Renovare apartament şi design interior la un apartament cu două camere

În toamna lui 2009, cînd ne-am luat apartamentul, a trebuit, desigur, să-l renovăm. Partea nu tocmai simpatică: bugetul redus. Motiv pentru care am purces la stabilit priorităţile. Am renunţat la parchetul vechi, am schimbat culorile, am pus gresia de rigoare, apoi au urmat altele. La un an şi jumătate după ce ne-am mutat, aş spune că încă nu e gata. Ar mai necesita vreo mie de euro investiţie pe cîteva mărunţişuri (o uşă, cîteva mici finisări, în fine).

Spre deosebire de alţii, noi am avut un oarecare noroc. Am luat un apartament deja modificat, care se încadra perfect necesităţilor noastre. Avantajul nostru e că unul dintre foştii proprietari este arhitect. Unii, mai pasionaţi de arhitectură şi de design interior, au auzit de el. Apartamentul nostru i-a aparţinut lui Horia Reit, cel care a proiectat cap-coadă vila de la Stejăriş care a cam făcut înconjurul site-urilor de profil.

Modificări într-un apartament cu două camere

Pe scurt, n-a trebuit să spargem pereţii, că erau deja sparţi. N-a trebuit să punem termopane, că deja le aveam, n-a trebuit să cumpărăm şi să montăm hota sau aerul condiţionat, că deja le aveam. Ba mai mult, instalaţia electrică era aproape complet schimbată, la fel şi ţevăraia. Altfel spus, din multe puncte de vedere, am scăpat ieftin. Totuşi, n-a fost chiar simplu.

Deşi linoleumul industrial arată bine, e mai greu de spălat. Aşa că am pus gresie. Parchetul vechi, din lemn masiv, adăpostea sub el, în sufragerie, între 10 şi 12 centimetri adîncime, moloz. Adică una dintre sursele de praf într-un apartament de bloc. În locul celor două tone de moloz (la propriu), am turnat două tone de şapă. S-a compensat. Am renunţat la culorile existente (un albastru deschis spre verzui şi galben) în favoarea unui roşu intens. Pentru accent, avînd în vedere că am păstrat restul pereţilor albi. Am păstrat faianţa albastră – era impecabilă – şi am asortat-o cu altceva.

Modernism şi utilitatate

Voiam să folosesc un barbarism şi să zic “utilitarism”, dar este o concepţie filosofică pînă la urmă. Dar eu, personal, sînt genul de individ căruia îi place să aibă totul la îndemînă şi care gîndeşte în termeni de spaţiu util. Cu cît e mai bine aranjat spaţiul, cu atît e mai simplu pentru mine să fiu haotic. Oricît de dezordonat aş fi, mi-e mult mai uşor să găsesc ceva ştiind că l-am lăsat undeva, printre altele, într-un raft anume, decît dacă l-aş fi lăsat doar… undeva.

Acum, în termeni de design, prefer modernismul. Şi sînt unul dintre nesuferiţii ăia de fani ai unor arhitecţi de pe la mijlocul secolului trecut – de fapt, cei care au revoluţionat arhitectura -, precum A. Quincy Jones, Frank Lloyd Wright, Mies van der Rohe şi, în general, aproape toţi arhitecţii cu care a lucrat Joseph Eichler prin anii ’50. De altfel, e şi perioada în care s-au pus bazele unui nou stil arhitectural, California Modern. În mare, îl ştiţi, l-aţi văzut prin filme, e caracterizat – scurtez povestea, deci profanez definiţia – mai ales de ferestrele mari (uneori, din tavan pînă-n pămînt) şi de luminozitate, de uşi glisante, de foarte mult white space (antonimul aglomerării), open space, relativ minimalism şi, per total, de eleganţă.

Spaţiul util

Pornind de aici, am încercat să păstrăm cît mai mult spaţiu util, să nu aglomerăm casa cu mobilă (în principiu, ne-a cam reuşit) şi să ne încadrăm într-un stil de design interior cît mai apropiat de modernism (eh, aici vorbim de chestii rectangulare, colţuri, în fine) şi de un oarecare minimalism. Partea bună e că n-a trebuit să gîndim noi mai mult spaţiu util decît era necesar. Era deja pus în practică de Horia Reit, dinainte de a se muta. Partea proastă e că arhitectul nostru şi-a construit singur mobila din casă. Pe care noi am fi vrut să o păstrăm, dar la care am renunţat, ulterior, din cauză că ne-a fost milă de pereţii proaspăt refăcuţi.

