Salariul unui casier în hypermarket? Minimul pe economie

A început să geamă presa online de materiale despre cît cîştigă un angajat (vînzător, casier etc.) dintr-un hypermarket / supermarket / orice alt retailer. Stupoare! Un vînzător (sau, mai pompos spus, consultant de vînzări) încasează salariul minim pe economie.

pisica-davinci

Care e salariul minim pe economie?

Simplu! 800 lei. Ăsta e salariul minim pe economie. Da, atît cîştigă un vînzător. Şi nu înţeleg stupoarea unora, căci mă aştept să geamă forumurile de reacţii. Ce nemernici! Se îmbogăţesc pe seama amărîţilor! Dar, vai, retailerul de haine X&Y a avut profit de 10.000 de euro pe cap de angajat! Şi amărîţii ăştia primesc doar minimul pe economie! Ce nemernici!

Doar că nu e chiar aşa. Un angajator plăteşte munca. Iar muncă înseamnă şi trei ani de facultate. Şi tot muncă înseamnă şi ce ai făcut pînă să termini facultatea şi ce-ai făcut după aia. Experienţa e tot muncă.

Munca intelectuală e mai scumpă

Acum vreo doi ani, într-un Mega Image din Bucureşti, o vînzătoare se plîngea că şeful de tură, un nemernic care abia ştie să deschidă gura, o tratează ca pe ultima proastă. Că ea are două facultăţi şi-un master! Cum se poate aşa ceva?

Simplu: cînd treci prin două facultăţi şi-un master ca gîsca prin apă, de ce te-ai aştepta ca “analfabetul” să se poarte bine cu tine? Dacă ai fi învăţat ceva din cele două facultăţi şi-un master, nu erai casieră în Mega Image. Dacă “analfabetul” ăla era chiar atît de prost precum îl consideri, nu era şef de tură şi n-avea nici leafă mai mare ca tine.

Ce demonstrează asta? Că poţi să ai trei diplome, că dacă nu te duce mintea, tot degeaba. Că munca de casieră, adică trecut nişte coduri de bare prin faţa unui scanner şi bătut nişte taste în casa de marcat (sau, că tot sîntem în zona de retail, aranjat nişte haine pe umeraş sau plimbat nişte marfă pe-un cărucior) e mai ieftină decît munca intelectuală. Nu înţeleg de unde atîta mirare.

Iar concluzia e simplă: vrei leafă mare? Munceşte! Munceşte învăţînd ceva din cursurile alea din facultate, munceşte începînd din timpul facultăţii, ca să-ţi creşti experienţa, munceşte căutîndu-ţi un job pe măsura capacităţilor şi capabilităţilor tale.

31 comentarii

  1. Mai este un aspect ce depinde de profilul facultatilor terminate si anume cererea pe piata muncii a respectivelor meserii. Degeaba termini fizica atomica cu 10 daca joburi in domeniu nu prea sunt. Desigur te poti reprofila ulterior, daca iti merge mintea, apropo Patapievici a terminat fizica, e specialist in lasere! Dar intr-o prima etapa, daca esti tanar si ai nevoie de bani te bagi si la supermarket.

  2. A. in 1989 la fiecare DOI ANI erau 40 absolventi la geografie. In 2013 au fost 720. S-au creat atatea catedre de geografie intre timp? Este mai calificat un absolvent de geografie decat un absolvent de liceu economic ca sa fie CASIER?
    B. “consultantul in vanzari” este cel ce sta pe raion [la marfuri NE-ALIMENTARE sau market ne-alimentar] si nu este platit la salariu minim, dar nici nu innoata in bani
    C. la destule hyper-marketuri am vazut si casiere de peste 50 de ani, care evident nu s-au nascut in aceasta profesie. Am vazut si persoane cu handicap. BRAVO acestor angajatori.

    Restul sunt fonfleuri de presa.

