România divizată

România divizată

Într-un fel, Dragnea şi compania au dreptate când spun că România e divizată. Este divizată, dar nu în sensul propagandistic pe care-l dau ei, ci într-unul mult mai profund, la nivel de mentalităţi.

A făcut Liviu Iolu o observaţie bună pe Facebook, că sunt două “bule”, una a noastră, ăştia mai tineri, mai mult sau mai puţin educaţi, dar ancoraţi în realitatea curentă, şi cealaltă “bulă”, care nu înţelege protestul de la Victoriei şi se rezumă la abordarea de tip “cine le-a dat?”

Asta este, de fapt, România divizată. Şi nu poţi să le reproşezi oamenilor că gândesc lucrurile în termeni atât de simplişti câtă vreme, toată viaţa lor, au primit – cu precădere de la stat, întâi de la partid, apoi pomeni de la politicieni.

Pe foarte mulţi dintre români, economia de piaţă i-a dezamăgit profund, iar asta nu din cauză că n-ar fi ajuns s-o ducă mai bine, ci din cauză că toată viaţa lor au avut o siguranţă dată de vechiul sistem.

Un exemplu concret: unul dintre neamurile mele, împreună cu soţia, a lucrat pînă pe la începutul anilor 2000 la Romtelecom. A început din fostul PTTR şi a trecut prin toate schimbările.

Prin 2000, unul dintre ei, nu mai ştiu care, a încasat pachetul de disponibilizare voluntară şi au pus de-o mică afacere, un chioşc de cartier. La un moment dat, cred, ajunseseră să aibă două.

Cert e că, acum, vreo 10-15 ani mai târziu, omul regretă comunismul. Că atunci îţi dădea statul loc de muncă şi casă, nu trebuia să munceşti atât de mult ca acum, ba mai mergea şi-un abuz mic în serviciu, că nu te turna nimeni – oricum toţi făceau (în cazul lui, un soi de conference call analog, că până prin 2000, centralele telefonice erau cât o hală industrială şi trebuia să împingi mufe în aparate).

De fapt şi de drept, e un conflict între vechea formă de organizare şi cea nouă. Siguranţa oferită de comunism a fost înlocuită cu nesiguranţa democraţiei capitaliste.

Lucrurile sunt şi mai acute când vine vorba de publicul Antena 3 şi România TV, preponderent format din oameni cu pensii mici sau venituri la fel de mici şi de nesigure şi obişnuiţi de guvernele trecute să le dea mici pomeni electorale.

Un tânăr născut după 1980 va vedea lucrurile complet diferit, câtă vreme nu a experimentat fostul sistem, ci doar pe cel nou. Pentru el, e normal să caute un loc de muncă mai bun, mai bine plătit, să primească cel mult de la părinţi.

Când publicul Antenelor sau RTV are venituri de 1.000 – 1.500 lei, pentru care fiecare 50 sau 100 lei contează, nu sună plauzibil că “cineva i-a plătit” sau “le-a dat ceva” să iasă în stradă celor de la Victoriei?

Pentru foarte mulţi, o leafă de 3.000 sau 5.000 lei e ceva şiinţifico-fantastic. Unii nici măcar nu-şi pot imagina o asemenea sumă. Şi nu glumesc, am trecut la rândul meu prin asta acum vreo patru-cinci ani.

Deşi eram plătit decent (undeva spre o mie de euro lunar), m-am simţit foarte ciudat în momentul în care mi-au intrat în cont banii pe un proiect, undeva la vreo două mii de euro. Diferenţa nu e chiar atât de mare în cifre, dar e uriaşă în materie de percepţie.

Până nu ai banii ăia în mână, nu înţelegi valoarea lor. Poţi doar să-ţi imaginezi ce ai face cu ei, dar nu şi cum ar fi să îi ai.

Pesediştii au dreptate, România e divizată. Există o Românie care trăieşte în prezent şi una care trăieşte în trecut. Iar România care trăieşte în trecut este cea pe care guvernele din ultimii 28 ani au violat-o sistematic.

România care trăieşte în trecut este cea pe care toate guvernele de până la finalul anului 2015 au ţinut-o în beznă şi au folosit-o pe post de masă de manevră, pe post de gloată de votanţi.

Rolul oamenilor, pentru toate partidele, a fost acela de a-i menţine la putere pe ei. Dacă, în anii ’90, toţi comuniştii din rândul doi şi toţi securiştii care au venit la putere ar fi făcut nişte reforme adevărate, lucrurile ar fi stat cu totul altfel.

Doar că pe ei, la fel ca şi acum, i-a interesat doar ciolanul. În loc să fie o tranziţie normală către o economie funcţională, a fost o tranziţie către o economie a minimului pe economie, a buticarilor, a vânzărilor pe comisioane mari şi, per total, a nesiguranţei.

Când te uiţi la campaniile electorale trecute şi vezi imagini cu oameni care se bucură la un tricou, o şapcă sau o brichetă, abia atunci înţelegi de ce protestatarii de la Cotroceni se întreabă sincer ce-au primit ăia de la Victoriei.

Întrebarea lui Cristoiu, “cine le-a dat lasere?”, e fix pentru ei, nu pentru noi, cei care-l ridiculizăm pe “maestru.”

Nu contează că cel din Piaţa Victoriei îşi permite un iPhone sau un Samsung, că e rezultatul muncii sale. Pentru cei de la Cotroceni, pentru care trei lei înseamnă o cutie de paracetamol, întrebarea e cumva firească.

Asta e singura diviziune a României. Nu tâmpeniile debitate de Mircea Badea sau de Dragnea ori de Codrin Ştefănescu.

Nu ştiu cum poate fi rezolvată problema asta, dar ce ne arată cifrele protestelor, puse în paralel, chiar şi demograficele, este că, pe termen mediu, poate chiar scurt (dacă socotim termen scurt o perioadă de doi-trei ani), principalul perdant este PSD.

Nivelul maxim atins de proteste, acum o săptămână, de 600.000, ne-a arătat un detaliu foarte important: anume că, oricât ar marşa PSD pe pomeni electorale, sângele apă nu se face.

Pe oamenii care au ieşit în stradă îi interesează mai puţin 50 lei la pensie şi mai mult viitorul copiilor sau nepoţilor. Iar atunci când tu vrei să-i furi pe faţă, nu mai contează ce-a votat fiecare.

Acum vreo zece zile, când începuseră alde Olguţa să ameninţe cu mişcări de stradă, am zis că PSD n-o să reuşească să scoată nici măcar 5.000 de babe plictisite. Am zis-o la mişto, dar adevărul e că protestele de la Cotroceni n-au reuşit să depăşească cifra asta.

Bazinul PSD, aşa “spălat pe creier” cum a fost etichetat, e orice altceva, dar nu prost. Populismul funcţionează până în momentul în care se aplică zicala “decât să moară mama, mai bine moare mă-ta.

Şi, ce să vezi?, când vine vorba de familie, aşa divizată cum e, România se uneşte. La sediul central PSD cred că se respiră confuzie în momentul ăsta.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.