România modernă e aici, dar n-o vedem noi

Când a lansat Apple, acum câţiva ani, funcţia de plăţi apropiind telefonul de POS, am zis că vreau aşa ceva. Din păcate, la noi încă nu a ajuns, că suntem undeva la marginea lumii lor. Dar avantajul unei ţări mici (ca PIB, să zicem) este acela că e un bun loc de testare de tehnologii noi.

Noi încă nu putem să plătim apropiind iPhone-ul de POS, dar problema am rezolvat-o când s-au introdus tehnologiile paypass/paywave (VISA şi MasterCard şi le-au botezat fiecare diferit, dar vorbim de acelaşi lucru). Apropii cardul şi nu mai stai să bagi PIN-ul.

light

Într-un fel, îmi pare rău că, prin 2013, când am fost la Paris, n-am cumpărat o husă de telefon care avea un buzunăraş pentru card, căci n-aş mai apropiat cardul, ci telefonul. Ar fi fost cam acelaşi lucru.

Noi avem prostul obicei să înjurăm ţara, iar atunci când nu înjurăm ţara, spunem că e frumoasă, dar ce păcat că-i locuită! Adevărul e undeva la mijloc întotdeauna. Când am fost, în iulie, la Dăbuleni, să filmăm un documentar, am descoperit că poţi, practic, să plăteşti cam peste tot la fel ca-n Bucureşti. Să ne înţelegem, Dăbuleni e un sat ridicat la rang de oraş.

La Bechet, pe malul Dunării, nişte oameni din zonă au ridicat un restaurant pe care nu l-ai diferenţia cu mai nimic de unul din Bucureşti. La Atra Doftanei, s-a ridicat o mică pensiune care arată ca-n filme. În mai toată ţara, încet-încet, se schimbă lucruri. Bucureştiul se transformă de pe o zi pe alta.

M-am mutat aici în 2005, pe vremea când, în Centrul Vechi, singura cârciumă mai de soi era Amsterdam, păzită de noroaie şi şanţuri. Ţin minte aproape toate zonele infecte de-acolo şi mai toate bodegile. Astăzi, dacă intri prin unele dintre localurile de-acolo, te trezeşti în Occident. Ne-am obişnuit cu părerile astea rele despre România, că nu mai vedem pădurea din cauza copacilor.

Încă trăim cu impresia că suntem o ţară din lumea a treia, când România modernă e lângă noi. Nu ştiu cât e făcută de locurile astea pe care le luăm acum de-a gata bune, cu care ne lăudăm – “mergi în Centrul Vechi”, aşa le zicem turiştilor – şi pe care nu le mai ţinem minte în forma lor iniţială, aia urâtă şi murdară. Dar am putea să le spunem şi “încercați să luați la pas Bucureștiul, şi restul lui este frumos. E plin oraşul de oameni deschişi, rar găseşti la fel în alte capitale europene.”

Prin 2010 sau 2011, mă plângeam de mizeria din Bucureşti, apoi am ajuns la Milano, care era plin de gunoaie pe toate străzile care nu erau prin jurul Domului. Am concluzionat că Bucureştiul arată ca un laborator de spital comparativ cu marele şi mult lăudatul oraş italienesc. De fapt, avem o problemă de atitudine.

N-om avea noi cel mai cool muzeu de artă contemporană, dar avem o scenă artistică vie. N-om avea (încă) cea mai bună infrastructură urbană, dar Calea Victoriei e plină de biciclişti în weekend, ba chiar şi-n timpul săptămânii, graţie acelor benzi. E plin de oameni activi și, surprinzător, căci nu obişnuim să ne uităm în jur, veseli.

Mă uit la colegii mei mai tineri, din facultate, şi constat că sunt mult mai adaptaţi la realitate şi înţeleg altfel lumea. De unde noi fugeam de orele de sport şi căutam scutiri, ei ies cu rolele, cu bicicletele şi cu longboardurile. Mă uit şi la cei de-o vârstă cu mine, ies la alergat în parcuri sau merg la sală. Îi vezi adunați la o vorbă, la o bere, pe afară.

De unde acum zece ani ne plângeam de condiţiile de la mare, acum ieşim, pe timp de vară, aproape săptămânal undeva, fie că la munte, fie că la mare, şi constat că, după o perioadă haotică, în care principalul scop a fost acela de a face bani şi de a munci pe brânci, se reinstalează nevoia de relaxare, de ieşit măcar din când în când cu cortul în detrimentul confortului cu care oricum ne-am obişnuit.