  3. @ Alex

    Hai sa-ti spun o istorioara. Eu lucrez pentru una dintre cele mai mairi firme de logistica din tara, firma care face logistica unui mare retailer european, retailer care are aproape 200 de magazine (hiper / super / de proximitate / etc) in Romania. Acum ceva ani (vreo 6) au venit din tari straine NECALIFICATI (pina au facut angajarile de la noi din tara) care aveau urmatoarele beneficii: 1200 euro salariu, cazare + masa platita de firma romaneasca, bonus prima 500 de euro ca lucrau in Romania. Necalificatii faceau picking (pregateau marfa pentru magazine) si atit. Cel mai mare salariu la romanii angajati in acel moment era echivalentul a vreo 450 de euro (ca sef) restul aveau intre 200-300 de euro. Productivitatea lor era sub cea a romanilor cu vreo 1/3, programul era FIX, plus autoservirea din marfa pentru client (bautura/ dulciuri / micare / etc) Abia acum, eu ca sef de departament am ajuns la aproximativ 800 de euro.. de vreo 3 ori mai putin decit omologul meu francez, si cu munca de vreo 4 ori mai multa….
    Asa ca nu ar trebui sa-i plingem pe patroni…Tu de exemplu crezi ca productivitatea unui muncitor din Maroc sau Romania este atit de mica incit aia nu merita salariul omologilor lor francezi de la Renault Franta, sau casierul de la C******R scaneaza de vreo 5 ori mai incet decit casierul francez ?? NU Alex, este aceeasi munca doar ca muuult mai prost platita, cu profitul din tarile de mina a treia isi asigura ei linistea sociala acasa..

    • @adib: corect pînă la un punct. Oamenii ăia aveau salariile (nu şi masa şi cazarea) plătite în ţara de origine, unde leafa minimă pe economie e mult mai mare. Lefurile de aici se raportează şi la economie, în general, nu doar la “sîntem noi mai amărîţi” şi “viaţa e nedreaptă.” Nu plîng de mila corporaţiilor, dar dacă respectiva companie are sediul în Belgia, de exemplu, leafa minimă de acolo e de 1.500 euro lunar. Dacă tu ai fi patron în Belgia şi ai deschide firmă în România, ai plăti la acelaşi nivel sau ai da tot minimul pe economie?

  4. Mai Alex, mai ficior … Cand eram mic si mie mi se parea ca lucrurile sunt, in esenta, doar in alb si negru.

    Acum vreo 7 ani eram sef de sectie intr-o fabrica (capital 100% privat, italian). Sectia o construisem eu impreuna cu R., un coleg italian. R. a iesit la pensie is am ramas singur, asigurand, in continuare, cresterea sectie ca nivel de productie si calitate. Dar ia ghici? Marii manageri (si italieni, si Romani) se gandesc ei mai bine si … imi pun drept sef un tractorist. JUR!!! TRACTORIST!!! Aceasta era calificarea lui!!! Eu ridicasem sectia de la 0 (monasem majoritatea echipamentelor cu mana mea!) pana la peste 5000 de ore-productie lunar. Sustinusem audituri (ale sectiei mele, fireste) atat in limba Romana si italiana cat si in Engleza, pentru clienti spanioli, francezi, italieni si americani si MI S-A PUS DREPT SEF UN TRACTORIST CARE ABIA VORBEA!

    In concluzie: uneori este independent de tine.

    Si o intrebare: cu ce drept anafabetul se purta urat cu doaman respectiva? Chiar daca ar fi invers, adica el cu 5 facultati si ea proasta de-mpunge, cine ii da lui dreptul sa-i vorbeasca ne-respectuos?

    Se pare ca ai ajuns sa nu mai vezi padurea de copaci.

    (Pentru cei curiosi de final: Ce-am facut? Mi-am luat inima-n dinti si am iesit in freelance. Un prim contract de circa 6 luni in Angola, urmat de altul de circa un an in Gabon si … lucrurile s-au aranjat pe acest fagash … Ca idee, cand am revenit sa-mi iau cartea de munca dupa circa 3 luni, fosta mea sectie pierduse cam 15% dintre Clienti si aveau eficienta cam 1/3 din ce avusesem eu.)

    • @Daniel: nu vorbea nerespectuos cu ea, ci doar îi dădea indicaţii. Nici pe departe altceva. Pur şi simplu, asta era reacţia ei. Asta a înţeles ea, că atîta a dus-o capul. Cu două facultăţi şi master.

