Şi săraci, şi cu coada pe sus. Despre banii alocaţi de UE României

changeŞtiţi, deja, marile discuţii pe tema celor 39 de miliarde pe care UE ni le alocă în următorii patru ani. Şi mai ştiţi, probabil, despre cum Adrian Năstase insinua, într-un comentariu recent, în Jurnalul Naţional, despre cum România e un soi de colonie a UE, de care trebuie să ne eliberăm. Distracţia apare în momentul în care Traian Băsescu spune că e o reuşită că România va primi cu 9 miliarde mai mult, deşi bugetul UE scade, iar Victor Ponta zice că e atît de puţin, că n-o să ne încapă nici pe-o măsea. Evident, în contextul în care, în ultimii patru ani, România abia a atras 10% din cele 30 de miliarde alocate.

Vlad Petreanu are dreptate cînd compară România cu o loază în care părinţii – în cazul de faţă, UE – pompează bani ca să n-o lase să se autodistrugă. Un citat relevant:

În primul rând, e o decizie care demonstrează hotărârea Bruxellesului de a face tot ce e necesar, din punctul de vedere al comunităţii europene, pentru a sprijini dezvoltarea României – iar asta este o veste foarte bună. […] Faptul că, după o primă experienţă nefericită, în care ruda asta [România, ruda săracă în care familia tot bagă bani – n.m.] ba a furat alocaţia, ba nici n-a ştiut/n-a putut s-o ridice măcar de la bancă, Uniunea a decis să-i aloce mai mulţi bani, nu mai puţini, arată hotărârea familiei de a face tot ce trebuie pentru amărâta aia.

Corelaţi, vă rog, cu ideile creţe ale lui Adrian Năstase. Şi, după ce mai aruncaţi un ochi mai sus, la procentajul ăla, rîdeţi cu toată gura la declaraţiile lui Victor Ponta. Nu de alta, dar cam ăsta e adevărul: sîntem şi săraci, şi cu coada pe sus, fuduli de nu mai putem. Cum ar fi fost dacă UE nu ne-ar fi dat nimic?

Mă întreb dacă, dincolo de declaraţiile nu doar populiste şi politicianiste, ci şi cretine, nu cumva vorbim nu de bătălii de cuvinte, ci de prostie. Cred că cea mai bună comparaţie pentru reacţia lui Ponta este cu cerşetorii de la colţul străzii. “Dă şi mie o bucată de pîine,” îţi zic. Iar cînd le dai pîine, te-njură, că ei vor, de fapt, valoarea pîinii în bani. Nu de alta, dar noi nu de foame murim, ci de vicii. Cam ca cerşetorii care, în loc să primească pîine, vor să-şi cumpere alcool.