O şpagă pentru fotbalişti

O şpagă pentru fotbalişti e un lucru imaginabil, mai ales cînd e vorba de pierdut un meci. Însă uneori, lucrurile stau un pic diferit. Uneori, şpaga aceea înseamnă pentru fotbalist un pic mai mult decît îşi poate permite. Sînt şpăgi şi şpăgi, iar asta îmi aminteşte de o poveste.

Acum zece ani, cînd încă eram în presa locală şi scriam inclusiv pe sport, jucătorii din echipa de fotbal erau plătiţi, dacă-mi aduc bine aminte, cu minimul pe economie. La vremea aceea, asta însemna 300 de lei, adică aceeaşi leafă pe care o luam şi eu, atunci, ca jurnalist – ce-i drept, începător.

Mulţi dintre ei veneau la antrenamente şi la meciuri mai mult de plăcere, ca să facă mişcare. Nu au făcut niciodată din fotbal o carieră. Poate şi pentru că, în Divizia C, era destul de greu să te faci remarcat şi să ajungi să joci la Steaua sau la Dinamo, chiar dacă erau vremurile în care echipele de top ale României nu ajunseseră falimentare.

Mulţi dintre băieţi aveau şi alte locuri de muncă. Unii dintre ei lucrau ca paznici – unii, chiar de noapte – şi ajungeau la antrenamente sau la meciuri terminaţi de oboseală. Unii aveau copii de crescut, chirii de plătit, facturi de achitat. Nu era simplu, însă în provincie, lucrurile stau un pic diferit. Primul gînd nu este cum să răzbaţi în carieră, ci cum să te autosusţii şi, acolo unde e cazul, cum să-ţi întreţii familia.

În 2014, un şef de club din fotbalul românesc a cerut nişte şpăgi unei firme. Mai exact, în calitate de preşedinte al clubului, a cerut unui chiriaş să “cotizeze” cu mîncare pentru fotbalişti, ca să nu-i evacueze din cauza întîrzierilor plăţii chiriei. Nu-i iau apărarea, merită să ajungă la puşcărie, dar întîmplarea ar trebui, totuşi, să ridice nişte semne de întrebare.

În ştire, e vorba de clubul CSU Voinţa Sibiu. În realitate, poate fi vorba de orice echipă de fotbal din orice divizie. Adevărul e că, acum zece ani, oamenii ăia, care jucau cîte 90 de minute şi veneau aproape mai degrabă ca voluntari la antrenamente, se bucurau la o masă caldă după meci, indiferent că ar fi cîştigat sau pierdut.

Realitatea e că, în afară de cîteva cluburi din ţară unde se dau lefuri mari, sportul românesc se tîrîie într-o sărăcie lucie. Multe cluburi abia-şi permit să închirieze un autocar pentru a juca în deplasare. Mulţi sportivi fac muncă patriotică.

Dincolo de şpaga în sine, cazul CSU Voinţa Sibiu ar trebui să tragă nişte semnale de alarmă. Cam asta e situaţia din sportul românesc: sărăcie, lipsă de motivaţie etc. Şi toate astea sînt cauzate de o economie şubredă, mai ales în provincie. Dacă un club mare se bazează pe sponsori, un club mic nu prea are pe cine să se bazeze. Sponsorizările vin tot de la companiile locale. Care au sau n-au de dat. În general, dau patronii care sînt pasionaţi de sportul respectiv. De cele mai multe ori, aceia sînt extrem de puţini.

Altfel, România o duce bine. N-avem nevoie de autostrăzi, nu ne trebuie iniţiative private, nu vrem companii locale, nu vrem să stimulăm micii întreprinzători, nu vrem să-i facem pe oameni antreprenori. Normal că nu vrem. De ce am vrea? Ca să se izbească de birocraţia şi taxele care ar putea să-i incite la votarea cui nu trebuie?

(Foto: Shutterstock)

7 comentarii

  1. îmi place tema, dar articolele vechi se văd nașpa pentru că nu au pozele optimizate!

    • @Al_core: work in progress. It’s a bug, not a feature. La alea, nu trebuia să se vadă backgroundul. O să rezolv în seara asta. Mersi de heads-up, că nu mă prindeam, aveam impresia că nu se întîmplă mizeria aia.

  2. Vezi că fontul are un defect ciudat. Diacriticile corecte la ș și ț sunt cu virgulă, nu cu sedilă. La tine ț este corect, cu virgulă, la ș este cu sedilă. Măcar să fie ambele la fel, ideal cu virgulă.

    • @Cristian Banu: mda, dar nu e de la mine, ci de la TypeKit. Cu “ş” chiar e o problemă, nu se vede pe Windows ca lumea cînd e setat ca italic. Altfel, la care anume te referi? La fontul de titlu sau la cel de text?

  3. Scuze de întârziere. E fontul de la corpul articolului, care pare un Georgia, n-ai cum să nu găsești o variantă OK. La Fontul din meniu, Ț e cu sedilă. Cam ciudate combinații.

    • @Cristian Banu: În meniu, e Helvetica sau Arial, în funcţie de sistemul de operare şi de fonturile instalate. În corpul articolului, e fie Leitura News (via Typekit, ar trebui să ţi-l încarce, totuşi), fie Georgia. Legat de virgulă versus sedilă, eu am tastatura setată pe sedilă, că încă mai există utilizatori de XP şi Vista, unde cele cu virgulă se văd ca nişte pătrăţele. Fontul livrat de Typekit ar trebui să fie OK, că livrează acelaşi caracter indiferent de cum e tastatura setată. Prefer să poată fi citit un articol de către toată lumea decît să livrez caracterele corecte :) Chestie de uzabilitate, mă gîndesc.

  4. Problema era un pic alta. Fontul care îmi apare mie pe ecran are Ț corect și Ș incorect – Ț e cu virgulă, Ș cu sedilă. Un font ar trebui să le aibă pe ambele la fel, fie sedilă, fie virgulă, deci este „defect” fontul. Sper că acum m-am făcut mai clar.

    Referitor la XP și Vista, de la XP s-a introdus suportul extins pentru Unicode, deci Windows ar trebui să vadă corect orice font care are caracterele respective. Faptul că pe web se văd pătrățele ține cel mai probabil de charsetul bazei de date, al paginii, al conexiunii (da, contează și conexiunea), nu de utilizator (întâmplarea face să pierd câteva zile din cauza asta chiar de curând – pe local, site-ul se vedea ok pe local, când îl puneam pe serverul de producție diacriticele se bușeau).