  5. Să înţeleg că de la middle-management în sus sunt numai oameni cu mintea brici care muncesc de le sar capacele pentru banii mulţi pe care-i cîştigă? No kidding!? Am rezolvat-o şi p-asta cu piaţa muncii.
    Deci, dacă vreau ca lumea să mă trateze frumos, să-mi vorbească politicos, să nu mă-njure, să nu mă ţină ostatic, să mă plătească la timp, să nu mă pună să fac lucruri în afara fişei postului (cele pentru care nu sunt calificat, adică, şi pentru care nu m-a angajat iniţial), trebuie să mai fac o facultate? Poate două? Un master? Un doctorat?
    Pot să înţeleg de ce vin oamenii să se angajeze pe un salariu care nu le-ar permite nici să-şi plătească chiria, pot să înţeleg multe lucruri aberante ce se petrec în jurul meu. Dar articolul ăsta nu pot să-l înţeleg. Ţi-o spune un luzăr care a făcut o facultate inutilă şi a trecut prin foarte multe mizerii gratuite din partea angajatorilor.
    Zici că trebuie să muncesc? Ce? Ce-am învăţat în timpul cursurilor de facultate în care profesorii fie nu vorbeau limba în care trebuiau să predea (engleza), fie nici măcar nu se mai deranjau să mai apară la cursuri (cei români, pentru că n-am avut un profesor străin care să fi chiulit, nici măcar o singură dată, fie el şi bolnav). Facultatea aia în care orice angajator din România îţi spune rînjind că ai pierdut vremea, pentru că nu te-nvaţă ce trebuie? Să muncesc zici. Da dacă n-ai nici o experienţă, cum mama mă-sii să munceşti? Ce să-nveţi de la un agajator care vrea să-i vii şi cu clienţi, şi cu contracte şi cu mama? Nici nu merită să mă mai obosesc. Dar îţi sugerez un exerciţiu. Mergi la forţele de muncă şi vezi ce cursuri sunt pentru şomeri. După aia deschide RL şi vezi cîte joburi sunt pentru cei care termină cursurile ălea.
    Oamenii de care zici tu, nu vor să cheltuie banii pe lucruri inutile, ci vor să trăiască un pic, doar un pic peste limita sărăciei. Să nu moară de foame. Atîta tot. Din banii lor, pentru că ei presupun că dacă nu sunt daţi afară, înseamnă că sunt profitabili, şi dacă sunt profitabili pentru angajator, poate merită şi ei un pic de respect. Şi respectul se măsoară şi în felul în care îi vede angajatorul şi clienţii, nu ca pe nişte cîrpe, care pot fi înlocuite oricînd. Nu ca pe nişte rebuturi, pentru că au vina să se fi născut la momentul greşit.
    Te scutesc să-mi mai răspunzi, pentru că nu mai trec pe aici.
    Jalnic.
    Pe mine, unul, m-ai pierdut de cititor definitiv.

    • @neagrigore: Evident că de la middle-management în sus mai sînt şi idioţi, dar nu despre asta e vorba. E vorba că nu înţeleg marile aşteptări ale oamenilor. Vai, dar e hypermarket, cum să plătească atît de puţin? Ei, bine, uite că se întîmplă. De ce te-ai mira de asta? Ah, că nu o fi moral? Asta e partea a doua.

  6. salariul e ceva ce se regleaza la nivelul pietei muncii. daca marea turma nu crede ca munca depusa nu e valoroasa, tu ca individ nu ai cum sa ceri prea mult fata de cat ofera piata. Negociarea salariului, cam ca orice negociere, contine multi factori subiectivi. daca directorii au obsesia profitului cu orice pret iar pe piata muncii salariatii nu prea sunt interesati de veniturile lor atunci se va vorbi despre ‘reducerea costurilor’ si cu ceva mai mult tupeu ‘eficienta’ si chiar ‘disponibilizari’. nu, nu va vorbi firma ci directorii ei. o firma nu poate vorbi – ea nu exista fizic ca sa aiba o constiinta proprie – insa managerii ei da. si egoism exista in oricine – cine nu are egoism in el sa imi doneze banii si hainele de pe el – intrebarea este cat de mult egoism se manifesta fata de ceilalti membrii ai societatii. si sub ce forma (una mai rafinata este ‘hotii de politicieni care ne tot fura si nu se mai opresc’)

  7. Ca fapt divers, la Kaufland la mine în sat cea mai “calificată” vânzătoare de care am cunoştinţă are trei facultăţi (nu am reţinut câte masteruri):
    – administraţie publică
    – asistenţă socială
    – marketing

  8. Argumentele mi se par de toata jalea, si asta iti spun din perspectiva cuiva care a studiat ceva si are un salariu f bun si o situatie extrem de stabila. Dar mie nu mi se pare normal ca diferentele dintre salarii sa fie atit de exorbitante. Suntem toti oameni si avem anumite necesitati ca sa traim decent. Nevoile de baza sunt la fel pentru toti (masa, casa, copii, masina, telefon, etc), si ar trebui sa le putem plati fara emotii … ceea ce nu cred ca e cazul pt o casierita de hypermarket. Oamenii astia muncesc o zi intreaga, chiar daca fac munca necalificata, si nu cred ca pot sa fie multumiti la sfarsitul lunii. Diferenta de studii ar trebui sa se vada in salariu, dar nu justifica umilirea oamenilor astora doar pentru ca n-au avut inspiratia sa aleaga o facultate care se cere la o varsta la care nu-i usor sa stii ce vrei sa faci in viata, sau n-au avut parinti care sa se ocupe de ei sa treaca cu bine prin scoala, etc … sunt multe motive care pot juca. Si sunt de acord cu comentariul de mai sus al lui neagrigore – cursurile pt someri sunt ridicole, si asta in ciuda sumelor imense de bani europeni care s-au dat pt formare continua prin POS DRU. Iar daca tot vorbeai de salariul minim in Belgia ca fiind de 1500 EUR, pentru ce motive s-a stabilit salariul asta la 200 EUR in Romania? Cunosc f bine Belgia, si chiar daca Romania ramane mai ieftina, nu e de 7 ori mai ieftina …

