Roche Bobois Bucureşti. Pentru când o să-mi fac vilă

Cred că a doua mea întâlnire cu brandul Roche Bobois a fost acum vreo trei săptămâni. Timp de vreo câteva săptămâni înainte, am tot văzut cum, peste drum de facultate, se lucra cu spor la un magazin. N-am ştiut ce şi nici nu mi-a păsat în mod deosebit până în momentul în care am văzut, prin geam, o lampă mare.

roche-bobois-bucuresti

Am deschis uşa showroom-ului şi am întrebat dacă e deschis. “Nu încă”, mi-a răspuns cineva, “dar puteţi să intraţi, haideţi să vă arătăm spaţiul.” Am primit un tur al unuia dintre cele mai faine magazine de obiecte de mobilier din Bucureşti.

Încă nu se ştia data deschiderii oficiale, dar mi-a plăcut că nu s-a pus niciodată problema să nu te lase să intri. Dimpotrivă, nu eram primul care vizitase showroomul Roche Bobois înainte de lansare. Ca o paranteză, prima întâlnire a fost în Paris, în decembrie 2013, când am rânjit la geamul magazinului timp de câteva minute, fascinat de ce vedeam în interior. N-am intrat.

Roche Bobois e poziţionat la nivelul celor care-şi permit să cumpere lampa aia pe care pusesem eu ochii. Am întrebat, acum trei săptămâni, cât costă, dar nu aveau încă toate preţurile în sistem. Am căutat pe net, am înghiţit în sec şi mi-am spus că n-am gusturi proaste deloc. Costă vreo 1.900 euro. O vedeţi aici, dar fără preţ.

Chiar dacă nu intenţionezi să cumperi nimic, merită intrat în showroom măcar ca la muzeu. Sunt nişte piese excelente, de la mese realizate dintr-o singură bucată de oţel (imaginează-ţi o structură metalică în jurul căreia e înfăşurată o sfoară de la un capăt la celălalt, doar că, în cazul ăsta, e metal – vezi imaginea de mai jos, masa din dreptul canapelei) la canapele şi fotolii ergonomice, cu butoane, SF, postmodernism etc.

roche-bobois

A treia întâlnire cu magazinul Roche Bobois din Bucureşti a fost aseară, la evenimentul de lansare. Şi revenind la acea lampă, care are o formă simpatică, ce aduce cu o umbrelă de difuzie dintr-un studio foto, glumeam cu unul dintre fotografii evenimentului că poţi să-ţi utilezi un studio întreg de acei bani. Pe de altă parte, dacă mi-aş permite, nu mi-aş refuza un astfel de moft.

Ca idee, Roche Bobois este o companie franceză înfiinţată în 1960 şi deţinută de o singură familie. Anul trecut, a avut o cifră de afaceri de 409 milioane euro, dintre care mai bine de jumătate în alte ţări decât Franţa. Are 250 de showroomuri în 50 de ţări, dintre care 100 deţinute de companie. În România, Roche Bobois este prezentă printr-o franciză. Cred că ar fi inutil să spun că e una dintre companiile franţuzeşti importante din domeniu, lucru demonstrat cumva şi de prezenţa ambasadorului Franţei la evenimentul de aseară.

Stăteam şi mă gândeam, fără nici o urmă de frustrare însă, că intrarea într-un astfel de magazin e momentul ăla în care îţi doreşti să fii bogat. Nu ştiu dacă poate genera cuiva frustrări, ar fi stupid, dar e cumva motivaţional.

4 comentarii

  1. mda, masa aceea arata interesant. presupun ca atunci cand te misti unghiul de reflexie ti se modifica si masa pare ca se revarsa lumina pe ea. daca e asa cum am spus atunci e senzational. din ce descrii tu s-ar putea sa fie realizata prin imprimare 3D, dar de metal, nu plastic. Ceea ce si pentru industrie e tehnologie relativ noua si scumpa.
    Daca esti pornit sa ai asa ceva poti discuta cu un atelier de imprimare 3D, insa atentie, iti va treibui si o cineva sa iti creeze modelul virtual 3D pe calculator.

  2. @Alex: Lampa ca lampa, dar cat e o canapea?

    @Silviu — nu mai esti cool daca vorbesti despre imprimare 3D. S-a rasuflat subiectul. Cat priveste pertinenta celor spuse de tine, in metal se pot imprima piese de cativa centimetri. Iar “atelierul de imprimare 3D” e deja gluma suprema.

    Papa