Cum putem schimba România după victoria lui Iohannis

Sînt doi termeni la care m-am gîndit după ce Iohannis a cîştigat alegerile: “crowdsourced democracy” şi “open source governance”. Nu-s uşor de tradus, dar o să încerc să le explic mai jos, cu atît mai mult cu cît România se află într-un moment istoric din cel puţin un punct de vedere. Sînt trei lucruri pe care vreau să le amintesc înainte de a discuta noţiunile de mai sus.

democratie

1. La finalul reportajului de la sediul de campanie al Monicăi Macovei, pe care l-am scris pentru Vice, spuneam că văd o generaţie cu o putere de implicare incredibilă (comparativ cu anii anteriori), tînără, cu putere de muncă, educată şi cu o sete de schimbare nemaipomenită. Sînt voluntari care au dat bani de la ei ca să-şi susţină candidatul preferat, persoane care şi-au luat concediu sau au demisionat ca să poată face activism pe gratis. Sau doar oameni care s-au implicat în timpul liber.

2. După protestul de duminică, cînd au ieşit în stradă 15.000 de oameni, în marea lor majoritate tineri, probabil mulţi cu studii superioare şi joburi bine plătite, e incontestabilă setea de schimbare şi nevoia lor de a se implica măcar în anumite momente, nevoia de a-şi apăra drepturile şi de a cere justiţie.

3. Discutam de dimineaţă cu un amic, la telefon, despre cît de repede a fost picată legea amnistiei şi graţierii şi de cît de repede i-au sacrificat pesediştii pe Ecaterina Andronescu şi pe Miki Şpagă. Şi sînt convins că au fost sacrificaţi de dragul de a-şi mai spăla imaginea după ce-au vrut să măsluiască alegerile şi ca să lase impresia că sînt dedicaţi “lozincii” lui Ponta, aceea că el va proteja justiţia. De ce contează asta? Pentru că, dacă ne uităm la cum s-a votat în judeţele roşii, vedem că lumea a ieşit să-i penalizeze pe corupţi. Că acolo unde cineva a făcut primul pas spre curăţare, vin şi alţi români şi ajută, pentru că există speranţă. Altfel, stăm acasă şi credem că nimic nu se va schimba. Dar dacă ceva s-a schimbat, ajutăm şi noi.

De cîţiva ani, mă bîntuie acest citat din J. F. Kennedy: “Ask not what your country can do for you, ask what you can do for your country.” Cred că avem toate premizele şi contextul potrivit pentru a pune în practică exact acest lucru. Mai mult ca niciodată, în 2014, am văzut cea mai mare dovadă de implicare şi de activism civic din România. De ce să nu profităm de asta?

Crowdsourced democracy e un concept relativ nou, are cîţiva ani, şi dacă-mi amintesc bine, a fost pus în practică deja în Islanda, parcă. Se bazează pe implicarea cetăţenilor în crearea legislaţiei şi nu se limitează doar la asta. Avem legi idioate, scrise cu picioarele, interpretabile, şi am putea să le discutăm pe o platformă online, să le îmbunătăţim şi să cerem corectarea lor sau a limbajului în care sînt scrise.

Open source governance e un alt concept relativ nou, cam în aceeaşi idee, însă poate fi adaptat şi completat. Avînd în vedere că în campania Monicăi Macovei, de exemplu, s-au implicat oameni din tot felul de domenii, de la antreprenori în IT pînă la designeri, de ce nu ne-am folosi de asta pentru a dezvolta unelte care să facă politica şi guvernanţa mult mai transparente?

Sîntem, cel puţin teoretic, pe primul loc în Europa în zona de dezvoltare IT. De ce nu ne-am organiza astfel încît să producem o aplicaţie open-source, la care să contribuie şi pe care să o testeze cît mai mulţi programatori şi designeri, astfel încît să producem un sistem securizat, uşor de folosit, de exemplu pentru votul electronic? Sînt atît de mulţi oameni cărora le e lene să treacă strada; de ce nu le-am crea o aplicaţie de mobil? Am arătat că putem munci gratis pentru un candidat. De ce n-am face asta pentru o ţară întreagă?