    • @Cristina: corect, n-am zis nu. Poate am făcut eu comparaţia greşită. Ţi se pare normal ca un medic rezident, cu şapte ani de facultate, să aibă 900 de lei leafă, iar un vînzător/casier să aibă mai mult de 800?

      Asta ca să ne raportăm un pic la realitate. Comparaţiile cu alte ţări sînt bune pînă la un punct. În acelaşi timp, România e ţara cu 50% populaţie din mediul rural, unde lenea e la ea acasă. Da, ştiu, oamenii nu-şi permit să cumpere tractoare. În acelaşi timp, nici nu-şi bat capul să urmeze exemple. Dacă vrei să ducem socoteala mai departe, hai să readucem tuturor aminte că economia României e susţinută de vreo 3-3,5 milioane de angajaţi în mediul privat, care plătesc şi pensii, şi şomaj, şi asigurări sociale pentru toată lumea. Contextul e un pic mai amplu şi le implică şi pe cele de mai sus. Lene, sărăcie, legislaţie idioată, fiscalitate şi mai idioată etc.

  9. @ Alex

    “Lefurile de aici se raportează şi la economie, în general, nu doar la “sîntem noi mai amărîţi” şi “viaţa e nedreaptă.” ”

    Alex cam multe chestii NU se raporteaza la economie: pretul benzinei, pretul mincarii (in proportie de 50% mai mare ca in tarile alea meseriase), pretul hainelor, pretul energiei electrice, etc, etc. insa DOAR lefurile sunt raportate la ea.. vezi ironia :))

  10. Salariul este un pret – pretul muncii. Eu, atunci cand ma angajez, primesc un pret pentru calificarea, experienta si priceperea mea. Daca imi convine, il accept si ma vand, daca nu – mai caut.
    Acest pret nu are legatura directa cu alte preturi (benzina, alimente, chirie) si nici cu pretul muncii din alte tari. Raportarea la salariile din alte tari e inutila – cine nu e multumit ca primeste un sfert din banii pe care compania i-ar da in Belgia, nu are decat sa se mute in Belgia. Sau sa fie vesnic somer in Romania, asteptand momentul cand salariile in Romania vor fi egale cu cele din Belgia.
    Ce pot face eu ca individ pentru a ma vinde mai scump? Ma uit la ce se plateste mai bine, ma analizez si decid ce as fi in stare sa fac si ma duc in directia aceea. Si eu am facultate, master si doctorat, dar am realizat repede ca diplomele nu tin de foame si m-am reprofilat.

  11. ma intreb ca prostu’ – ce senzational, salariul de casier e minumul pe economie! ca sa fie corect, cat ar trebui sa fie maximul pe economie? ce observatie si in Belgia tot salariul minim pe economie se ofera, doar ca acolo salariu minim inseamna 1500 de euro, nu 200 ca in Romania. cine e responsabil de marimea salariului? A patronului care nu trebuie sa stie altceva decat sa dea salarii cat mai mari? sau a angajatului si a sindicatelor?

    • @Silviu: la noi, vinovată e istoria. Nu glumesc. Gîndeşte-te că avem jumate de veac de comunism care i-a învăţat pe oameni să ceară. Odată dispărut comunismul, ne-a rămas neocomunismul, 25 de ani în care, în loc să fie stimulat spiritul antreprenorial, s-a continuat acordarea ajutoarelor sociale stimulîndu-se lenea. Or, cînd omul stă acasă şi nu vrea să muncească (să vezi ce frumos e în provincie – de ce să mă angajez pe 800 lei, cînd iau 600 şomaj şi nu fac nimic?), economia stă pe loc. Cînd 70% din populaţie trăieşte din banii de la stat, apare un cerc vicios. Statul nu poate impune un salariu minim de, să zicem, 1.000 de euro, căci un angajator (unul de provincie, să zicem) n-are nici de unde-l plăti, nici de unde plăti dările la stat, în condiţiile în care nu poate susţine vînzări care să-i permită să încaseze suficient. De la cine să încaseze? De la cei 70% care trăiesc din nimicul primit de la stat şi care abia au bani de pîine, cartofi şi fasole?

