Ritm

life-simplifiedO prietenă îmi dă, acum vreo două luni, cred, un text. 30 de pagini de Word. Mă roagă să-l citesc şi să-i spun ce cred. N-am mai apucat să-i spun. Textul nu-i rău, dar nici extraordinar. Ideea e foarte, foarte bună, dar îi lipseşte ceva scriiturii. Se pierde-n detalii. N-are curaj să scrie tot ce vrea. Îşi limitează imaginaţia acolo unde nu trebuie. Repetă aceeaşi idee de prea multe ori, chit că s-a înţeles. Îşi foloseşte ideile influenţate din literaturile de specialitate citite, dar n-alege nici să insiste pe ele, nici să renunţe de tot şi doar să le folosească pentru a colora personajele.

Textul e mult peste decent, aş zice că-i aproape bun, dar îi lipsesc mici detalii care-l ţin pe loc. Prietena asta a mea nu s-a ţinut de scris, n-are experienţă, dar are potenţial. Are imaginaţie. Şi are o experienţă de viaţă care, împreună cu celelalte, poate produce nişte poveşti superbe. Povestiri scurte care merită citite şi recitite. Nu de 30, ci de 15 pagini de Word. Suficient, bine închegat şi fără paragrafe redundante.

Scriitura bună n-are secrete. Scriitura bună nu trebuie să aibă cuvinte mari. Scriitura bună n-are doar iubiţi, are şi amanţi geloşi. Scriitura bună e suficient de bună încît să îi facă pe unii să te iubească, iar pe alţii – să te urască. Scriitura bună e exerciţiu. Scriitura bună nu-i exerciţiu de scris, scris şi iar scris. Scriitura bună e exerciţiu de şters. E un exerciţiu de curâţat propriile idei de detalii inutile. Poţi scrie o povestire sau un roman fără ca măcar să dai un singur nume unui personaj. Poţi scrie o poveste în care personajul principal să fie atît de anonim, încît să se confunde cu cititorul, iar celelalte personaje să fie cunoscuţii lui. Nici măcar nu contează numele. Contează povestea. Atît.

Scriitura bună nu ţine de cuvinte. Poezia nu ţine de rime. Scriitura e despre ritm. E despre a-i provoca cititorului emoţie. E despre a pune virgule unde trebuie şi despre a nu pune punct atunci cînd crezi c-ar trebui să te opreşti. E despre a-l umple de draci, de scîrbă, de panică, de penibil, de… emoţie. E despre a da cu el de pereţi şi despre a-l mîngîia pe cap. E despre a-l băga sub masă de nervi sau de lacrimi. Nu, nu e despre a amesteca nume de personaje cu persoane pe care le-ai întîlnit. Nu e despre a-ţi povesti viaţa. Nu e despre a-ţi relata biografia.

Scriitura bună înseamnă să devii una cu cititorul. E despre vise comune. Doar că multor scriitori le lipseşte tot mai mult tocmai visarea. De aia, mulţi dintre scriitorii buni sînt alcoolici. De aia, mulţi dintre scriitorii buni produc cărţi de succes atunci cînd sînt nefericiţi sau atunci cînd le-au scris beţi morţi.

Scriitura bună nu e despre autor sau despre cititor, e despre amîndoi. E despre ritm. Ca darabana, cu zgomot şi cu linişte. E ca-n viaţă: nu-i un secret, e o necunoscută. E necunoscuta amîndurora.

4 comentarii

  1. Incerc sa imi dau seama cam ce te-ar recomanda pe tine sa iti dai cu parerea despre calitatea unui text.
    Bun, si eu pot sa iau proiectul de constructie al unei nave spatiale si sa inventez observatii “inteligente”. Dar am nevoie de o doza mare de lipsa de bun simt pentru a nu-mi constientiza impostura.

  2. Cel mai bun text pe care l-am citit pe subiectiv.ro
    Asta ca tot veni vorba de “scriitura” :)

  3. Salut!

    Eu sunt poet. Deocamdata, necunoscut maselor largi, inca.
    De acord cu tine in ce priveste calitatea scriiturii, inclusiv partea cu alcoolul (pot fi incercate si alte tipuri de dependente, dar poate rezulta posibil deranj – vezi D. Bowie care, la anumite cantece, citeste din carticica, caci versurile au fost scrise cand era pe LSD si nu si le reaminteste..).
    Acuma, cum ar zice evreul, avem asha:
    Poezia este si despre rima, si despre ritm – ele merg impreuna sa stii, si despre cezura, si despre cenzura. Si despre trama, dar si despre drama.

    Sper sa apuc sa iti trimit odata din poeziile mele, sa vezi ca poezia e despre toate acestea. In plus, au sa iti placa, garantat.
    La proza e un pic mai aglutinata perceptia, chestiune de igiena a mestecatului in oala cuvintelor, dublata de limba in care scrii – nu toate limbile poseda acelasi grad de simtire in exprimare, scl, scl.

    Pe curand,
    Alex Cotoban