Am reuşit, în ultimii zece ani, să ne creştem standardele şi să nu mai acceptăm orice. Ne-am făcut vacanţele în străinătăţuri, acum cerem şi aici ce-am văzut acolo. Desigur, fiecare pădure are propriile uscături, nu e totul perfect şi, de fapt, nicăieri nu e. Dar cred că generaţia mea şi generaţiile mai tinere deja s-au aliniat la modernitatea aia pe care o vedem afară. Mai avem multe de reparat, aşa e.

Dar primul lucru pe care trebuie să-l reparăm e atitudinea noastră faţă de noi. Nu ne lipseşte nimic din ce au toţi ceilalţi prin Europa la capitolul produse şi servicii. Ne lipseşte însă mai multă încredere în noi. Unii au înțeles asta, sunt cei pe care îi vezi afară, activi şi implicați.

Articolul acesta e scris la invitaţia Ciuc Radler, care sprijină doi biciclişti (un narator şi un fotograf) în demersul lor de a descoperi România modernă, lucrurile bune pe care nu le vedem, dar care sunt deja aici. Eu am început să văd România cu alţi ochi în momentul în care am ajuns, la 30 ani, la facultate, la Arte, şi am întâlnit o generaţie mult mai optimistă, care vede ţara asta altfel. Oamenii ăştia mi-au schimbat şi mie optica şi mă obligă să mă uit cu mai multă atenţie în jurul meu.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

14 comentarii

  1. Adevărul este departe și, ca de fiecare dată, ne place să vedem niște pete albe în noroi. În București nu s-a construit nicio clădire emblematică în ultimii 25 de ani, n-am fost în măsură, ca popor, să construim ceva funcțional și frumos, în același timp. În ultimii 25 de ani au emigrat cei mai mulți români, probabil de bine ce e la noi iar de întors nu s-au întors, deși le e greu acolo, tot de bine ce e pe aici nu se întorc. Casa Poporului este o dărăpănătură, pe Barbu Văcărescu, acolo unde s-au construit cele mai înalte clădiri din România (o glumă în comparație cu ce s-a întâmplat la Varșovia, Praga sau în orice altă capitală europeană de dimensiunea Bucureștiului) strada și trotuarele arată ca după bombardament. Oamenii se plimbă pe Calea Victoriei dar nu există o rampă civilizată pentru un om în cărucior cu rotile (ei nu există, nu i-am considerat niciodată oameni). În Centrul Vechi este suficient să ridici privirea și să-ți dai seama că am vopsit un rahat (scuze de expresie). Or să moară sute de oameni dacă o să vină un cutremur într-o seară de vară când terasele sunt pline. Degeaba avem plată cu cardul dacă jumătate dintre locuitorii acestei țări nu înțeleg ce înseamnă un cont bancar (ei nu fac nicio legătură între cardul pe care primesc pensia și ce înseamnă un cont la bancă). Încă o dovadă că ne mințim. Există o pătură foarte subțire de oameni care pedalează și aleargă și-i vedem pentru că trăim printre ei dar reprezintă maxim 1% din populația țării. Da, e mizerie și la alții, da, nu umblă câinii cu covrigi-n coadă dar lumea are o altă atitudine, participă atunci când e vorba de proiecte colective majore și înțelege importanța lor. România nu are nicio companie care să fi devenit un model nici măcar în zona IT unde ne lăudăm cu nenumărați specialiști, n-avem spirit antreprenorial pentru că ne e frică și de umbra noastră, vrem să avem bani pe card, mai repede decât să construim cu efort și sacrificii. Cei care merg cu bicicletele pe Calea Victoriei stau în două camere în cartiere muncitorești sau în vile la marginea Bucureștiului unde e plin de noroi, centrul este abandonat, venim să ne plimbăm cu bicicleta dar nu știm să trăim în centru, tragem tot la margine. Lucrurile stau din ce în ce mai rău, asta este realitatea, până și amărâții ăia care au trecut printr-un război ne ocolesc, așa-ți dai seama cât de stăm, de fapt. Aștept să-mi ziceți când ați fost ultima dată la mare în România și cum vi s-a părut. Atra Doftana? Ați văzut cum se văd materialele proaste? În nici 5 ani se vede degradarea. Drumul până acolo? Îngrozitor. În România mor cei mai mulți oameni în accidente de mașină în situația în care avem mult mai puțin șoferi decât în alte țări. Pot continua la nesfârșit. Țara asta este condamnată din cauza acestei atitudini că: haide mă că e ok și la noi. Nu e, e un dezastru și dacă nu ne apucăm de reparat mai repede e jale.