      De asta şi zic: da, putem compara cu alte ţări pînă la un punct. Dar nu poţi compara România, unde comunismul se resimte 25 de ani mai tîrziu, cu Belgia, Germania, Spania, Franţa, unde omul a fost obişnuit să-şi facă un rost (“îmi place să desfac maşini, mă fac mecanic; îmi place să schimb ţevi, mă fac instalator”) în sensul de “am o meserie, pun de-un SRL şi fac bani din ea.” La noi, instalatorii şi mecanicii au fost angajaţi la stat. S-a împămîntenit principiul “timpul trece, leafa merge.” Cine e responsabil, deci? În primul rînd, ăia care ne-au obişnuit aşa. În al doilea rînd, oamenii, care nu vor să-şi pună mintea la contribuţie şi cred că, dacă statul a dat timp de 50 de ani, trebuie să dea şi acum.

  12. Comparatiile cu alte tari, cu alte calificari, cu orice, sunt degeaba.

    Ideea de baza e foarte simpla si le-o reamintesc mereu tuturor celor care mi se plang de salariul lor. Daca tu pleci, in cat timp gaseste angajatorul tau pe cineva care sa te inlocuiasca pentru acelasi salariu, sau mai mic? Si, evident, care sa faca treaba aproape la fel de bine ca tine. Daca raspunsul e “foarte repede”, atunci e nasol. Nu ai sanse la salariu mai mare. Daca raspunsul e “greu de tot” atunci cere mai mult, pune presiune si, daca nu obtii ce iti doresti, cauta la altii. Sigur vei primi un salariu mai bun.

    Sa rezum in 2 cuvinte: CERERE si OFERTA.

  13. @Alex: mersi de raspuns
    sunt nemultumit de titlul oarecum alarmist in timp ce articolul si discutia care urmeaza sunt despre valaoarea salariului minim. de aceasta am incercat sa fiu usor ironic.
    in rest sunt de acord cu tine in comentariul tau, una e ceea ce se declara oficial si altele sunt valorile oamenilor. comunismul a inoculat ideea de asistat social si pentru asta a exploatat clasa de mijloc, cea care poate crea cel mai bine ‘plusvaloare’. satui de taxare indirecta multi romani care isi doresc bunastarea materiala emigreaza. salarizarea din occident este conceputa pentru o clasa de mijloc, in care si casierii sa intre chiar daca mai pe la josul ei. in romania se doreste ca toti sa devenim niste dependenti de statul paternalist. de aceea sunt salariile asa de mici. si Cipper are dreptate cand spune de reglaj pe piata muncii in functie de cerere si oferta, insa cum am scris in primul comentariu, in negociere mai intervine si o latura subiectiva – iar daca membrii unei parti din tranzactie se auto-neglijeaza emotional nu vad cum cateva exceptii dintre ei sa o duca nesperat de bine. prin auto-neglijare inteleg mentalitatea de ‘cineva o sa aiba grija de mine, eu nu trebuie sa fac nimic’. mentalitata indusa de comunism. ca fapt divers vorbim de nivelul neurologic al valorilor din NLP.

  14. Voi vorbiti de legea cererii si ofertei invatata pe piata haotica din Romania. In toate statele din vestul si nordul Europei, statul se implica si pe cat posibil incearca sa nu lase oamenii muritori de foame, sa organizeze sistemul acolo unde piata nu merge … daca oamenii astia n-au decat 200 de euro, n-au cum sa se alimenteze de la hypermarketul respectiv, or sa mai primeasca ajutor de la tara (de la cei care nu muncesc … dupa imaginea pe care o ai tu), etc … daca ei nu consuma, inseamna ca consuma doar cei care sunt bine platiti, f putini, si deci venitul la buget din TVA scade, si intram in cercul vicios de care vorbeai, unde doar cei cu venituri mari contribuie.

    Alex, cred ca ti-ar prinde bine o iesire in aer liber pe la tara/provincie, acolo unde toata lumea sta degeaba si primeste ajutorul de somaj si e fericita … asa cum crezi tu. Nimeni nu se simte bine sa fie un asistat social toata viata, n-are cum, poate cu cateva exceptii.