Eh, am păstrat, totuşi, nişte corpuri suspendate (în baie) şi profităm din plin de ce-a realizat în locul peretelui dintre bucătărie şi sufragerie (vorbim, totuşi, de un apartament semi-decomandat cu două camere). Iar cînd vine vorba de apartemente mici, orice spaţiu contează.

Cu ce începi renovarea

În momentul în care te apuci de renovat un apartament, trebuie să urmezi nişte paşi simpli, într-o anumită ordine:

  1. Întîi verifici instalaţia electrică şi, dacă e nevoie, o schimbi
  2. De cele mai multe ori, apartamentele din blocurile construite înainte de ’90 au cel mult două prize per cameră şi, de cele mai multe ori, poziţionate total aiurea – adică pe mijlocul peretelui. Prin urmare, recomandarea mea e ca electricianul să monteze mai multe prize, în funcţie de necesităţi, pe cît posibil, spre colţurile camerei, ca să fie mai uşor de ajuns la ele.
  3. Dacă e cazul, schimbat ţevile.
  4. Dacă pereţii sînt din cărămidă şi ai nevoie de corpuri suspendate, montează diblurile înainte de a vărui şi ai grijă să nu ţi le acopere cu vopsea. Dacă îi găureşti ulterior, s-ar putea să ai surpriza să-ţi facă o “floare” de toată frumuseţea. Mai ales dacă burghiul nimereşte între cărămizi.
  5. Dacă vei fuma în casă, evită pereţii albi. Pentru bucătărie, noi am vrut să mergem pe un gri deschis, dar socoteala dinainte nu s-a potrivit cu cea din magazinul de bricolaj, de unde am luat un gri mai închis decît stabilisem.  În cazul nostru, a fost OK, că e contrastul mai puternic. Spre deosebire de nuanţele de gălbui sau de bej, sau chiar albastru deschis/verzui, pe care tutunul se impregnează foarte vizibil, griul e suficient de neutru.
  6. Cînd vine vorba de parchet, trebuie ales cu o oarecare grijă. Noi am vrut alb, dar n-am găsit. Şi e mai bine aşa, că dacă parchetul e prea închis sau prea deschis, se va vedea fiecare firicel de praf. Prin urmare, o soluţie “de mijloc” ar fi de preferat. Asta ca utilitate, cîtă vreme, la început, îţi zici că “o să am grijă”, dar după trei-patru săptămîni, n-o să mai ai nici un chef să dai cu aspiratorul şi să speli pe jos la fiecare două-trei zile.
  7. Apropo de praf, e motivul pentru care am refuzat jaluzelele obişnuite sau draperiile. Am optat, în schimb, pentru nişte storuri verticale. Teoretic, draperiile limitează “curentul”. Practic, dacă nu sînt pînă în podea şi dintr-un material mai gros, nu limitează nimic.
  8. Dacă vrei să adaugi umplutură pereţilor (fie încă un strat de glet, fie gips-carton, ca să nu te chinui cu îndreptatul), gîndeşte-te înainte, măsoară bine şi hotărăşte ce mobilă vrei, astfel încît să se plieze perfect pe dimensiunile pereţilor. Altfel, rişti ca mobila cea nouă, cu dimensiuni standard, să nu intre sau să rămînă prea mult loc liber şi să strice aspectul, să creeze un dezechilibru vizual.

Cum îţi alegi mobila

Asta ar fi aşa, scurt. Ce ar mai fi e pentru pasul al doilea, respectiv mobilarea casei. Preferabil, toată mobila să aibă picioare, să poţi băga un mop pe dedesubt. În primul rînd, se va strînge mai greu tona de praf tipică locuitului la bloc. În al doilea rînd, sînt mai puţine şanse de a ţine o “crescătorie” de gîndaci în bucătărie. Iar la bloc, mai ales în cele vechi, sînt şanse medii spre mari ca, într-un an de la mutare, să apară. De regulă, din cauza ţevilor vechi, sparte, a crăpăturilor sau chiar din cauză că aerisirile au fost sparte sau modificate de vecini.