  2. Prin 2007 am stat un an în US. Vreo 6 luni m-am simtit ca turist, mi se părea totul mișto. Pe urmă am început să văd gropile din drumuri funcționarii sictiriți, prostia din jurul meu … Și de atunci am început să mă uit în jur mai atent când sunt plecam și nu mai cred în marketing. Vorbeam cu niște oameni de pe lângă Chicago care sunt convinși că aici e cel mai bine. Și când vorbești cu ei nici până în Michigan n-au ajuns.Problema cu românii e că se compară cu ce văd ei în filme. Realitatea e mult mai nasoală prin Occident și oricum merge înspre mai rău, nu spre mai bine. Marketingul a prostit multă lume.

    Vorbeam cu niște americani, și la întrebarea: “Ce credeți despre 2 oameni care au casa plătită, au mașină, își permit 1-2 concedii pe an, fără credit, n-au datorii” Și răspunsul era că sunt niște oameni bogați. Și prietenul meu vorbea despre părinții lui pensionari în România.

    @Adrian: Am băut o cafea săptămâna trecută la etajul 97 în John Hancock. Crezi că e mai bună ? Majoritatea clađirilor alea înalte care le vezi pe dinăuntru sint niște hale cu cubicles. Horror. Am niște prieteni care lucră prin ele și mi-a povestit de o aplicatie “Is it raining now ?”. Ca nu vezi afară și nu știau dacă plouă sau nu afară când plecau la masă. Asta îți dorești ? Mult success ;)

