăgînd linie) pe care le-am trimis în Spam, cred că cei mai mulţi au prins ideea. Asta e partea bună
  2. cifrele de mai sus sînt irelevante într-un context mai amplu. Grosul cititorilor din cifrele de mai sus valorează fix zero pentru orice advertiser. Sau aşa ar trebui, cel puţin

Şi aici voiam să ajung, apropo de site-uri precum rol.ro, care au înregistrat scăderi dramatice odată cu închiderea paginilor de Facebook. Traficul lor este egal cu zero cîtă vreme cifrele arată precum cele din prima imagine de mai sus.

Explicaţia, pe scurt, ar fi următoarea: în cinci zile, returning visitors reprezintă 7%. Adică 6.300 de oameni din 90.000. Estimativ, 7.000 pînă diseară, în cinci zile. Adică în jur de 1.300 de oameni, în fiecare zi, care se întorc pe acest blog. Adică cifrele obişnuite pentru subiectiv.ro, care înregistrează undeva în jur de 2.500 pe zi, în funcţie şi de cît de generos e Google (zilele astea au fost mai speciale, media e, de fapt, pe la 4.000 dacă scad ce-a venit direct pe articolul respectiv – vezi diferenţa la unici între cele două imagini.)

Dacă ne uităm la bounce rate, e 94%. Adică oameni care au intrat, au citit şi au ieşit. Nu s-au mai întors niciodată (mă rog, unii s-au întors, vreo 3.000, dar în contextul cifrelor de mai sus, e irelevant.) Îmi scapă logica Average Session Duration din prima imagine, nu ştiu cum e calculată – media blogului, în luna mai, este de 0:03:22. În fine.

Hai să extrapolăm, acum, la site-uri precum RTV.net, Realitatea.net, Rol.ro şi similare, care se bazează pe Facebook pe post de canal de distribuţie. Chiar şi dacă i-ai contoriza ca returning visitors pe unii dintre ei, se întorc prin prisma unui titlu înşelător, nu pentru calitatea conţinutului.

Practic, metricii ăştia sociali, vrem sau nu, sînt mai degrabă mincinoşi într-un context al încrederii utilizatorilor în publicaţia în sine. Vrem au ba, asta înseamnă, iarăşi, două lucruri:

  1. utilizatorul nu are încredere în site şi, deci, nu va cumpăra – va da click, cel mai probabil, din greşeală, pe unul dintre zecile de bannere peste alte bannere
  2. valoarea zero a acestui trafic duce la ceea ce vedem în piaţă – vînzarea miei de afişări la 50 de cenţi (OK, ăsta-i preţul Google, fie!, un euro per mie.)

Prin urmare, eu, unul, mă pot baza tot pe cititorii fideli, adică undeva la 1.300 – 2.500 zilnic (în condiţiile unei fluctuaţii de 2.500 – 4.000 pe zi, ca să fiu în grafic cu cifrele enunţate mai sus) care au încredere în ce le recomand eu.

Asta ar fi, pe scurt, demonstraţia simplă a valorii unor site-uri de ştiri româneşti: trafic mult, valoare zero, retenţie zero. Răspunsul, desigur, este producţia de calitate. Aduci conţinut util, scris decent, cu titluri pe bune, poţi să creşti preţul. Produci gunoi, titluri înşelătoare, SEO spam şi mizezi pe Facebook, primeşti cît meriţi. Adică te vinzi ieftin şi trăieşti la limită.

Dacă se întreba cineva de ce e falimentar (mă rog, aproape) online-ul românesc, concluzia e una singură: asta merită.

PS: Blogul n-a sughiţat nici o clipă graţie WebFactor, care mă suportă de vreo cinci ani încoace.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

19 comentarii

  1. Cifrele tale confirma inca odata ca continutul de calitate va castiga spre sfarsit. Si eu, ca multi altii, m-am saturat de titluri senzationale si am incetat sa urmaresc majoritatea presei romanesti. Prefer sa consum stiri/discutii de pe blog-uri de multe ori.

  2. Eu nu cred in reclame. Una e sa fii informat: da, citesc texte marcate din titlu ca publicitate pentru ca astept si gasesc informatii despre produse. chiar daca nu voi cumpara acele produse mi se pare corect – am fost instiintat din start ca voi primi descrieri de produse, alegerea de a citi sau nu, de a cumpara sau nu imi apartine mie.
    Reclamele sunt cu totul altceva. Reclamele mi se baga pe gat cu motivul ‘ce misto e sa consumi din brandul X’. Nu produse, ci brandul.
    Inteleg ca un blog se finanteaza practic din publicitate (in afara de site-uri profesionale n-as da banii pe nimic altceva; si nici pe acelea nu dau bani) dar pentru mine publicitatea pe internet e egala cu zero, ca si publicitatea tv.
    Asa ca Alex eu ridic o intrebare din spatele demonstratiei tale despre valoarea traficului: Cum anume acest ‘trafic de calitate’ se transforma in bani pentru ofertantul de reclame?

