Şi totuşi, cât de multe vrem pe Facebook?

Apare azi, în Observator Cultural, un articol despre un concurs de angajare la MNAC. Unul dintre candidaţi se plânge de proceduri, nu de rezultat – a fost angajată altă persoană. Pe scurt: a apărut anunţul doar pe site-ul instituţiei, nu şi pe pagina de Facebook a muzeului.

La scurt timp, vine şi replica: procedurile de anunţare legale au fost respectate. Fiind o instituţie publică, muzeul trebuie să dea anunţ în Monitorul Oficial, într-o publicaţie cu tiraj şi să pună anunţ la sediu. Toate, realizate.

mnac

Autorul mai semnalizează nişte nereguli, din punctul lui de vedere, precum amânarea de două ori a concursului de angajare şi nişte copy/paste-uri în care, cel mai probabil, o secretară a uitat să schimbe nişte date, corectate ulterior, după ce li s-a atras atenţia. Însă astea-s mizilicuri şi nu fac obiectul întrebării mele.

Aşadar, ce aşteptări avem, în 2016, de la comunicarea unei instituţii publice? E obligatoriu să posteze anunţul de angajare pe Facebook, dacă legea sau regulamentul de funcţionare nu îi cere acest lucru? Precizez că, în lista mea de Facebook, există şi artişti şi curatori care lucrează cu MNAC sau sunt angajaţi ai MNAC, la care am văzut anunţul de angajare share-uit, asta ca să nu picăm în paranoia lui “trebuia să iasă cine trebuie, nu cine merita”, va să zică, transparenţă a existat.

Bun, şi acum, a doua întrebare: ca om interesat de un loc de muncă într-o instituţie publică sau într-o companie privată, că deja e irelevant, aştepţi să-ţi spună compania, pe Facebook, că angajează, sau te duci direct la sursă? Pentru că, în cazul de faţă, distincţia dintre un muzeu sau un producător de haine e irelevantă când vine vorba de anunţuri de angajare. Câte companii aţi văzut, până acum, exceptându-le pe cele din zona de dezvoltare IT, care anunţă pe Facebook că angajează?

Întrebările sunt pur teoretice şi pornesc de la obiceiurile mele. Să zicem chiar că ar fi apărut anunţul pe pagina de Facebook a MNAC, te bazezi pe algoritmii Facebook, care-ţi arată ce vor ei, să-ţi dea mură-n gură anunţul de angajare sau cauţi activ locul de muncă dorit? Întreb pentru că, în cei 14 ani de când muncesc, n-am aşteptat niciodată să-mi spună cineva unde m-aş putea angaja, ci fie m-am dus la sediul companiei (doar de vreo două ori), fie am sunat pe cineva dintr-o companie (de nu ştiu câte ori), fie am intrat pe site şi am căutat secţiunea de angajări (de cele mai multe ori).

Deci, încă o dată: ce pretenţii avem de la Facebook, dincolo de socializare şi informare? Ştiu că sună agresiv, dar nu sunt, pur şi simplu nu pricep: e ca şi cum te-ai aştepta ca Facebook să-ţi facă şi cafeaua dimineaţa. Or, Facebook are nişte algoritmi, livrează ce crede maşina că vrei tu să vezi. Ce garanţie ai că, şi dacă ar fi postat anunţul, ar fi ajuns la tine? Trebuie trecut în lege ca toate instituţiile să publice pe Facebook joburile şi comunicatele de presă?

Cum ziceam, eu doar întreb. Nu de alta, dar parcă am ajuns să ne bazăm un pic prea mult pe Facebook şi prea puţin pe noi înşine.

PS: Încă o dată, discuţia nu este despre competenţa autorului sau despre MNAC ca instituţie, ci despre aşteptările noastre.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

2 comentarii

  1. Domnule Mihăileanu
    Voi începe să am complexe. Folosesc calculatorul, internetul și poșta electronică de destul de mult timp, însă nu am cont de Facebook și nici nu intenționam să îmi deschid unul.
    Sincer, implicarea în rețelele de socializare mi se pare la latitudinea persoanei. Mie mi se pare stupid să îmi împărtășesc informațiile unui public larg, care în proporție covârșitoare nu este interesat de ele. Dacă am de comunicat ceva, atunci comunic unei singure persoane sau unui cerc restrâns de persoane.
    De la recentele alegeri prezidențiale multă lume a început să venereze Facebook-ul. Încă o exagerare modernă a unui mit modern.
    Sau poate greșesc?

  2. Poate ar trebui sa exista o practica unitara in publicarea anunturilor de catre institutii patronate de stat. Ca un curator nu o sa verifice zilnic toate paginile muzeelor sa vada daca s-a pus anuntul pe pagina sau nu. Sa nu discutam aici ca procedura de afisare lasa de dorit si ca secretara platita din bani publici greseste. Curiozitatea lui 2016 este daca secretara respectiva, care a gresit de cateva ori, pana s-a ajuns la situatia in care i-au atras atentia utilizatorii, daca secretara mai lucreaza inca acolo? Ca poate isi doresc altii locul ocupat de aceasta, altii care nu ar gresi.
    Revenind la Facebook, inca ma intreb de ce este promovata afacerea Facebook la televizor fara ca CNA sa se sesizeze. Publicitate? Cam da.