  3. Până în 2005 eu nu ieșisem niciodată din țară, avusesem o ofertă să plec dar nici nu se punea problema, nu aș fi putut să părăsesc locurile unde m-am născut și pentru care părinții mei lăcrimau de fiecare dată când auzeau “Noi suntem români”. La puțin peste 10 azi de la acel moment am bătut lumea asta destul de mult. Am văzut bune și rele, mi-au plăcut anumite lucruri și m-au mirat altele dar am tras concluzia că România este decuplată de la lumea modernă. Părinții mei sunt pensionari și dacă nu i-aș ajuta eu nu s-ar descurca deloc, nici nu se pune problema de concedii. Ca ei sunt milioane de români. Noi comparăm “elitele” care se plimbă cu bicicleta pe Calea Victoriei cu oamenii obișnuiți din SUA și atunci, evident, pare că americanii sunt niște proști. Dacă vreți să facem o comparație corectă haideți să comparăm americanii de pe stradă cu oamenii din Berceni, Pantelimon sau de la Mizil. După aia, dacă vreți să mergem mai departe, haideți să comparăm inginerii lor de top cu inginerii noștri de top, profesorii lor de top cu profesorii noștri de top și managerii români din multinaționale cu managerii lor din multinaționale. Dacă veți face asta veți înțelege diferențele dintre anumite categorii. Europenii sunt aproape 400 de milioane de oameni, noi suntem aproape 20 de milioane, dacă vrem musai să găsim niște proști printre ei vom găsi, cu siguranță, mai mult de 20 de milioane de proști și vom putea spune că noi suntem mai deștepți decât europenii sau americanii. Dacă o să punem, din nou, întrebarea aia stupidă cu: știți unde este România, vom trage, iarăși, concluzia că suntem ai dracului de deștepți dar dacă îi întreb, chiar și pe românii care se plimbă cu bicicleta pe Calea Victoriei, unde este Jakarta sau care este capitala Vietnamului nu cred că mai mult de 1% vor răspunde corect. Dacă nu comparăm corect o să rămânem, iarăși, cu ideea că noi suntem buricul pământului și la noi este cel mai bine. Am întâlnit mulți români, cei cu care am vorbit în SUA nici nu concep să se întoarcă pentru că lucrează în domenii în care n-au nicio șansă aici. Mi-au povestit despre aberațiile din SUA, nu mi-au prezentat o variantă cosmetizată. Am condus peste 6000 de km prin SUA și am văzut și acolo gropi pe anumite autostrăzi dar ei au zeci de mii de km de autostrăzi. Eu beau cafea la Starbucks pe Calea Victorie și-mi place dar am copii la o școală de stat în care veceurile put, conduc prin București unde nu este nicio gură de canalizare montată corect, vizitez muzee care mă deprimă în comparație cu ce am văzut la Washington sau Paris. Mă uit la oamenii din tramvaie și-i văd abrutizați, pe mare majoritate. Eu îmi doresc să văd dorința de a evolua, de a încerca să construiești ceva valoros chiar și cu riscul de a greși, îmi doresc să văd că după ce ne dăm seama ce am făcut prost să o luăm de la capăt și să refacem lucrurile, iar și iar, până ne ies bine, îmi doresc ca pensionarii să înțeleagă că un plagiat este un furt și să-i trateze pe cei care au furat ca atare. Știu și români care sunt nefericiți în vest dar, cu toate astea, nu se întorc, se tot lamentează de ani de zile cum că lucrurile sunt nasoale și pe acolo și vin prin țară ca turiști, beau bere cu noi, râdem și ne simțim bine împreună ceea ce-i convinge că e raiul pe pământ aici pentru că viața noastră este frumoasă (ieșim în oraș, ne strângem mai mulți, e distracție) după care le povestim câteva zile obișnuite, în care nu ieșim la bere ci ne ducem copiii la școală, după care pierdem ore întregi la ANAF să le arătăm că am plătit impozitele, după care pierdem două ore în trafic înjurându-ne între noi, apoi ajungem acasă, pe o scară întunecoasă și împuțită, urcăm cu un lift jegos la apartamentul de 2 sau 3 camere la care ne-am pus termopane acum câțiva ani și ne izolăm de jegul din jurul nostru. Nu ne spălăm pentru că nu e apă caldă, din timp în timp se mai ceartă Radet cu Elcen sau cum le mai spune, pe marea majoritate nu-i afectează dar pe cei care s-au obișnuit să-și facă duș dimineața și seara îi afectează. Vecinii de la 3 dau găuri în pereți pe la 10 seara iar când nu dau ei găuri se aude televizorul de la vecina de palier care este surdă și se uită la o emisiune în care unii urlă. Anul ăsta am trecut prin Bulgaria și mi-a fost ciudă când am văzut cum se întâmplă lucrurile pe lângă Sofia, autostrăzi bune, o centură aproape finalizată care arată a navă spațială în comparație cu centura din jurul Bucureștiului. În România există o mică pătură de oameni foarte conectați la lumea din jur dar sunt extrem de puțini. Faceți un drum la 30 – 40 de km de București, dați roată prin toate satele aflate la această distanță de capitala României și discutăm după.

  4. “dar Calea Victoriei e plină de biciclişti în weekend, ba chiar şi-n timpul săptămânii, graţie acelor benzi.”

    Alex, data viitoare posteaza si niste poze :D

    Zi frumoasa!

  5. @Adrian: se vede ai mult timp. In loc sa scrii stereotipuri circulate sufocant in ultimii ani pe toate canalele media, mai bine mai iesi pe afara. Afara din casa. Sau schimba scara aia nasoala de bloc. Nu sunt toate la fel sa stii. Sau pune mana si monteaza niste becuri si da cu niste var pe peretii scarii, mobilizeaza si niste vecini, si ai sa vezi ce inseamna sa ai o viata. Succes!

  6. Pentru moderator – Alex, înțeleg că ți-am stricat planul cu acest articol așa încât poate că ar fi bine să scoți ce am scris eu nu de alta dar apar deștepți care își dau cu părerea (ca tot românul) fără să aibă habar din ce poziție spun că în România situația este de căcat. Văd că n-ai aprobat răspunsul meu pentru Gabi și mi se pare fair să scoți toate comentariile mele cât și pe al lui sau, măcar, să fii obiectiv (chiar dacă ești subiectiv.ro … :-) ) și să aprobi și răspunsul meu.