  15. @Alina:
    partea I:
    orice sistem are nevoie de clienti. in momentul in care facultatile ‘dau diplome numai la cei ce merita’ mare parte din profesori isi taie craca de sub picioare. si cine zice ce inseamna examen corect? tu crezi intr-o meritocratie birocrat-oficiala. ei bine eu cred ca ministra de finante a facut Harvard corect si cinstit, insa provaduieste aberatii de genul ca daca nu se majoreaza taxa la combustibili nu se pot plati pensiile. asta e exemplu in care a tocit cartea exemplar, a obtinut hartia de imagine insa in practica face cu totul altceva decat ce a fost invatata.
    partea II: ‘si toti posesorii de diplome cinstite dar putine vor fi angajati pe posturi serioase si numai diploma va asigura salariu mare.’
    eu am diploma de inginer auto ce imi deschide urmatoarele optiuni:
    -sef service auto in provincie, cateva sute de euro.
    – ceva proiectare la Renault da cand s-a deschis in 2007. pot spera la 1000 de euro, in cel mai bun caz la limita vreo 1500, dar pentru 10 ore de munca pe zi, sarcini garla si stres imens.
    – Germania, sub 2500 de euro
    – Anglia, peste 3000 de euro pana poate in 5000. (destinatia multora din gara Renault)
    Costul vietii creste si el dar nu asa spectaculos.
    aceeasi hartie, diverse salarizari. ah si se cer multe cunostinte pe langa hartia respectiva. sa te angajeze doar pe hartie? un patron german imi povestea cum i-a dat papuci unuia ce spunea ca a invatat meserie de pe youtube. dar avea hartia oficiala.

  16. @Cristina: statul German se autodefineste ca o societate de piata liberala dar cu anumite aspecte socialiste, adica lasa oamenii si patronatul sa se desfasoare pe o piata libera si intervine numai in caz de monopol ce creeaza probleme sociale deosebite. autodefinitia asta nu e partidului de guvernamant ci a statului, indiferent de ce partid e la putere. cel mai mare sindicat din Germania are mai multi membri decat cel mai mare partid. asta inseamna ca daca neamtul X e socialist si neamtul Y liberal amandoi au au acelasi negociator de revendicari salariale.

  17. poate mai normal ar fi ca aceste diplome de facultate sa se dea celor care le merita, care invata din timpul facultatii, participa la cursuri, iau examenele corect, iar in acest fel si diplomele de facultate vor ajunge sa conteze.
    in mometul in care vor ajunge sa conteze, poate nu ne vom main intalni cu situatii in care un absolvent a doua faculati si un master este un vanzator intr-un supermarket.
    in situatia de fata, persoana respectiva nu va ajunge sa mai aiba 3 diplome, ci va fi o vanzatoare fara diploma ca sa nu i se mai para ca este atat de neindreptatita

  18. Salut,

    Cine stie, poate se citeste si parerea asta, contrara un pic articolului.
    Pe de o parte, este evident ca trebuie sa fie o stratificarea salariilor.
    Sefii – salarii mai mari, cei de jos – salarii mai mici.
    Nu pot fi toti egali, nu toti fac aceeasi munca, tipul de munca determina salariul, tipul de pregatire determina salariul, etc.

    DAR, problema este ca si cel cu salariu mic trebuie sa aiba cat decat un respect si o demnitate, in sensul ca salariul trebuie sa ii acopere obligatoriu costurile vietii.
    Daca nu e asa (si nu e), nu poti sa ii ceri omului sa nu arunce hartia pe jos, sa nu fure, sa fie corect. Daca munceste constit si nu poate sa traiasca, tot contractul social dispare.
    Poate casierul sa aiba o viata demna in Bucuresti cu 800 ron? Sa plateasca chirie+mancare+transport?

    Un exemplu de la nemti, cu salariul minim poti plati o chirie nu in orasul mare, dar intr-o comuna pe langa unde e la fel de curat si ai s-bahn/metrou care merge la timp. Mancarea este ieftina. In 2-3 ani iei si o masina second-hand. Asta este adevarul. Omul nu mai are grija banilor chiar asa mare cum este la noi, este mai detasat, poate avea hobiuri in timpul liber,etc. Casierul nostru cu 800 ron moare de foame in bucuresti la banii astia…
    Cel din germania, daca seful nu se poarta ok, se duce in alta parte pe salariul minim si e ok in continuare…

    Multumesc,

  19. @Cristina
    Nevoile de baza sint mincare, adapost si imbracaminte – poate cel mult prin exetensie la societatea moderna, access la sistemul de educatie si de sanatate. Nicidecum “copii, masina, telefon, etc” – astea’s sint nevoile tale personale si nu zic ca ai fi singura, dar nu sint de baza.