    • @Silviu: Aici sînt mai multe discuţii. Ideea articolului este că 100.000 de afişări pe un articol, venite din Facebook, nu valorează mare lucru. Legat de publicitatea în sine, discuţia e mai amplă şi tre’ să vizeze mai multe aspecte. Spre exemplu, poate că ţie nu-ţi plac produsele Apple, de care scriu eu, dar intri, după un an, într-un mall, şi vezi un magazin Apple şi intri, totuşi, că parcă prea ai citit multe articole. Şi măcar testezi, poate şi pentru că ştii că eu le apreciez, că mă citeşti des. S-ar putea să cumperi sau nu, dar există o valoare şi într-o astfel de conversie. Sau poate vezi că scriu despre Canon şi, la un moment dat, dai click pe un link şi-ţi cumperi un aparat foto de la ei. Discuţia e amplă şi din cauză că depinde de obiectivele advertiserului: unii vor doar brand awareness, alţii vor doar vînzări directe, rapid etc.

      În altă ordine de idei, mai depinde şi de cel ce scrie, dacă chiar crede în produsul pe care-l promovează sau nu. Eu am scris întotdeauna doar despre produse sau branduri în care cred. Mi se pare mai corect aşa.

  3. — utilizatorul nu are încredere în site şi, deci, nu va cumpăra – va da click, cel mai probabil, din greşeală, pe unul dintre zecile de bannere peste alte bannere

    Pleci de la premisa ca oamenii intra pe un site ca sa se informeze. Nu e asa, oamenii cauta in media divertisment mai mult decat info. MULT mai mult.

    De obicei cand cauti info brandul joaca un rol esential si atunci te uiti la vizitatori directi – fie pe site fie pe facebook. Dar traficul se face din divertisment, absolut toate brandurile premium care fac bani pe internet au continut principal legat de coreul siteului amestecat cu continut de divertisment. Daca te blochezi intr-o nisa ramai intr-un univers mic.

    Iar rolul bannerelor nu e doar de vanzare ci (si) de awareness, daca vrei sales direct displayul e suport nu principal, strategia de media e alta.

    — valoarea zero a acestui trafic duce la ceea ce vedem în piaţă – vînzarea miei de afişări la 50 de cenţi

    Nici aici nu ai dreptate – pretul miei de afisari este un rezultat al raportului dintre cerere si oferta. Astazi in .ro este un inventar foarte mare disponibil in piata (adica oferta) iar asta inseamna ca e un mediu concurential in pret, alte avantaje comeptitive fiind mai degraba secundare (branduri premium, continut de calitate, proiecte speciale samd).

    Chiar si in cazul in care exista proiecte speciale sau branduri premium, calculul de eficienta se face tot calculand un cost pe mia de unici sau de afisari.

    • @dragos:
      1. oamenii caută în media fix informaţie. Că, în momentul de faţă, publisherii nu mai fac distincţia între informaţie şi divertisment, asta e partea a doua. Serios, uită-te la Hotnews.ro şi Gîndul, care merg pe informaţie (OK, Gîndul mai are şi tîmpenii) şi, în ciuda lipsei de divertisment (din categoria celui gen Realitatea.net), rămîn în top 5, ba se mai şi vînd decent, mult peste media aia de un euro per CPM de la ceilalţi. Publicul “vrea” divertisment din cauză că asta primeşte prin titluri de rahat promovate intens pe Facebook, pe pagini unde fanii s-au făcut prin aplicaţii şi prin overlayere.
      2. Da, rolul bannerelor e şi de awareness, însă în momentul în care îţi intră de pe Facebook 100.000 de oameni pe un singur articol şi îţi duce bounce-ul la 94%, primul lucru pe care-l face e să scrolleze la content, nu să se uite la bannere. Bannerele, aşa cum le ştiai tu pînă acum, pe formatele pe care le ştiai – alea acceptate de IAB – sînt moarte. Leaderboard-ul e mort de vreo doi ani. Flash-ul e aproape mort. Formatele trebuie regîndite. De aia se mută discuţia spre native advertising şi branded content, din cauză că publicitatea online tradiţională e la un pas de a fi băgată în mormînt. Mai aşteaptă doi-trei ani, să vezi ce se întîmplă pe-afară.
      3. Preţul miei de afişări e rezultatul lăcomiei publisherilor, care au scăzut preţul cît de mult au putut, în loc să accepte un an de pierderi şi să să continue să se vîndă scump, ajutînd şi la cernerea pieţei. Şi e şi rezultatul lipsei de interes din partea publisherilor mari, care au zis că “merge şi-aşa” în loc să dea cu alde rol.ro şi ceilalţi spammeri de pămînt. Asta e fix consecinţa ignoranţei lor. N-au vrut să se arate cu degetul că-s amici în public, aşa că, acum, stau şi suferă.
      4. Mi se pare corect ca pe branduri premium şi pe proiecte speciale să se socotească la mia de afişări, dar să se facă pe chestii concrete, nu pe bounce de 94% pe o pagină cu un leaderboard mort. Şi cred că e mai ales în interesul tău, ca publisher mic, să înţelegi toate lucrurile astea :)

  4. 1. eu ti-as da exemplu pro-ului care de 1 ani rupe piata in doua. Si nu din informatie, exact.