  7. @Gabi: iată cum faci presupuneri aiuristice în ce mă privește.
    1. Am ceva timp, îmi iau pauze pentru diverse chestii, nu mă apuc să dau explicații pentru timpul meu.
    2. Nu stau într-o scară jegoasă, dimpotrivă iar asta se întâmplă pentru că trag ca prostul și dau bani din propriul buzunar pentru că vecinii sunt niște îngălați care stau cu șobolanii sub nas: http://www.reevolutie.ro/toate-cutiile-pre%C8%99edintelui/
    3. Stau foarte mult pe afară, mă plimb și cu bicicleta, și pe jos, și cu metroul, destul de puțin cu mașina. Copiii mei habar n-au cine este Esca, Badea, Gâdea, Cristoiu, etc. nu ne uităm la știri și la niciun post TV românesc generalist, avem o viață diferită și tocmai d-aia îmi dau cu părerea, pentru că nu sunt unul care să zacă în suc propriu. Așa că mai ușor cu presupunerile aiuristice.
    Ca idee, până acum lucrările la bloc realizate la inițiativa mea m-au costat 2000 de euro din bani proprii (pe care nu i-am mai recuperat și nici nu o să-i mai recuperez vreodată pentru că vecinii nu vor să plătească, ăia despre care zici tu să-i mobilizez și care chiar stăteau cu șobolani la nas, la propriu) iar după toate astea am fost acuzat de furt … :-), deși, repet, am dat bani din propriul buzunar, am reparat centralele termice, am făcut lumină pe scară și nu într-un singur bloc, ci chiar în două. Așa că nu-mi ține prelegeri despre cum să mobilizez vecinii.
    Dacă mai vrei, mai ia și de aici: http://www.reevolutie.ro/romanii-sunt-pro%C8%99ti-mult-prea-pro%C8%99ti/. Au trecut doi ani și jumătate de atunci.
    Mai vrei? http://www.reevolutie.ro/cum-fura-apanova-episodul-2/ – după ce am făcut tot circul ăsta la ApaNova am scăzut factura, de la 1500 (în medie pe lună în ultimii 5 ani) la 600 de lei (în medie în ultimele 6 luni). Și cu toate astea vecinii sunt foarte supărați că le-am stricat “confortul”. Întreținere mică, curat și lumină pe scară, i-am scăpat de mașinile parcate în poartă (n-am scris despre asta, încă), m-am agitat să depun dosar pentru reabilitarea termică și toate astea fără să iau vreun ban de la bloc dar e prea mult pentru ei, sunt o vijelie, ei erau obișnuiți de zeci de ani să trăiască mizerabil iar eu vreau, deja, prea multe de la ei.
    Deci, ce zici, am dreptul să-mi dau cu părerea? Observ că tu nu faci efortul de a scrie cu diacritice. Greu, nu? Altfel un român mândru. 🙂

  8. @Adrian: stai liniştit, n-am deschis interfaţa de administrare pînă mai devreme.

  9. @Adrian: Eu nu înțeleg de ce naiba zici că suntem buricul pământului. Eu și Gabi și Alex am zis că doar nu e așa de rău în Ro, și nici așa de bine pe afară. Încearcă să stai pe afară să vezi cum se pune problema. De altfel de câțiva ani încoace se întorc mai multi români decât pleacă. Faptul că ție îți plac lucrurile într-un anume fel nu înseamnă că restul lumii vrea același lucru.

