Punga cu pungi

Văd tot mai des știri despre balene eșuate pe plaje în burțile cărora se descoperă zeci de kilograme de plastic. Și mă gândeam că, dacă stai strâmb și judeci drept, pentru majoritatea oamenilor, asta e o nonproblemă. La pachet cu reciclarea. De la distanță, pare un moft al unora care se plictisesc.

Vorba aia, first world problems. Ce ne interesează pe noi de balene când noi n-avem ce mânca? Ce mă interesează pe mine de reciclare când pot să arunc peturile în pădure, pe geamul mașinii sau în râu? Că oricum apa le duce la vale.

Și, într-un fel sau altul, nu poți să nu-i înțelegi pe oameni. Au probleme mai stringente decât plasticul sau reciclarea. Au de crescut copii, prețurile cresc, facturile trebuie plătite, mărirea de salariu nu mai vine, jobul e de rahat etc.

Soluția pentru problema asta e simplă și trebuie să vină de sus, printr-o frumoasă lege: crescut prețurile pungilor de plastic de la supermarket și cashback pentru peturi. Ca pe la sfârșitul anilor ’80, începutul anilor ’90, când te duceai la magazin să iei bere și-ți oprea garanție pe sticle. Sau ca pe aeroportul din Frankfurt, unde o bere e trei euro și garanția pentru doză e 50 cenți.

Când vine vorba de pungi de plastic, Mega Image ne-a obișnuit prost. Acu’ vreo opt ani, pungile erau gratis. Azi, o pungă costă 20 bani. E o nimica toată, nici nu se simt banii ăia când dai 10 lei pe orice-ai cumpăra. Iar soluția, cum ziceam, e să pui un preț standard pe orice tip de pungă: 2,5 lei.

Mă uitam în Anglia: Tesco nu vinde decât pungi mari (nu traiste d-alea de trei lei, ci “sacoșe”) de plastic, la fel și M&S. Una bucată egal juma’ de liră. Adică vreo 2,5 lei. 50p nu prea se simt când lași zilnic 15 lire în Tesco, dar când începi să strângi în casă, ca românul, o pungă cu pungi și îți aduci aminte că în traista aia de plastic ai vreo zece lire pe care nu le mai recuperezi, începi să le refolosești.

După o săptămână de lăsat câte 2,5 lei la Mega Image pentru fiecare pungă, te calmezi rapid. Nu e un efort foarte mare din partea guvernului și nu e vreun efort foarte mare nici din partea magazinelor. Ba nici măcar din partea consumatorului.

Serios acum: dacă te duci zilnic la supermarket măcar o dată, iar în weekend te duci de câte două ori pe zi, ai cel puțin zece pungi. Înseamnă 25 lei într-o săptămână. Azi nu percutezi, mâine nu, poimâine nici atât, dar după vreo patru zile, începe să-ți dea cu virgulă, mai ales când cumperi aceleași lucruri constant. Dintr-o dată, îți dai seama că plătești mai mult, te uiți pe bonuri și începi să vii cu punga de-acasă.

La fel și cu peturile: cât costă o cola în pet de doi litri? 5 lei? O cumperi cu 8 lei și primești 3 lei înapoi când vii cu petul. Sau vii cu pet la schimb. Te duci la un grătar și cumperi doze de bere? Cât e berea? 4 lei? O cumperi cu 7 lei și primești 3 înapoi când te întorci cu dozele. Zece oameni la un grătar, sunt 30 beri ca popa. Aproape 100 lei doar din garanție. După două ieșiri, garantez că toată lumea pleacă cu pungile de gunoi înapoi acasă.

Nu plasticul e problema, nu pungile și nu peturile, ci obiceiurile de consum. De fapt, obiceiurile de irosire. Deșeurile sunt atât de ieftine, încât nu ne pasă de ele. Dacă o pungă de 20 bani te costă 2,5 lei, nu-ți mai arde să ceri câte una de fiecare dată când te duci la cumpărături. Dacă 2,3 lei din cei 2,5 lei s-ar duce într-un fond de mediu – direct, nu prin găleata bugetară comună – și de acolo către programe de reciclare, lucrurile deja s-ar schimba fundamental.

Serios, nu-i greu. E doar o chestiune simplă, de ars oamenii la buzunare. Nu îi forțezi cu nimic, se forțează singuri. Nu e nici măcar educație cu forța, e autodisciplină.

PS: Anglia e un pic mai specială și am mai scris despre asta. Aici, chiar se reciclează în draci, iar asta pentru că, dacă nu faci colectare selectivă, îți lasă gunoiul în fața casei, nu ți-l ridică. Sistemul e mult mai bine pus la punct și nu e la fel de “strict” precum încercările românești. N-ai nevoie de cinșpe tomberoane, ci doar de două: unul pentru reciclabile (hârtie, carton, plastic, metal) și unul pentru gunoi menajer. Teoretic, sticla se reciclează separat, dar asta nu înseamnă că, dacă lași o pungă doar cu sticle lângă tomberon, nu  va fi ridicată de mașinile de gunoi. Dar, în fine, irelevant în contextul dat.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.