Realitatea unui post de radio cu un viitor anemic: Realitatea FM

Realitatea FMNu suport în mod deosebit căştile, drept dovadă nici nu obişnuiesc să ascult muzică de pe MP3 player sau de pe telefon. Însă, din cînd în cînd, simt nevoia. Aşa se face că, săptămînile trecute, să tot fie vreo două-trei zile în care am ascultat radio la căşti pe motiv de funcţionalitate inclusă în capacităţile telefonului.

Are cineva idee cîte posturi de radio se prind în Bucureşti? 15 posturi doar pînă la 99,9 FM şi încă zece pînă la capătul de bandă. Plus vreo 3-4 posturi care nu se aud deloc bine, printre frecvenţe, de nu ştii dacă sînt emisii pirat sau pur şi simplu proaste.

Ştie ce spune!

Unde vreau să ajung? S-a relansat Realitatea FM. Postul care transmitea pe radio emisia televiziunii de ştiri are, cel puţin teoretic, o grilă de programe. Din păcate, suferă de o boală care se numeşte “lipsa publicului”. Intertitlul de mai sus este sloganul postului. Jucîndu-ne cu vorbele, “spune pe bune”: cît de mult te încîntă ideea de a asculta un radio doar cu ştiri şi talk-show-uri? Care e targetul acestui post? Ce anume vrei tu, consumatorul de media (indiferent de care) de la un post de radio?

În contextul în care ai la dispoziţie 25 de posturi de radio în Bucureşti, cu ce te încîntă unul care difuzează ştiri şi, nu în ultimul rînd, ce aduce nou? OK, să zicem că vine cu ceva nou şi că are şanse mari să se ridice din punct de vedere editorial. Ce te faci cînd nu e promovat cum trebuie?

Exemplul NewsFM

Pe cine interesează un post de radio despre care nu se aude nimic? De ce întreb? Pentru că, spre deosebire de proaspăt relansatul Realitatea FM, NewsFM a avut parte de promovare masivă. Chiar şi desfiinţat – sau, ma rog, repoziţionat şi rebrănduit în Radio Zu -, lumea încă ştie de NewsFM.

Marketing. Sau despre cum ambalezi frumos un produs

Acelaşi lucru pe care i l-am spus şi lui Alex Ciochia, cel care a înfiinţat radiolynx.ro, se aplică şi aici: oricît de prost ar fi produsul, dacă e frumos ambalat, lumea îl va cumpăra. Tot aştept un site nou pentru radiolynx.ro. Şi tot aştept să văd măcar o urmă de promovare pentru Realitatea FM. Şi nu văd.

Dacă ai relansat postul de radio, de ce n-ai lansat şi un site? Era atît de greu? De ce n-am văzut nici o reclamă mai de doamne-ajută? De ce pe Radio Guerrilla nu se aude nimic de fratele mai mic axat pe ştiri? Oare pentru că “are bani Vîntu, îl ţine el, ce ne trebuie nouă audienţă?”. Şi acelaşi lucru se aplică şi pentru Gold FM, fostul Radio Total trecut pe muzici din vremuri străvechi.

În care se arată cum Robert Turcescu vine degeaba

Cea mai nouă mişcare de marketing – despre care aş spune că e singura, dar au mai avut un comunicat de presă înainte – este aducerea lui Robert Turcescu pe post de director general. Ceea ce înseamnă mai multă audienţă pentru postul de radio, dar mai puţină pentru Turcescu. Pe plan profesional, pentru Turcescu înseamnă o bilă albă la CV şi o bilă neagră la orgoliu.

În contextul în care eu, care mai sînt interesat de media, nu ştiu pe ce frecvenţă emite Realitatea FM, cîţi credeţi că vor renunţa la Europa FM pentru a-l căuta pe Turcescu printre 25 de posturi de radio? În fond, aducerea lui este doar o mişcare de marketing menită să genereze un strop de notorietate, însă nu poate să aducă mai mult dacă nu vine din spate şi cu un sistem de promovare adevărat.

Diferenţa dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi Dan Voiculescu

E drept, o să mi se reproşeze comparaţia dintre News FM şi Realitatea FM la nivel de promovare pentru că “uite, n-ai pus la socoteală că Dan Voiculescu are Antena 1, care este a doua televiziune cea mai vizionată”. Nu, dar n-am pus la socoteală nici banii aruncaţi pe fereastră, pînă acum, de Sorin Ovidiu Vîntu, cînd a fost vorba de promovarea produselor media pe care le patronează.

Cred că asta e diferenţa dintre cele două trusturi: în unul dintre ele se face promovare a produselor proprii cu cap, fără bugete enorme, în celălalt se învestesc tone de euro şi rezultatele sînt invizibile. Şi cred că în Grupul Realitatea-Caţavencu există o reală problemă în privinţa asta. Acolo sus, cineva nu ştie cu ce se mănîncă munca pentru care a fost angajat şi ia decizii dintre cele mai stupide. Este motivul pentru care Business Standard a fost lansat anul trecut în luna mai, iar şase luni mai tîrziu a fost relansat. Grupul Realitatea-Caţavencu n-are departament de marketing.