  20. @Silviu: “satui de taxare indirecta multi romani care isi doresc bunastarea materiala emigreaza. salarizarea din occident este conceputa pentru o clasa de mijloc, in care si casierii sa intre chiar daca mai pe la josul ei.”

    Cu toată părerea de rău, e logică de inginer, şi încă mai rău, din cel care în timpul liber se joacă mult pe calculator: pun resurse şi îmi ies unităţi, mai bag nişte resurse şi upgradez unităţile şi baza, am început cu cele mai proaste unităţi şi acum am unele din clasa de mijloc.

    1. În viaţa reală, şi (co)mu(n)iştii şi occidentalii au un instinct de clasă extrem de puternic, care nu ţine seama nici de studii, nici de salarizare şi nici de avere, pur şi simplu există şi îţi ridică bariera în drum. Dacă e vorba strict de venituri, în SUA ai avea mai mulţi bani dacă ai fi un meseriaş bine calificat (spre exemplu, unul care lucrează în marină, sau pe platformele oceanice de petrol) faţă de un avocat debutant, dar diferenţa de clasă sare în ochi de la kilometri: unul e mai redneck de felul lui şi bea multă bere, celălalt e intelectual. Nu pot să se întâlnească şi să stea de vorbă. Ca şi la (co)mu(n)iştii români, un profesoraş de la ţară avea venituri infime faţă de un veterinar sau un şofer de TIR, dar el nu se compara cu ei, era din aristocraţie, îl pupau în fund.

    2. Mulţi români care au făcut foamea în sărăcia din 1996-2002 îşi doreau bunăstarea materială, şi din 2006 încoace îşi iau tot timpul şuturi în dos: când o taxă de primă înmatriculare, când o acciză la benzină, când un TVA de 24%, când o porcăială în presa de scandal, când mai taie un Chelios din salarii, după care vine un pontos şi mai pune ceva la loc.

    De fapt, din punctul de vedere al deţinătorilor puterii (demnitar, baron al asfaltului, magnat industrial, bancher) tocmai faptul că la un moment dat “dependenţa de statul paternalist” a slăbit şi nişte oameni care munceau au dobândit “un mic grad de bunăstare materială” e o problemă, şi s-a văzut în timpul duduielii economiei de ce: fiindcă au contestat Statul. Cineva care făcuse nişte bani dintr-un teren sau o mică afacere, în vremea duduirii economiei îşi băga ceva în el de Stat:
    – “ceee, mă opreşte un Garcea cu 8 clase de la Circulaţie!? Pă mine, care am BMW şi studii la Hyperion!!??”
    – “ce, mă duc eu la ghişeu la impozite cu toţi nespălaţii? Să stau la coadă la o proastă care nu ştie să umble pe calculator?”
    – “doctorii ăia şpăgari de la Stat? Să crape! Io mă duc la spital la Regina Maria, că am bani!”
    – “nu-mi dă Primăria autorizaţie? Păi dă ce, io nu pot să fac casă cum vreau? Ce-i aia urbanism?”
    – “mă amendează boul ăla dă inspector? P–a, îi dau o şpagă să mănânce şi gura lui. Dacă tot îmi face probleme, vin cu avocatu.”

    Sistemul social de la noi (salarizarea, Codul Civil, regimul fiscal) nu e conceput ca în Occident fiindcă problema de bază pe care au încercat s-o rezolve şi oamenii Regatului, şi Dej, şi Ceaşcă, şi Iliescu şi cei de după ei stă în potolirea conflictului de clasă şi ţinerea fiecăruia în banca lui. De asta avem salarii de 3 parale la o productivitate mult mai mare ca a unui occidental pe acelaşi post, şi de asta pe occidentali îi pot plăti gras: fiindcă de la ei nu se aşteaptă ca banul din buzunar să îi facă excesiv de curajoşi şi să răspundă unui poliţist “Garcea prost ce eşti, fac ceva pă caşcheta ta!”