De ce nu am crea un soft care să rezolve problema votului multiplu, făcînd verificarea mult mai uşoară, direct de pe un smartphone sau de pe un laptop? Da, ştiu, teoretic, există, practic… n-am găsit-o. De ce să plătim peste două milioane de euro lui Sebastian Ghiţă (sau oricăruia din clientela politică) pentru un soft ce nu poate fi folosit în secţiile de votare, cînd putem s-o facem noi gratis, lucrînd o oră sau două pe săptămînă? De ce să nu lungim perioada de vot, ca-n SUA, la două săptămîni, iar site-ul ori aplicaţia de vot să ţină loc şi de informare, oferind acces direct la programele electorale celor nehotărîţi?

De ce nu putem crea o platformă online la care să contribuie cît mai mulţi oameni în dezbaterea unei propuneri de lege? Hai să ne amintim de studentul la drept care a depus plîngeri penale de alegeri. De ce n-ar putea să contribuie la o lege? Ne bazăm prea mult pe aceiaşi legiuitori care produc aceleaşi legi interpretabile, în limbaj de lemn. De ce n-am lăsa cetăţeanul obişnuit să întrebe ce mama naibii a vrut să spună parlamentarul în fraza din nu-ştiu-care articol? Iar ăsta e un exemplu minuscul faţă de cîte unelte pot fi create.

Evident, nici un partid n-ar vota, în primă instanţă, o asemenea propunere. Dar dacă ar ieşi 20.000 de oameni în stradă a doua zi după respingerea ei, ar face-o? Au ieşit pentru românii din diaspora, de ce n-ar ieşi pentru cei de-acasă? Pentru că despre asta e vorba: de a profita de acest momentum şi de a începe să ne implicăm activ. Da, e adevărat, ar rămîne parlamentarii fără o bună bucată din obiectul muncii, dar oricum sînt prea mulţi. Hai să-i plătim pentru a propune legi care să ne ajute pe noi, nu doar pentru a vota ce vor ei.

Hai să creăm o platformă prin care toate legile propuse de parlamentari să poată fi verificate transparent de către orice cetăţean cu acces la internet, iar unele dintre ele să poată fi votate. Să nu fie scrise azi şi votate la noapte, ci să fie o guvernare transparentă, unde e obligatoriu să existe o perioadă minimă (de două săptămîni, de exemplu) în care cetăţeanul să poată verifica o lege.

De acord, vor exista discuţii despre siguranţa naţională sau alte domenii sensibile ce nu ar trebui să fie publice. Să rămînă pentru ei. Dar hai să limităm abuzul de ordonanţe de urgenţă şi de hotărîri de guvern. Hai să dezbatem public ce ne doare. Să nu mai fie toate deciziile la ei.

E o idee pe care n-o propun doar unor politicieni precum Monica Macovei sau Klaus Iohannis (care, la prima vedere, pare dispus să schimbe modul în care se face politică în România), ci tuturor celor care vor să schimbe România. Nu necesită mai mult de două ore de muncă în economia unei săptămîni.

Consideraţi că ăsta e un pseudomanifest pentru un nou model de democraţie românească, în care cetăţeanul se poate implica, şi care, în bunul spirit al ideii de open source, poate fi completat şi dat mai departe. Merită încercat? Te-ai implica într-un astfel de proces?

Ca ultimă precizare, eu cred că acum e momentul să schimbăm ceva. Dacă nu profităm acum, iar o să ne culcăm pe-o ureche şi-o să ne trezim la următoarele alegeri în stradă. Cineva deja a început, trebuie doar să se alăture cît mai mulţi.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

6 comentarii

  1. Problema mea cu votul electronic e ca pana la urma cine are acces la baza de date are puterea. I’m not sure I trust that, bine, depinde si ce masuri de siguranta vor fi puse in functiune.

    Verificarea de CNP-uri in real time in timpul votului ar fi o chestie tare faina ea asa (mult mai eficienta decat completatul de hartii), dar problema e ca e nevoie de acces constant la internet. Care acces la internet probabil poate fi “facut pierdut” prin unele sate relativ usor, deci cumva tot nu acopera toata plaja de cazuri.

    Dar da, ar fi faina o platforma pe care sa se poata discuta despre de-astea, si poate sa se si puna in practica asa cate un pic, cate un pic. Desi problema nu e atat sa gasesti un loc de discutie (merge si reddit daca e nevoie, si facebook, si altele de genul), cat sa convingi alesii neamului sa tina cont de ce-i pe acolo.