În ceea ce priveşte dulapurile, eu merg pe ideea de practic şi prefer uşile glisante. Sînt ceva mai scumpe, ce-i drept, dar nu rişti să loveşti uşa de la şifonier de scaunul de lîngă. Apropo de şifonier, e bine să ştii dinainte cîte rafturi şi/sau sertare vrei. Pentru o femeie, mai ales, e bine să se hotărască înainte de a cumpăra. Altfel, rişti să te trezeşti că nu e loc pentru cercei, mărgele, curele şi aşa mai departe. Acum, dacă ar fi după mine, eu n-aş cumpăra şifonier, ci doar uşile, iar rafturile şi restul chestiilor utilitare (mai puţin cele mobile, precum sertare) le-aş face direct în zid, că de aia există gips-carton şi structuri metalice. Pe de altă parte, dacă te gîndeşti că, într-o zi, vrei să vinzi, nu ştii ce are-n minte viitorul client.

La fel, cînd vine vorba de biblioteci, prefer nişte rafturi decît ditamai corpul care să-mi mănînce spaţiu. Dar ăsta-s eu, care tind foarte mult spre minimalism şi către cît mai mult open space şi spaţii de depozitare ascunse elegant. În fond, apartamentele cu două camere din Bucureşti au în jur de 60 de metri pătraţi cu tot cu balcon şi niciodată nu ai suficient spaţiu. Mai ales dacă îţi cumperi un fotoliu Aarnio Eero, care-ţi ocupă 10% din sufragerie – cazul nostru.

La ce e bună IKEA

Am remarcat, de multe ori, un soi de “bătălie” între tradiţionalişti şi oamenii practici. De exemplu, că nu e bine să alegi IKEA, că e PAL şi nu e lemn masiv, că se strică nu-ştiu-cum etc. Personal, încerc să fiu cît mai practic. În principiu, sînt două variante: fie îţi iei mobilă din lemn masiv, fie îţi cumperi mobila de care ai nevoie. Lemnul masiv are dezavantajul că e mai greu de montat/demontat, mai ales dacă e genul care se încleiază. Dacă-ţi iei lemn masiv, trebuie să fii sigur că nu vrei să schimbi mobila cel puţin 15-20 de ani.

Avantajul IKEA este că mobila e, de cele mai multe ori, modulară, că poţi să îţi creezi şifonierul, de exemplu, după necesităţi. Dezavantajul, spre deosebire de mobila pe comandă, e reprezentată de dimensiunile standard: un perete nu are exact trei metri lăţime şi vreo cinci centimetri în plus pentru plinte, ci are 3.40. Şi rămîi cu 30 de centimetri “gaură”. Pe de altă parte, principalul avantaj este că, nefiind extrem de scumpă (în majoritatea cazurilor, e mai scump să-ţi faci la comandă), poţi să o schimbi la fiecare trei-patru ani, dacă-ţi permite buzunarul.

Cum alegi meşterii

Din păcate, nu există o soluţie universal valabilă, alta decît recomandările prietenilor. Meşterii români sînt cel puţin ciudaţi. Unii sînt foarte buni, dar sînt extrem de scumpi, alţii sînt decenţi ca preţ, dar trebuie să stai după ei din cauză că sînt neserioşi, trag de timp, leneşi – tu le zici să îndrepte, ei spun că e drept, tu le zici din nou, la un moment dat, ţi-e lehamite şi ruşine că insişti). Şi încă ceva: în nici un caz nu-i plătiţi înainte, ci abia cînd e totul gata.

La noi, mai aveau de dat cu nişte vopsea în două-trei locuri, unde tot ei au stricat (n-au curăţat bine albul de pe o pensulă şi au decolorat nişte roşu şi nişte gri) şi de reparat un colţ. Şi-au luat restul de bani şi n-au mai ştiut să răspundă la telefon, deşi nu mai aveau decît cel mult două ore de muncă. Prin urmare, deşi erau buni, au pierdut două lucări, din cauză că n-am vrut să-i mai recomand nimănui.

În loc de concluzie

Renovarea unui apartament nu-i deloc ieftină şi nici nu se face bătînd din palme. Iniţial, ne-am spus că dăm noi cu vopsea, pînă ne-am trezit, a doua zi, că tot ce-am dat a crăpat. Cum ziceam, gîndind practic, am hotărît să lăsăm pe cineva care se pricepe. Totuşi, pentru liniştea ta psihică, merită, mai ales dacă reuşeşti să găseşti nişte meşteri buni, cu care să te înţelegi şi la preţ, şi la produsul finit. Nu de alta, dar unii vor să-şi dea ei cu părerea despre cum e mai bine. De exemplu, să mai deschidă culoarea, că parcă e prea stridentă, în loc să accepte cum vrei tu. În fond, nu ei vor locui în casa ta.

