Românii să n-aibă voie să emigreze, să stea aici în ţara lor, să sufere!

Să stai aici să lupţi pentru ţară, bă! Numai laşii emigrează!” Asta e una dintre replicile standard pe care le văd prin comentarii – ori prin subsoluri de articole, ori pe Facebook. Români verzi, patriotarzi, mândri de rasa lor şi înciudaţi că alţii îşi iau tălpăşiţa.

Am pierdut vreo 30 secunde gândindu-mă la asta. Impresia mea e că cei mai mulţi dintre ăia care cataloghează drept laşi pe cei ce pleacă sunt pur şi simplu invidioşi că n-au acelaşi curaj să-şi facă bagajul.

E de-nţeles, aici au prietenii, aici au familiile, neamurile, ba un părinte bătrân, ba unul bolnav ş-aşa mai departe, n-au cum să-i lase, n-au bani de plecare, nu contează. Dar de la a avea tu frustrări şi până la a-i scoate altuia ochii că pleacă e cale destul de lungă.

Cel mai mult şi mai mult, mie-mi plac ăia care-ţi scot ochii că ţara ţi-a plătit, cu sângele şi sudoarea ei, sănătatea şi educaţia, ţi-a dat casă şi masă, şi că ai o obligaţie morală să rămâi şi să suferi, să înduri şi tu aşa cum îndură şi ei, ăia invidioşi că tu poţi pleca şi ei nu.

Şi socoteam aşa, la mişto, cam câte taxe am plătit de la 19 şi până 33 ani, în 14 ani în care am muncit – şi nu la stat – şi în care, chiar şi-atunci când eram în ultimul rahat cu banii, mi-a fost ruşine să mă-nscriu pentru ajutorul de şomaj.

După vreo zece secunde, am renunţat. Nu că educaţia mea nu mi-ar fi fost plătită de părinţi, din taxele lor (iar eu, la rândul meu, teoretic, plătesc pentru viitorii mei copii), dar în vreo cinci ani, cred că am plătit de două ori cât m-ar fi costat şcoala primară, gimnaziul şi liceul, fără să socotesc că în prima facultate am plătit taxă, iar în a doua, am plătit un an jumate din trei şi că, oricum, la câţi bani am vărsat la buget, o plăteam de vreo trei ori oricum.

De Sănătate nici nu mai zic. Ultima oară când mi-am făcut analizele la stat, era prin 2005. În afară de câteva vizite la medicul de familie, statul n-a avut ce să deconteze pentru mine. Iar dacă socotesc toate contribuţiile lunare, cumpăram vreo două maşini până acum.

Da, băi, dar statul ţi-a dat autostrăzi să te duci la mare… ha ha ha, ce glumă bună. Păi, deja am plătit cu toţii o autostradă, o vedeţi undeva? Pentru fiecare covrig cumpărat, câţiva bani din leul ăla se regăsesc în supraacciza pe carburanţi. Fără aia, covrigul ar fi fost mai ieftin. La fel cu orice alt produs. Am plătit pentru “autostrăzile” alea şi… unde-s?

E dreptul oricărui plătitor de taxe în România să emigreze unde are el chef. Nu are nimeni nici o obligaţie morală faţă de ţara asta şi cu atât mai puţin faţă de ăia care-i scot ochii că nu stau “să lupte”, “să îndure”. Dacă tot ce-ţi poate da statul înapoi pentru banii cu care-ai cotizat e un Tudose sau un Dragnea, mă scuzaţi, mai bine nu.

Tind să cred că, în general, pe speţa dată, vorba aia românească, “cin’ se scuză se acuză“, e cam invers: “cine-acuză se scuză“. Pe ăia pe care-i aud că-i numesc pe emigranţi laşi îi suspectez de lipsă de curaj, pe ăia care acuză că “nu stai să lupţi” îi suspectez că-i aşteaptă pe alţii să lupte în locul lor, iar pe ăia care acuză că “nu înduri” îi suspectez că suferă de Sindromul Capra Vecinului.

Vai, dar cum poţi să spui aşa ceva? Ne pleacă valorile!” Ei, aş! Dar Dragnea şi Tudose nu-s valori? Dar doamna academician Olguţa? Dar toţi doctorii în securitate naţională şi cu toţi academicienii în informaţii? Ăia nu-s valori?

Ba să plece, să plece toţi ăia care fac lucruri bune în România. Să vedeţi atunci ce bine o să fie, când veţi rămâne doar voi între voi, patrioţii, luptătorii, cei care îndură curajos.

Şi să nu v-aud că spuneţi că trăiţi într-o ţară frumoasă, da’ păcat că-i locuită. Că-n loc să ziceţi o vorbă bună, un “hai să punem umărul să construim ceva”, nu faceţi decât să vă plângeţi, să miorlăiţi pe Facebook că alţii, care chiar au încercat să facă, au ajuns la capătul puterilor şi au nevoie de un nou început în altă parte. Iar când ei făceau, voi eraţi chibiţii de serviciu, ăia care, de pe margine, vă pricepeţi mai bine la fotbal, la politică, la economie, la vaccinuri, la orice.

Ia, hai, salvaţi voi România, nu vă mai plângeţi de pe margine că alţii, care-au încercat, pleacă.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.