Sărăcia pământului

E cumva ironic că, din toată mişcarea împotriva PSD din iarnă, când zeci de mii de oameni au ieşit în stradă după Colectiv, PSD este partidul care a ieşit şi mai puternic. Dacă te uiţi la cum arată politica românească acum, PNL a ajuns o epavă.

E partidul în care Alina Gorghiu bate cîmpii, iar Vasile Blaga îşi încleştează dinţii, de cele mai multe ori, ei între ei, partid care n-are nici o reacţie, iar atunci când are, e ca mieunatul motanului meu când nu ştie dacă să miaune sau dacă să caşte. Pe tonuri medii, lungit şi uşor oscilant şi lipsit de orice determinare; practic, complet nehotărît dacă tre’ să miaune sau să caşte.

Fix aşa e Gorghiu cînd deschide gura, în timp ce Blaga stă pe după fuştele doamnei, ca să nu strice şi mai rău imaginea partidului, că oricum îl asociază toată lumea cu Băsescu. Da, în continuare.

victor-ponta

Între timp, după ce l-au trimis pe Ponta în vacanţă pentru o perioadă, ca să pară că se dezic de el, pesediştii s-au repliat rapid, iar acum se pregătesc să-l proptească în locul lui Zgonea, ca şi când nimeni nu i-ar fi cerut vreodată demisia. Zgonea, apropo, după ce a pus piciorul în prag, a devenit cel mai frecventabil pesedist dintre toţi pesediştii.

Ca să fie tacâmul complet şi sfidarea dusă până la capăt, tot partidul se dă peste cap să-şi treacă legile penale, să schimbe oameni, să pună beţe-n roate guvernului, şi totul cu zîmbetul pe buzele lui Dragnea, condamnat penal, fără nici cea mai vagă urmă de ruşine.

De ce se întâmplă asta? Păi, să ne uităm la efectele scandalului Hexi: singura grijă a românului e mâncarea. Nu economia, nu jobul, nu banii, nu şoselele. În nici un caz educaţia, sub nici o formă sănătatea. Mîncarea. De restul, Dumnezeu cu mila.

Da, la modul cel mai serios, românii îşi urează sănătate unii altora în loc să se ducă la doctor, dar spun “cum o vrea Domnul”, adică un fel de “fie ce-o fi” optimist, plus “nici ăla nu-i mai bun” şi tot restul pomelnicului de negare a realităţii. Pentru ei, asta e realitatea: “doamne-ajută”, mâncare să fie, că pe restul, vorba poetului, “bucuroşi le-om duce toate.”

Trăim într-o societate care se scaldă într-o amară ignoranţă.

Dacă românii n-ar fi fost ignoranţi, erau pline străzile împotriva partidelor care au protejat şi au acoperit un sistem corupt, care a omorât cu zile mii de oameni pentru ca un Condrea să se îmbogăţească din vânzarea de apă chioară pe post de dezinfectant. Au ieşit câteva sute. Cam atât de mult ne doare. Iar când ne doare fizic, mai băgăm nişte ampicilină fără reţetă, dăm cu ceai de muşeţel, tragem o cruce cu faţa la icoană şi zicem “doamne-ajută!”

“Lasă, că n-o să mi se întâmple tocmai mie, n-ajung eu în spital”, asta gîndeşte românul în timp ce coboară să mai ia o pâine care, peste trei zile, va putrezi, că n-apucă s-o mănânce până nu le termnă pe celelalte trei cumpărate acum două zile.

Frica de foame bate raţiunea. Nu există gîndire critică, nu există responsabilitate civică, nu ne pasă de zecile de mii de copii din orfelinate, de faptul că femeile sunt bătute în fiecare zi la pachet cu plozii lor, grija principală e să semneze pentru ca-n Constituţie să scrie că o căsătorie trebuie să fie făcută doar între un bărbat şi o femeie, asta e marea problemă a ţării, nu sărăcia lucie.

Şi nu e doar o sărăcie palpabilă ori statistică, ci e şi o sărăcie a spiritului.

Că tot începusem cu PSD-ul. Azi, pare mai puternic ca niciodată în ultimii patru ani, în ciuda oricăror proteste. Ba mai mult, e mai agresiv ca niciodată, chit că şi-a pierdut apendicul numit UNPR. Vor veni alegerile. Ne vom uita pe liste şi ne vom întreba ce să votăm. Un PNL la fel de mut ca fostul lui şef, Iohannis? Un PSD tot mai agresiv şi mai nesimţit? Care dintre ele e mai rău şi care e mai prost? Chiar toate partidele sunt aceeaşi mizerie? De ce să votez? Şi de ce nu există alternative?

Simplu. Nu există alternative din cauza ignoranţei şi a indiferenţei. Nu ştim şi nici nu vrem să ştim. Unde-i mâncarea?

Nepăsarea, blazrea, “capul plecat sabia nu-l taie”, lipsa de încredere şi lipsa de reacţie, lipsa de implicare. Asta e, de fapt, sărăcia. Sărăcia care te ţine-n sărăcie. Asta e, în fapt, sărăcia pământului.

(Foto via CursdeGuvernare.ro – dacă ştie cineva sursa originală, rog să-mi semnaleze.)