Comunicarea comunicării comunicatelor comunicatorilor comunicării de trust

Revenind la Robert Turcescu, mişcarea a avut parte de efect. Spre exemplu, Evenimentul Zilei scrie despre plecarea acestuia de la Europa FM. Însă rezultatele nu sînt dintre cele mai bune. Personal, articolul din EVZ îmi inspiră şi specularea unei bîrfe sau a unui zvon care i-a ajuns la urechi reporterului, drept dovadă şi citatele din text.

Acesta a precizat, ieri, că nu ştie să se fi luat vreo decizie în ceea ce priveşte demiterea sa din postul de redactor-şef. Cât despre o demisie, Tiţă a spus că „nu a luat încă nicio decizie în sensul acesta“.

Citatul de mai sus mi se pare destul de suspect, iar ce mi-a spus Teodor Tiţă, redactorul-şef de la Realitatea FM (pe care eu îl ştiu de pe vremea cînd lucram la Business Standard), confirmă. Se pare că cineva s-a gîndit că ar fi drăguţ să arunce o bîrfă cum că Teo şi-ar fi dat demisia. Bineînţeles, trebuia verificată la sursă, iar răspunsul a fost uşor scos din context. Asta aşa, că tot se pricep cei de la EVZ să scoată din context declaraţii.

Acelaşi lucru se întîmplă şi în grup. În loc să existe un mesaj clar, bine definit, iese cu bătăi de cap. Cum ziceam, boală cronică. Motiv pentru care stau şi mă întreb: de ce se ajunge la astfel de probleme cînd e mai simplu să îţi faci o strategie bine definită? Şi de ce ăia care chiar muncesc sînt singurii care au de suferit, în timp ce leprele care nu fac altceva decît să taie frunze la cîini iau bani de pomană? Pentru că, probabil, nimănui nu-i pasă.

“Lasă, bă, are Vîntu bani…”

5 comentarii

  1. In Bucuresti emit cel putin 30 de statii.
    Noul RealitateaFM se prinde execrabil cam peste tot in oras; stiu pentru ca am incercat.
    Robert Turcescu facea ‘Romania in direct’ la Europa FM de 8 ani; e mult pentru o emisiune, e grozav sa ai o emisiune-ancora pentru atita vreme. E chestionabil daca renuntarea la ea pentru conducerea unei statii de radio obscure e un lucru bun profesional.
    Daca R.FM ar fi vrut sa incerce cu adevarat conceptul de talk radio / news radio ar fi pornit sub conducerea cuiva din afara, pentru ca din pacate la noi nu s-a mai facut asa ceva – si nu e nicio premisa sa se faca nici acum.

  2. Da, am avut aceeasi senzatie vizavi de Business Standard: daca la lansare a beneficiat de o strategie omogena, treptat a disparut orice urma de coerenta ca si cum s-ar fi schimbat complet redactia si oamenii de marketing. Si parca fiecare generatie ar fi vrut sa demonstreze ca in ceea ce au facut inaintasii nimic nu este valoros… Chiar sunt curios: au director de marketing sau vreunul din sefi se pricepe si la asta?

  3. „A trage mîţa de coadă”, expresie care apare în articol, NU înseamnă „a sta degeaba, a freca mangalu’, a tăia frunze la cîini etc.” , ci „a duce o viaţă plină de privaţiuni, de lipsuri, a o duce greu, a trăi din greu etc.”.
    (Vine din franceză, tirer le chat par la queue, prin urmare nu e o veche zicală românească aşa cum crede şi spune multă lume. Indiferent însă de unde vine, ea are sensul pe care l-am menţionat)

  4. Silvi: multumesc frumos, dar am o intrebare. Tu acum ce faci? Te-ai apucat sa-mi cauti greseli peste tot? Sau cum?

  5. Alex, eu citeam, pur şi simplu, textele de-ale tale, dar, pentru că am observat mici inadvertenţe semantice, de punctuaţie etc., m-am gîndit că nu fac rău semnalîndu-ţi-le. Puteai foarte bine să purcezi la corectarea lor, aşa cum ai şi făcut-o, fără să fi dat însă drumul pe blog observaţiilor mele. Îmi pare rău că, deşi îmi mulţumeşti, eşti vizibil iritat de întreprinderea mea. Şi cînd mă gîndesc că nu am citit decît cel mult cinci texte de-ale tale:)). O să mă opresc, aşadar, şi din citirea lor, şi din semnalarea greşelilor inerente, dar pe care le-am făcut cu toţii la vremea noastră. Unii dintre noi le-am depăşit tocmai fiindcă am fost receptivi la observaţiile celor cu mai multă experienţă lingvistică, şi nu numai… Rămîi cu greşelile tale, Alex, şi cu suficienţa ta, că eu, una, nu voi mai intra pe blogul tău.
    Sper că vei uza de prerogativa ta de a şterge acest mesaj al meu.