Recomandarea mea e simplă: multă atenţie. Nu de alta, dar bugetul tău propus va fi X, iar cheltuielile finale vor fi întotdeaună de X+50%. E un sfat pe care l-am primit şi eu, de la alţii, pe care nu l-am crezut, dar care s-a transformat într-un fapt împlinit cînd m-am trezit că am depăşit bugetul. Altfel, spor la treabă!

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

18 comentarii

  1. Ah, cunosc. Uitasem complet de asta. Bine, noi nu avem decit un singur covor, nu foarte mare, si ala e ca sa dea o pata de culoare podelei. 1. Stringe foarte mult praf pe care nici cu aspiratorul nu-l scoti ca lumea, 2. te incurca atunci cind vrei sa speli pe jos, ca tre’ sa-l stringi, sa-l muti, sa astepti sa se usuce, sa-l pui la loc si asa mai departe.

  2. Noi am prins 50% reducere si l-am luat cu vreo 12 milioane, acum doi ani, de la Mobexpert.

  3. eu am facut totul la comanda inafara de canapea, masa si scaune.

    in principiu nu gasesc nimic sa-mi placa intru totul si la comanda ai si sanse sa iasa mai ieftin decat de-a gata (ceea ce mi se pare un pic dubios).

  4. ah, si inca o chestie: nu subestimati costurile “rahaturilor” (un cos, o perdea, o etajera, o lustra, un covor, chestii prin baie si bucatarie). Daca le aduni la urma te ia cu ameteala ca ai dat aproape cat pe mobila sau chiar mai mult.

  5. Cat e Aarnio Eero? M-am indragostit…

  6. Asta cu X+50% stiu cum e. In vara lui 2010 am renovat apartament cu 2 camere. Te pregatesti pentru un buget, dar apar complicatii, mai trebuiesc ceva materiale, timpul de lucru a fost depasit, vremea nu a tinut cu tine ca sa se usuce tencuiala etc…Nu este usor!

  7. Super! Cam tot pe la banii aia ma gandeam si eu! Multam!

  8. Apropo de Horia Reit si Cosmin Dragomir si vila de ls Stejaris (si altele): in general imi plac toate cladirile in care si-au bagat “nasul” si talentul dar sa proiectezi dupa 2000 o vila care are nevoie de aer conditionat iti cam scade cota de arhitect. In vest, nici un arhitect care se respecta (chiar daca proiecteaza vile pentru sudul desertos al Spaniei) nu mai face asa ceva.

  9. bugetul = bani + timp + stres. tragi linie si descoperi ca mofturile te-au costat cat nu faceau. un dus rapid, un pat bun si o bucatarie utilata… restul e consumerism.

  10. @Adrian Basalic: in mare, cred ca stiu la ce se refera Maria. E vorba de circuitul aerului in casa. Doar ca Maria nu intelege un lucru elementar: Romania nu-i Texas ori orice alta regiune in care iarna ai temperaturi peste 0 grade. In zona Brasov, cind iti vijiie vintul la minus 20 de grade, nu te mai ajuta nici mama termopanelor. Ca sa ai un circuit al aerului care sa-ti mentina temperatura la un nivel decent, tre’ sa ai zone prin care sa se faca aerarea corespunzator. Asta inseamna si geamuri mai mari, in principiu – eu vorbesc din auzite, sa fie clar -, mai multe si creezi un mediu optim. Dupa care tre’ sa mai pui la socoteala si materialele de constructie. La americani si la canadieni nu sint zonele seismice din Romania, iar ei nu sint nici speriati de bombe, de aia isi si permit sa construiasca pe structura de lemn, cu pereti umpluti cu spuma termoizolanta. La noi, speriati de bombe, vrem case din caramida cu mult beton, sa nu se darime daca se misca pamintul. Si atunci, trebuie sa te adaptezi. Daca mai pui la socoteala si ce-ti zice clientul, din categoria “nuuuu acolo, ca-i curent!”, chit ca tu, ca arhitect, stii ca nu e sau ca e ok, te certi cu cine nu trebuie. Si atunci faci compromisuri si pui aer conditionat. Simplu. Pe de alta parte, aerul conditionat e si mai ieftin decit materialele de constructie care te-ar ajuta sa nu tremuri iarna.