  10. @Combo: Păi tocmai, eu nu zic că suntem buricul pământului dar ne credem. Înainte de toate, Alex vorbește despre România Modernă, că ea ar exista ori tocmai asta spun eu, ea nu există. Combo, ai copii? Cum crezi tu că se simte un părinte care vede că talentele pe care le au copiii lui nu au nicio șansă în România și că trebuie să plece? Cum te-ai simți tu dacă ai avea pe cineva imobilizat în cărucior și să vezi că n-ai nicio șansă să îl scoți la o plimbare? Cum te-ai simți tu să vezi că dacă ai o boală ceva mai gravă de apendicită te duci cu frică în spitale? Nu sunt în situațiile nefericite descrise dar eu văd dincolo de strălucirea teraselor din Centru Vechi, încerc să văd în ansamblu. O țară modernă este o țară în care școala reușește să creeze un mediu în care să te folosești de inteligența locuitorilor nu să-i obligi să plece. În România un fizician, chimist sau biolog genial nu are nicio șansă. O țară modernă înseamnă să ai un sistem medical care nu doar să trateze ci să și caute tratamente, să inoveze într-un domeniu care se dezvoltă indiferent de ce crize vin peste noi. O țară modernă înseamnă o infrastructură pe care o adaptezi timpurilor. O țară modernă înseamnă să ai evenimente culturale peste tot nu doar să-i cari pe cei câțiva care participă la festivalurile de teatru sau film prin mai multe locații. O țară modernă nu înseamnă să poți plăti cu cardul dau comerciantul să nu aibă bani în cont, o țară modernă nu înseamnă să bei o bere seara o la terasă cool care are wifi de mare viteză și încălzitor cu gaz. O țară modernă nu înseamnă să nu reușești într-un mediu competitiv și să te întorci să spui că ăia de acolo sunt niște proști. Ai statistici despre câți români s-au întors în țară, în ce domeniu au activat ei, motivele întoarceri? Eu cunosc români care au reușit în domeniile lor în afară și nici nu se pune problema să se întoarcă, mai cunosc români care n-au reușit și sunt nefericiți în țările în care au emigrat dar nu se întorc, deși de ani de zile ne amenință că or să se întoarcă. E o nebunie să spui că în Europa, SUA sau în Japonia este totul numai lapte și miere, au și ei o grămadă de probleme dar, față de noi, au ceva ce noi nu avem: idei, curaj și un sistem prin care să-și pună ideile în valoare. România nu are așa ceva și nici nu o să aibă dacă noi ne batem pe burtă, la bere, și ne spunem că e bine și la noi. Nu este deloc bine. Există o pătură foarte subțire de oameni care încearcă să trăiască puțin diferit dar nu crează nimic spectaculos, suntem marginali. Cu excepția lui Cărtărescu și a câtorva regizori, cultura românească nu are nimic de spus dar ne purtăm ca și când am dat tonul în literatură, muzică, etc. Ce mi se pare mie foarte periculos este că această pătură subțire chiar se mulțumește cu situația, chiar crede că e ok, chiar nu recunoaște că avem o mare problemă ca țară. Da, la noi este ok, este foarte bine pentru marginali, pentru cei care au ca scop în viață să bea o bere seara cu prietenii și să se ducă al o pensiune mișto în weekend și atât. România este coșmarul celor care vor mai mult, care au idei și n-au cum să le pună în practică. Calea Victoriei este o stradă refăcută acum doi ani care n-are niciun senzor, are o pistă de biciclete făcută prost (am văzut cu ochii mei accidente de mașină cauzate de bordura înaltă), toate, dar toate gurile de canalizare fac zgomot când treci cu mașina peste ele, nu există nicio parcare civilizată în jurul acestei “artere”, trei sferturi dintre clădiri sunt în paragină, mai mult de jumătate dintre cei care se plimbă pe Calea Victoriei sunt străini (noi reprezentăm pentru ei o atracție așa cum este maimuța care se dă peste cap la zoo), românii din Berceni sau Pantelimon nu se plimbă pe Calea Victorie, nici măcar nu știu că există. Ne mințim singuri, suntem suficienți și prea obișnuiți să ne găsim scuze ca să avem o țară care să fie cu adevărat modernă. Eu m-am săturat de ieșit în locuri cool, vreau și altceva, să vibreze orașul, să-l văd fremătând de idei, să văd că se întâlnesc cei de la chimie cu cei de la medicină și discută despre ce fac ei, să văd pe net studiile universităților românești și să văd că se extaziază Occidentul la niște descoperiri, să văd lumină și mulți oameni. În iunie un londonez își cerea scuze pentru cât de îngrozitor este metroul din Londra. Avea dreptate, cam aglomerat dar zău că aș vrea să văd un asemenea metrou și în București. Și încă ceva, noi credem despre România că era modernă și pe la 1920, gândește-te de când are Londra metrou și de când Bucureștiul, așa o să-ți dai seama de cât de moderni eram și suntem în comparație cu vestul, decalajul nu s-a micșorat.

  11. Da, s-a aliniat generatia tanara la occident, te asigur de asta. In special fetele, acum toate astea pana in 15 ani au sute de poze nud la activ si chiar si vreo 2 copii deja, la varsta aia…deci da, ne-am “aliniat”. Pai nu ? ;)))

  12. România se occidentalizează foarte rapid, nu de la an la an, ci de la lună la lună. Asta are foarte puţine legături cu privatizarea lui Născase, cu duduitul economiei, cu bula imobiliară sau cu “programatorii şi ITul” (lozinca favorită a unora care nu ştiu cu ce se mănâncă). Este un fenomen început în 2011-2012, în punctul cel mai de jos al crizei, nu mai înainte.