  21. @Nautilus: de ce e rau sa-ti “upgradezi” financiar cetatenii propiei tari daca esti conducatorul ei? ca dupa ce prind putere capata independenta si te comenteaza, asa ca mai bine ii tii in mizerie ca in fabula gainii lui stalin. cam asta reiese din puctul 2. ei bine modul de functionare al societatii de la punctul 2 este o cultura a distrugerii celorlalti, incare cine are putere sau bani ii anihileaza pe cei de sub el (mentalitatea lui jiji berbecali in anii lui de “glorie”). astfel statul e direct interesat sa-si slabeasca cetatenii, desi oficial declara invers. eu cred ca realitatea economica e una de interdependenta, de stat care ajuta cetatenii si cetatenii ajuta statul. daca un conducator politic nu reuseste sa explice asta electoratului prima mare cauza ar fi ca nu crede el insusi in ea. si nici populatia nu prea se inghesuie la vot.
    Ce este romania de pe vremea lui ceasca (singurul pe care l-am prins): cetateanul este sclavul statului, el trebuie sa produca si sa creeze (cam gratuit, asa din patriotism idealist) pentru ca functionarii pragmatici pana la cinism ai statului sa se bucure de n mii de beneficii. in Romania se pare ca cetateanul este subordonat statului, pe cand in occident statul e subordonat cetateanului cel putin la nivel declarativ.

  22. @Silviu: “realitatea economica e una de interdependenta, de stat care ajuta cetatenii si cetatenii ajuta statul”

    Într-o lume ideală, e foarte posibil să fie aşa. La noi, realitatea e diferită.

    @Silviu: “dupa ce prind putere capata independenta si te comenteaza, asa ca mai bine ii tii in mizerie ca in fabula gainii lui stalin. cam asta reiese din puctul 2. ei bine modul de functionare al societatii de la punctul 2 este o cultura a distrugerii celorlalti, incare cine are putere sau bani ii anihileaza pe cei de sub el (mentalitatea lui jiji berbecali in anii lui de “glorie”)”

    Este o cultură a distrugerii celorlalţi, şi pentru deţinătorii puterii e de dorit ca Berbecali să facă rău celor de sub el cât de mult poate, fiindcă Berbecali, cu tot cu furtişagul terenurilor şi cu alte măgării, a slujit acest model de societate. Berbecali nu a contestat niciodată Statul sau ierarhia socială, din contră, el avea nevoie ca Statul să existe şi să prospere, ca să aibă de la cine fura. Să conteste ideea puterii Statului, să spună “fac ceva pe doctorii voştri de la Stat, pe miliţienii voştri de la Circulaţie şi pe trepăduşii de la impozite”, însemna să facă rău găinii cu ouă de aur.

    După cum s-a văzut, Berbecali a luat o pedeapsă cu suspendare pentru bătaia cu hoţii şi o pedeapsă minoră pentru furtişagul cu terenurile.

    Cel care a contestat unul din stâlpii ierarhiei sociale, în schimb, face 4 ani şi jumătate la puşcăria din Timişoara. Oficial, “pentru că s-a bătut”. Ca şi Becali cu hoţii. Neoficial, toată lumea ştie de ce.

    Probabil dacă Pussy Riot ar şti româneşte şi ar citi ziarele de la noi, până şi ele ar şti.

  23. @ Nautilus: chiar nu stiu cine a luat 4 ani jumate la Timisoara.
    si mda, Romania e o cultura a distrugerii. E ca in “1984” al lui Orwell, in care clasa conducatoare distruge celelalte clase (in special cea de mijloc). nu conteaza ca si colateral loveste si in ea, important e ca diferenta RELATIVA dintre ea si celelalte clase sa fie cat mai mare. ca date arbitrare 12 e de 4 ori mai puternic decat 3, insa 1012 e aproape egal cu 1003. o clasa conducatoare obsedata de putere va vrea sa-si aiba situatia materiala la nivelul 12(ai de sus) fata de 3 (ai de jos) si nu ca economia sa se ridice la un 1012 contra 1003, unde controlul puterii devine instabil. exemplu real a fost taica ilici care a aprobat si sustinut mineriade ce “au adus liniste” cu pretul izolarii externe economice si diplomatice. au adus liniste in primul rand juntei sale politice.

  24. @Silviu: ehhh, n-are importanţă… unu’ care s-a pişat pe o cruce.

    Măcar dacă ar fi făcut-o înainte să pupe Becali acolo! :D

  25. Info: In “vest”, economia e capitalista insa sistemul social pt. cetatenii statelor este socialist (prima revolutie socialista din istorie a fost in 1789). De aceea britanicul nu lucreaza pt.6lire/h, isi permite sa stea pe banii statului si sa puna sclavii moderni sa faca munca lui. Si, bineinteles, urla ca i se fura locul de munca de “emigranti”. Ipocriti…

  26. Cata umilitate despre aceste amarate de casiere…..se vorbeste despre leafa unui casier….uitati-va si in alte tari..au un salariu decent aceste casiere…aici , daca se poate sa se muncesca gratis…este ok…voi toti care comentati nu aveti dreptate…