  11. erm… da’ ce-are daca are aer conditionat? nu inteleg de unde temperatura optima vara fara AC.

  12. @Tiberiu: in 2009, noi am bagat, cred, vreo 4.000 de euro in tot, de la mesteri si pina la materiale. Si am mai bagat ulterior niste bani. Asta fara mobila. Mesterii au venit pe recomandare de la seful lor si am avut, chipurile, discount, ne-au luat aproape 40 de milioane – zugravi + parchetar + electrician. Restul au fost materialele de constructie. Am bagat vreo zece, daca nu chiar 15 milioane doar in şapa si tot asa. Dar n-as sti sa-ti zic acum care-au fost preturile, ca le-am uitat complet. Dar ne-au rupt maruntisurile, gen lustre, becuri, prize si alte maruntisuri din astea care costa in prostie.
    Mobila a fost luata in vreo trei transe. Am pastrat mobila de bucatarie veche pina in decembrie, acum, inainte de Craciun, cind am facut-o pe comanda. Ne-a dus, cu tot cu imprimarea geamurilor, pe undeva pe la 20 de milioane. Fotoliul “ou” a fost la reducere, la Mobexpert, dar l-am luat prin 2008 la jumate de pret, cu vreo 12 milioane. Sifonierul din dormitor fusese cumparat dinainte, la fel si canapeaua extensibila – ca n-aveam loc de un pat serios – si corpul de biblioteca. Am mai cumparat ulterior o masuta, canapeaua din sufragerie, biroul, scaune si altele. Dar nu stiu sa-ti zic exact la cit am ajuns si cit am bagat in fiecare in parte.

  13. Interesant articolul, dar m-ar interesa – si nu cred ca e un secret – daca ai fi pusa la final o lista cu achizitii si servicii cu pretul lor. Stii cum e cand vrei sa faci tot, dar te trezesti ca nu prea mai ai bani. Asa ca e bine de stiut cam la cat de ajung mesteriii, mobila de bucatarie, de dormitor si sufragerie. Eu nici nu vreau sa ma gandesc acum cati bani am dat ca ma doare mintea, iar cu mesterii e tare greu. Cei mai multi sunt neseriosi. Imi pare rau acum ca nu mi-am facut o lista cu cat m-a costat fiecare lucru, dar cred ca-n mare am sarit de 200 de milioane.

  14. Alex: merci. Uite asa cred ca multi vor renunta la amenajare :)) . 4000 de euro este totusi o suma pentru multa lume. La faza cu lustrele m-am enervat si eu. Au astia niste preturi de pica mata-n coada.

  15. Frumoase postari. Felicitari!

  16. Va multumim pentru intelegere si felicitari pentru articol.

    Sunt Spammer
    -Telekom: 0768989898989898989
    -Vodafone: 07298989898989898989
    -E-mail: contact @ spammeri.ro
    -Web: spammeri.ro

    Va enumeram mai jos toate lucrari ce tin de renovarea unui apartament (RENOVARE STANARD) la cheie in pretul de 50 € -MP.

    -Scimbat instalatie electrica

    -Montat tablou electric

    -Schimat instalatii sanitare si termice

    -Decopertarea integrala a apartamentului

    -Dezavectat obiecte sanitare (CADA,WC CHIVETA ETC)

    -Aplicare glet grosier ( 1 strat)

    -Aplicare glet finisaj (2 straturi)

    -Aplicare plasa armare ( pentru peretii de zidarie)

    -Uniformizare gleturi prin slefuire

    -Aplicare amorsa pentru pereti si tavane

    -Aplicare vopsea lavabila (2 Straturi)

    -Montat faianta + chitire

    -Montat gresie + plinta

    -Montat parchet laminat + plinta

    -Montat aparate electrice ( intrerupatoare ,prize,corpuri iluminat)

    -Montat usi de interior + usa intrare (incluziv pervazele)

    -Montat glafuri de interior si exterior

    -Montat obiecte sanitare (wc,chiuveta,cada sau cabina dus + accesorii baie)

    -Montat calorifere + robineti

    -Turnat sapa autonivelata

    -Curatenie dupa constructor

    -Consiliere in achizitia materialelor necesare pentru renovarea apartamentului

  17. NU lucrati cu zugrav Stanciu Alexandru-Adrian, 42 ani, Bucuresti, tel: 0722869569. Face de toate dar nimic cum trebuie!