satisfaction

Scriam deunazi despre calitatea stirilor care intra intr-un buletin informativ. Cel putin in radio. Ei bine, simti o oarecare satisfactie, chiar mai mult decit atit, atunci cind vezi in jurul tau ca ideea de calitate e preluata si de altii, cind chiar ti se spune in fata: daca nu erai tu, scriam numa’ porcarii; ma deranjeaza sa citesc timpenii, stiri de doi lei, fara nici o relevanta.

De unde urmeaza una bucata conversatie (de fapt, doua replici). Eu: deci n-am urlat de pomana la voi. Raspuns: NU. Desi urasc ideea de a fi luat de model sau numit formator, pentru ca eu nici nu am invatat cum sa, nici nu am in singe ideea de predare la catedra (in ciuda faptului ca ambii parinti sint foste cadre didactice), e chiar un sentiment misto sa vezi ca atitudinea ta profesionala este luata in seama. Ba chiar este copiata in sensul bun.

Revenind la partea cu urlatul, am mai zis-o de multe ori: nu cred ca m-ar vrea nimeni sa-i fiu sef. Sint dracos rau si, asa cum am mai zis-o, in timpul liber putem sa fim cei mai buni prieteni, la munca sintem dusmani daca nu iti faci treaba bine. Chiar daca nu urlu, cind spun ceva pot sa o fac sa doara. Doua dintre fetele de aici au simtit-o pe pielea lor. Una a plins (daca nu chiar amindoua), iar cealalta m-a vrut impuscat. Astea sint chestii pe care inveti de-a lungul vremii, de regula fata in fata cu interlocutorul, cind iti dai seama ce intonatie si ce tonalitate trebuie sa folosesti pentru a pune punctul pe i cind adresezi o intrebare la care nu vrei un raspuns evaziv sau ocolisuri dintre cele mai penibile.

Nu pot sa spun decit ca ma bucur atunci cind vad ca si pe altii ii deranjeaza ce ma deranjeaza pe mine, cind mi se multumeste pentru ce au apucat sa invete. Feels good.

In alta ordine de idei, track of the day ar fi Iris – Vino pentru totdeauna. Suna super bine, iar refrenul e misto – de fapt, singurul care conteaza din toata piesa :)).

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.