    Contraexemplu: cartierele de case. Nu Primăverii sau Dorobanţi. Restul: Militari-Uverturii, Răzoare-Drumul Sării, Bucureştii-Noi-Dămăroaia. Între anumite limite chiar şi Şoseaua Căţelu. S-au schimbat peste noapte. În numai 4-5 ani. Şi tocmai în anii în care s-a construit puţin, câteva blocuri sau vile, nu în boomul construcţiilor din 2006. Vechile case de cărămidă au fost reparate, zugrăvite, coteţele de porci au dispărut din curţi, câinele nu mai e legat într-un ţarc de sârmă, e liber să se joace, buruienile au lăsat loc florilor sau viei. Se parchează maşina corect, fără să stea călare pe 2 benzi de nu pot trece gunoierii sau pompierii, nu se mai aruncă gunoiul sub coş sau la colţul străzii, nu se mai fac bidonviluri din cartoane pe post de magazii sau anexe. Şi fac toate astea fără să-i fi învăţat nimeni, fără să fi venit Ceauşescu să facă propagandă: “reciclaţi, tovarăşi”.

    Există un fenomen mai greu de înţeles aici. Toate maniile cu care au crescut românii care sunt maturi azi, subiectele de comedie cu Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru, cozile, leafa, sâcâielile vecinilor de bloc, gălăgia cu bormaşina, tembelizorul cu Loviluţia în direct şi Mircea Badea la miezul nopţii, meşteritul la maşină după ce îi puneai baterie de camion pentru iarnă, administratorul hoţ şi alcoolic de la bloc etc sunt specifice clasei muncitoare urbane. “Blocurilor gri”. Muncitor, inginer, funcţionar, zugrav, doctor, mecanic, câtă vreme trăiau “la blocurile gri” şi aveau Dacie, erau parte a clasei muncitoare urbane. Se uitau la aceleaşi filme, citeau cam aceleaşi cărţi şi ziare, cei care se preocupau de citit, beau cam aceleaşi soiuri de bere. Azi am Dacie, mâine o să am BMW Ursuleţ, poimâine Golf V, şi când îmi mai creşte leafa sau pot să fac leasing o să vreau altceva.

    Şi aici e o păcăleală, un clenci bine ascuns: mediul blocurilor gri nu a apărut decât după 1975, când a început marea campanie de demolări. Până atunci trecuseră 30 de ani de comunism, dar era altfel. 75% din populaţie rurală. Un rural gândeşte cu totul altfel decât un muncitor urban. Bunurile materiale pe care le caută sunt altele, şcoala are altă semnificaţie, relaţiile de rudenie funcţionează altfel, umorul lui e diferit.

    Se spune că avem sau nu avem infrastructură şi că trebuie să construim ceva. Infrastructura nu cuprinde numai şosele, căi ferate, porturi sau conducte de gaz. În infrastructură intră şi pregătirea profesională a oamenilor de rând. Care nu începe la liceu sau facultate. Începe la naştere. Faptul că ai avut sau nu calculator, sau că părinţii aveau sau nu maşină, sau că ai avut apă caldă şi ştii să foloseşti apa şi săpunul intră şi ele în pregătirea cuiva, îl modelează pentru mai târziu.

    Comuniştii nu ştiau asta sau se prefăceau că nu ştiu. După ei, dacă gigelul a venit la 18 ani din satul lui să stea la cămin şi să studieze, după 4 ani de şcoală e cam acelaşi lucru cu unul care nu ştie ce e ăla cămin şi care era urban băştinaş.

  13. Foarte slab. Nu este de atitudine ci de realitate.
    Inteleg ca tu traiesti in bula ta micuta si vezi acel 1% din Romania care iti convine. Fa niste plimbari te rog prin orase precum Copsa Mica, Faurei, Jibou sau prin periferiile Bucurestiului (ferentari, rahova, salaj) si apoi mai discutam.
    Poate candva vei putea sa vezi dincolo de bula ta de autosuficienta