    2. vorbesti teorie sau din ce citesti pe saituri din afara romaniei, in media planuri nu exista coloana pentru bounce rate. Plus “moarte” atunci cand 95% din bani sunt concentrati acolo mi se pare un pic ca vorbim de ce nu stim

    3. este exact economie, cerere si oferta. E lacomie sau lupta pentru supravietuire, sau orice metafora jurnalistica vrei tu sa pui

    4. eu iti spun chestii reale si realiste din piata, nu neaparat prin prisma metropotam, oricat de publisher mare sau mic il crezi. Este irelevanta comparatia, sunt putini oameni care fac chestii in .ro, daca ai pretentia ca esti blogger-fost-jurnalist si vrei sa iti bati capul cu piata de media, fa-ti temele si nu mai lua de buna ce citesti pe saituri din afara. Sau pe alte bloguri din romania, sunt destui habarnisti care au pareri… :-)

  5. “nu înțelegi tu”
    publisher, a.d. 2012

    “nu înțelegi tu”
    publisher, a.d. 2013

    “nu înțelegi tu”
    publisher, a.d. 2014

  6. @zoso iata intr-adevar un comentariu valoros care contribuie la o discutie interesanta. Si aici si mai peste tot. Esti cel mai bun, tine-o tot asa!

  7. trebuie cineva să contracareze atitutindea de curvă virgină și perpetua revenire la “nu înțelegi tu”. hai că mai poți să o duci așa cel puțin doi ani. “nu înțelegi tu”. hai că se poate. “nu înțelegi tu”. hai încă o dată. “nu înțelegi tu”. uite ce mișto.

  8. @dragos: ca să înţelegi despre ce vorbesc, vezi link-ul ăsta.

  9. @zoso tu nu contracarezi nimic, doar arunci cu cuvinte fara sens. Din pacate, in orice discutie serioasa nu ai argumente, doar pareri si adjective care sunt de impresie, nu de substanta. Si asta ma face sa trag concluzia ca de fapt nu intelegi. Intelegi? :-))

    @alex da, il stiu, insa e tot teorie. Vorbim mai pe larg cand ne vedem

  10. dragoș, e greu să ai o discuție cu cineva al cărui suprem argument este “nu înțelegi tu”. foarte greu. și care se supără nu că o suge, ci că a aflat toată lumea că o suge. dar e ok, mai râdem, mai glumim, nu suntem legați la ombilic sau la șold, să fie nevoie să fim prieteni.

  11. ps: da, e de porc să insiști atât de tare să îmi dai peste nas de juma de an, crezând că o faci cu subtilitate. e evident că te deranjează că imaginea ta de curățel s-a dus, las-o așa, poți să scrii chestii deștepte și fără să mă împungi la fiecare 2 articole.

  12. Da, e groaznic, ce sa zic.

    Iar ai reusit sa scrii doua comentarii in care doar ma insulti. Poate doar asta esti tu si asta stii tu sa faci, de fapt, si mi-am batut eu capul de pomana. Viata nu e dreapta pentru toata lumea.

  13. nu ți-ai bătut capul, nu înțelegi tu :)

  14. Eu scriu despre hrana, am un bounce de circa 24%, o parte in trafic vine din Facebook, nu foarte mult, dar parca intr-adevar acela nu conteaza…Eu vreau lectura SI reactie….94% bounce poate insemna ca a fost creata in Romania o categorie de consumatori de online spalati la creier, precum mustele care se ard la bec…ei ataca un articol, il mesteca in 30 de secunde si au plecat mai departe….daca divertisment inseamna sa publici articole despre nimic dar nu nimicul din “Seinfeld”, asta avem, un online manelizat aproape multumit cu sine insusi, lipsit de repere, autosuficient…

  15. Chiar dadusem din nou ieri pe un forum peste eterna intrebare “mai este continutul rege?”. Un argument mai bun decat articolul tau nu am gasit pana acum care sa explice clar, la obiect si in cifre ce rol are continutul. Ma gandesc la titlurile bombastice si dramatice care ma mai prind din cand in cand sa dau click pe articole de “stiri” din Facebook si iti dau mare dreptate gandindu-ma cati au mai fost ca mine care au ajuns in articolele respective si au fost tare dezamagiti de ce au citit.

  16. cu ce masori ?