  2. Cred ca ar trebui impus ca bugetele ministerelor, salariile functionarilor, angajarile, orice cheltuiala publica sa fie facuta transparent.
    Imi amintesc ca atunci cand a venit Ponta a facut mare tam tam cu un site de posturi libere in administratie, mai functioneaza ? Cate angajari a facut.?
    De asemenea este ciudat ca bazele de date de la asigurarile de sanatate, sau de la pensii, sau de la primarii, chiar de la autoritatea electorala nu sunt sincronizate !

  3. fraza lui kennedy e citata in manuale de semiotica drept exemplu de manipulare clasic. asta ca observatie.

    in rest, sunt de acord cu unele dintre ideile din articol, dar democratia participativa si populismul democratic arata al naibii de asemanator. o mai mare transparenta a statului si puterilor ar trebui insotita de intelegerea unor principii. unul ar fi acela mentionat de constitutie: mandatul parlamentarilor nu este imperativ. alegi oameni care sa aleaga, nu oameni care sa iti puna in practica parerile zi de zi.

    si daca ramanem ingropati in povestea cu coruptia inseamna ca nu am inteles nimic. e importanta, dar este pe jumatate mit. coruptia din romania nu este cu mult mai grava decat cea din europa. in schimb, avem institutii anticoruptie mult mai puternice deca multe dintre tarile pe care le admiram. (scuze pt formularea usor neclara. oboseala)

  4. Apreciez idealismul tau si spiritul de initiativa…Ma regasesc in unele idei, dar nu cred ca se va intampla asa, desi mi-as dori ca viitorul sa ma contrazica…
    Din punctul meu de vedere, avem nevoie de oameni capabili care sa-si puna in slujba tarii capacitatea intelectuala, dar care, in acelasi timp sa nu fie orbi si naivi…Si mai ales …”marlani”.
    Alegerile acestea mi-au demonstrat inca o data faptul ca suntem un popor nu tocmai educat, care nu accepta ca altii au alte opinii si credinte si ca, cei mai multi, in loc sa caute argumente logice pentru a-si exprima simpatiile, jignesc si se comporta ca niste “ghiogari”. Din ideile contradictorii ar trebui sa se nasca adevarul sau ceva constructiv. Nu inteleg superficialitatea si nu o voi accepta ca fiind normala. Nu sunt de acord cu injustitia, “ciocul mic” si “jocul de glezne”, dar militez pentru educatie…care, din pacate nu se prinde de noi. Si fac educatia tinerei generatii zilnic…
    Pana una, alta…cred ca manifestantii din Bucuresti nu erau tocmai educati, cum nici cei din diaspora nu dadeau dovada ca ar fi…Mi-a fost rusine ca noi ca popor ne manifestam ca niste salbatici. In Romania, noi cei care am ramas aici(capabili si cuminti…prea cuminti) nu dam foc unei tari si nu scandam zilnic…desi vedem amaraciunea in fiecare zi…si murim putin in fiecare zi cu drepturile terfelite la nesfarsit…
    Si, daca am fost jignita ca sustinator al lui Ponta, nu mi-e rusine sa spun ca stiu cine sunt si cat gandesc, ca iubesc tara la fel ca putini altii si ca sunt dezamagita ca eu …nu am presedinte. Cinci milioane si ceva ai nimanui… Pacat!!! Realitatea este relativa si nu ne apartine…
    Important ar fi ca “luminatii” din tzara asta …sa facem ceva, indiferent de optiunea politica, atunci cand idealul nostru de viitor coincide…
    Si eu sunt roman, si eu vreau sa nu parasesc aceasta tara cu lacrima pe obraz si cu regret ca nu am putut schimba nimic pentru ca “fratii ” mei au decis sa imi bage pumnul in gura….
    Dar daca in 2-3 ani nu se schimba nimic…promit ca voi pleca si ca voi vota….”din diaspora”…pentru voi…amaratii de aici….

  5. Doar un link in completare la ce ai scris: https://github.com/alphagov . Este (o mare parte) din codul open-source al https://www.gov.uk/ – portalul unic al guvernului britanic. Vezi si http://en.wikipedia.org/wiki/Gov.uk

  6. Realizezi de ce J.F. Kennedy, pe care americanii îl cred eroul lor naţional, este detestat de generaţiile mai în vârstă de la noi, cele ale epocii de glorie a (co)mu(n)ismului?

    Vorbesc serios, li se strepezesc dinţii când aud de el, se strâmbă de parcă ar fi luat lămâie verde în gură.